Ultima rundă, 7 iunie

Aparent o problemă a unui cuplu gay, format dintr-un român și un american, căsătoriți în Belgia, procesul de la Luxemburg a ținut în loc o pronunțare a Curții Constituționale din 29 noiembrie 2016. Curtea trebuie să declare dacă este constituțional sau nu enunțul din Codul Civil românesc: ”Căsătoriile dintre persoanele de același sex încheiate sau contractate în străinătate fie de cetățeni români, fie de cetățeni străini nu sunt recunoscute în România.”

Această decizie CCR ar putea să o ia pe 7 iunie, joi, asta dacă nu se acordă o nouă amânare și dacă judecătorii nu vor considera acest termen doar unul pentru studierea deciziei CJUE. Aici trebuie spus că judecătorii europeni nu ne obligă la nimic, dar asta nu înseamnă că judecătorii constituționali nu pot face exact ce vor.

Implicațiile acestei decizii sunt uriașe, mai ales în contextul disputelor pe marginea proiectului Coaliției pentru Familie de modificare a Constituției. Dacă alineatul din Codul Civil dispare și se introduce în Constituție formularea ”dintre un bărbat și o femeie”, la definirea căsătoriei, se va produce clar o discriminare între un cuplu gay de români căruia i se respingeau actele la ofițerul de stare civilă și un altul care se putea căsători în străinătate și apoi își înregistra mariajul la primărie.

De fapt, am afirmat asta de mai multe ori în ultimii ani, așteptarea acestei decizii a fost cauza principală a amânării votului decisiv în Parlament pentru inițiativa de modificare a Constituției, restul fiind, după mine, pretexte, așa cum e cel cu noua lege a referendumului. Votul final ar trebui să îl dea Senatul.

De altfel, substratul juridic al modificării cerute de Coaliția pentru Familie tocmai ăsta era: specificația din Codul Civil (că o căsătorie se încheie între un bărbat și o femeie, articolul 259) nu este de ajuns de protectivă la adresa familiei tradiționale, Codul Civil, spre deosebire de Constituție, putând fi modificat mult mai ușor, de Guvern sau Parlament, fără a fi nevoie de un referendum. Ori, prin sesizarea CCR exact asta se urmărește, schimbarea Codului Civil.

                                                              

”Un bărbat și o femeie”

 

Ca să înțelegem ce va decide Curtea Constituțională trebuie să vedem un fragment din hotărârea CJUE: ” În această privință, trebuie să se constate că obligația unui stat membru de a recunoaște o căsătorie între persoane de același sex încheiată într-un alt stat membru conform dreptului acestui stat, exclusiv în scopul acordării unui drept de ședere derivat unui resortisant (cetățean n.n.) al unui stat terț, nu aduce atingere instituției căsătoriei în acest prim stat membru, care este definită de dreptul național și intră, astfel cum s-a amintit la punctul 37 din prezenta hotărâre, în competența statelor membre. Ea nu presupune prevederea de către statul membru menționat, în dreptul său național, a instituției căsătoriei între persoane de același sex. Ea se limitează la obligația de a recunoaște asemenea căsătorii, încheiate într-un alt stat membru conform dreptului acestui stat, exclusiv în scopul exercitării drepturilor pe care dreptul Uniunii le conferă acestor persoane.”

Întrerup puțin relatarea pentru a spune că hotărârea era ușor de intuit (în ciuda prăpăstioșilor care spuneau că UE ne va obliga la cine știe ce demolări și remodelări legislative!) dacă erau citite cu atenție concluziile preliminare elaborate de avocatul general, cel mai important ”pion” în luarea unei decizii a CJUE.

Pe scurt, judecătorii nu ne recomandă schimbarea legislativă în vederea recunoașterii căsătoriilor între persoanele de același sex, dar spun că ar trebui făcute schimbări pentru ca noțiunea de ”soț” să acopere și persoanele de același sex, pentru a beneficia, cel puțin din punctul de vedere al liberei circulații în interiorul țărilor europene sau al dreptului de ședere pe teritoriul României.

Asta înseamnă că relativ repede Ministerul de Interne, Inspectoratul General pentru Imigrări, cel chemat de fapt în judecată de cuplul româno-american, trebuie să-și modifice normele privind acordarea vizelor de ședere mai lungi de 3 luni și, de asemenea, trebuie făcute schimbări la Legea Cetățeniei, privind persoanele care sunt cuprinse în sintagma ”alți membri ai familiei”, atunci când se vorbește de persoanele care beneficiază de aceste drepturi. Sigur, ministerul nu a fost parte activă în proces, deși i s-a trimis o copie a hotărârii, dar e clar că următoarele respingeri de prelungire a șederii vor atrage plata unor despăgubiri! MAI este cel chemat inițial în judecată de cuplul gay.

 

Opțiunile Curții Constituționale

 

Ce va face acum Curtea Constituțională? Practic, judecătorii europeni, de la care au așteptat ”lumina” aproape doi ani, le-au spus ”faceți ce vreți!”. Suntem, practic, ca la începutul procesului la CCR, în decembrie 2015, când Judecătoria Sectorului 5 a trimis sesizarea către Constituțională.

O primă variantă este de a admite cererea formulată de cuplul căsătorit în Belgia și să declare neconstituțională formularea din Codul Civil. Este varianta cea mai puțin probabilă, pentru că textul de lege nu intră în contradicție cu acela din Constituție (în forma actuală este vorba în Legea Fundamentală de ”liber consimțită de cei doi soți”) ci doar este mai restrictiv, vorbind de ”un bărbat și o femeie” (articolul 259 din Codul Civil, articol care, de altfel, nici nu este atacat prin sesizarea de neconstituționalitate). CCR poate lua această decizie, susținând că recunoașterea este o soluție mai rapidă și mai eficientă pentru a rezolva problemele cuplurilor de același sex care se stabilesc în România după ce s-au căsătorit legal în altă țară europeană. Repet, însă, din informațiile mele este puțin probabil ca acest lucru să se întâmple.

Aici trebuie spus că declararea neconstituționalității textului din Codul Civil va permite, până la elaborarea unei modificări legislative, înregistrarea oricărei căsătorii între persoane de același sex, dacă unul dintre soți este român.

A doua variantă este de a respinge sesizarea și de a recomanda celor îndrituiți să adapteze regulile privind acordarea vizei sau chiar de a grăbi legiferarea parteneriatului civil, acea lege urmând să cuprindă și ce drepturi vor putea fi acordate cuplurilor care s-au căsătorit în alte țări, fără însă a li se recunoaște explicit mariajul.

De fapt, informațiile mele spun că această decizie, de respingere, s-ar fi putut lua din iarna lui 2016, existând o majoritate în favoarea ei, dar s-a dorit o opinie a CJUE, pentru a nu ne trezi mai târziu cu vreo hotărâre care să fie contradictorie. Acum, acest ”pericol” a fost înlăturat.

Dacă aceasta va fi decizia CCR, veți vedea cum, ca prin minune, dispar toate blocajele din Parlament.

 

Text foto:

Soluția juridică a parteneriatului civil

 

„Simplu spus, decizia CJUE se poate implementa în România prin reglementarea parteneriatului civil. Până astăzi, majoritatea covârșitoare a statelor membre UE (22 din 28) deja acordă o formă de protecție cuplurilor gay. România se plasează și în acest clasament la coada Europei, ignorând nevoile de zi cu zi ale familiilor din comunitate. Indolența autorităților are consecințe grave și lasă cuplurile de același sex fără protecție juridică în cele mai dificile momente din viață – în cazul unui deces neașteptat sau în relație cu domeniul medical, când vine vorba de co-asigurare sau decizii medicale pentru partenerul de viață,” a declarat Florin Buhuceanu, Președinte Executiv, Asociația ACCEPT.

 

Te-ar putea interesa și: