CCR a declarat neconstituţional articolul 118 din Codul de Procedură Penală privind dreptul martorului de a nu se autoincrimina.
Aşadar, Curtea Constituţională a pronunţat o decizie extrem de importantă cu privire la protejarea dreptului martorului de a nu se autoincrimina. Curtea, cu majoritate de voturi, a stabilit că soluţia legislativă cuprinsă în art. 118 din Codul de procedură penală, care nu reglementează dreptul martorului la tăcere, este neconstituţională.
Conținutul comunicatului
În ziua de 2 iunie 2020, Plenul Curții Constituționale, învestit în temeiul art. 146 lit. d) din Constituția României și al art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a luat în dezbatere excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 114 alin. (2) și art. 118 din Codul de procedură penală, art. 246 și art. 248 din Codul penal din 1969, art. 297 alin. (1) din Codul penal și art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție.
În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, a decis:
1. Cu unanimitate de voturi,
– a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 246 și art. 248 din Codul penal din 1969, precum și ale art. 297 alin. (1) din Codul penal;
– a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, precum și ale art. 114 alin. (2) din Codul de procedură penală;
2. Cu majoritate de voturi,
– a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că soluția legislativă cuprinsă în art. 118 din Codul de procedură penală, care nu reglementează dreptul martorului la tăcere și la neautoincriminare, este neconstituțională, se arată în comunicat.
Decizia Curţii Constituţionale pune capăt practicilor abuzive
Aşadar, potrivit acestui text de lege, declaraţia de martor dată de o persoană care, în aceeaşi cauză, anterior declaraţiei a avut sau, ulterior, a dobândit calitatea de suspect ori inculpat, nu poate fi folosită împotriva sa.
Cu alte cuvinte, decizia Curţii Constituţionale pune capăt practicilor abuzive, consacrând legislativ dreptul persoanei de nu da declaraţii într-un dosar care are ca personaj principal chiar propria persoană.
Curtea Constitutionala arată că martorul era obligat să declare tot ceea ce cunoaşte, sub sancţiunea săvârşirii infracţiunii de mărturie mincinoasă, chiar dacă prin declaraţia sa se autoincrimina.
Mai exact, o persoana citată în calitate de martor, care spune adevărul, se poate autoincrimina, iar dacă nu spune adevarul, evitând autoincriminarea, săvârşeşte infracţiunea de mărturie mincinoasă. Mai multe detalii puteţi citi AICI.