Sofisticata simplitate niponă, dezmăţul bucătăriei thailandeze şi pirateria culinară marinărească. Trei gastronomii, acelaşi îndemn: „Poftă bună!”

Dacă tot e post, neam propus să mâncăm, săptămâna asta, niscaiva fructe de mare care, spun pofticioşii, sunt pe picior de egalitate cu legumele. Am întrebat un popă şi ne-a confirmat că, neavând sânge, moluştele şi crustaceele sunt „la liber” şi în post! Dar călători fiind am scăpat şi la mâncărici de „dulce”, cu circumstanţa atenuantă că eram, într-un fel, departe de meleagurile noastre. Prima destinaţie a fost un restaurant japonez „premium”, unde mâncarea aproape că e un moft pe lângă spectacolul preparării. Al doilea popas a fost într-o cârciumioară thailandeză, în care ne-am incendiat burţile cu condimentele Indochinei. În sfârşit, am aruncat ancora într-un port subtropical unde ne-am răsfăţat cu arome blânde mediteraneene şi, ca nişte piraţi culinari, am băut rom cât să ne fie bine. Benihana, Siam şi Harbour, trei escale de neuitat.

• DE VEGHE PRIN CÂRCIUMI. Iahnie cu creveţi, Chimichanga şi ficat de raţă îndopată!

Decât harakiri, mai bine Benihana! Dacă întrebi o sută de inşi ce ştiu despre bucătăria niponă, răspunsul e cam acelaşi: sushi! Ca şi cum ai spune despre gastronomia italiană un singur cuvânt: pizza... La Benihana, adică „Floarea roşie”, restaurantul din hotelul Howard Johnson, afli pe „limba” ta cum mănâncă urmaşii samurailor. Există şi meniu a la carte, dar pentru nişte novici e de preferat unul din meniurile fixe, de la 200 la 300 de lei, pentru două persoane. Scump, dar e de cinci stele! Ai propriul bucătar asiatic, care găteşte în faţa ta, pe Hibachi, sau Teppanyaki, celebra plită încinsă! Un ritual de două ore, în care felurile se succed la 20 de minute. Am ales un „Surf N’ Turf”, la 215 lei, pentru doi flămânzi. Ne-am deschis apetitul cu câte o ulcică de Sake, la 80 de lei litra, ţuiculiţa de orez caldă şi o selecţie de Sushi cu anghilă, Sashimi – cu ton crud şi Maki – rulouri de orez cu lup de mare, servite cu sos de soia şi pastă Wasabi, un fel de hrean verde, mai iute de vreo zece ori ca al nostru. 116 lei, dar shogun! Abia după aia, Alejo, Chef-ul care ne gătea a deschis, la propriu, focul. A flambat plita, cât p-aci să-mi pârlească mustaţa! A tăiat o ceapă şi a perpelit-o de a ieşit un vulcan miniatural în erupţie. Banzai!

• DE VEGHE PRIN CÂRCIUMI: Să mănânci ca un arab, să bei ca un grec şi să simţi ca un indian!

Show-ul e atât culinar, cât şi acustic, cromatic şi arhitecural! Bucătarul jonglează cu ustensilele şi glumeşte într-una. Toarnă sos de soia şi-ţi zice că-i ulei de motor. După aia o întoarce, că-i cola fără zahăr, aruncă în sus un ou şi-l prinde cu muchea spatulei cu care răsuceşte, învârteşte, zdrobeşte, în fine, găteşte orez cu ou şi legume, creveţi Prawn şi Tiger, ciuperci, fâşii de muşchi de vită, pe care, la final, şi le dă pe rând alături de sosuri de ghimbir şi muştar. La bolul cu orez, îşi face cu ochiul: „Mămaliga japoneză!”. Ordonă: „Deschide gura!”. Mă execut şi mă trezesc pe limbă cu o ciupercă aruncată ca de un ninja! Bate cu două cutii în plită şi spune, serios: „Gangnam style!”. Sosul Keiko, de pe salată, e secret de serviciu! După o bere Asashi, la 20 de lei sticla, vine desertul tradiţional, un sorbetto de lămâie. Arigato! Bucătăria niponă nu înseamnă, doar sushi! Este considerată una dintre cele mai sănătoase din lume „Primul din cele 150 de restaurante Benihana a fost deschis, acum peste 50 de ani, la New York, de un luptător de wrestling japonez” BOGDAN BAZAOACHE, samurai şef la Benihana Amor thailandez la „Siam” Când spui Thailanda, te gandeşti, invariabil, la masaj erotic. Dacă eşti fanul orgasmului culinar, atunci o vizită la Siam, o cârciumioară intimă din spatele Observatorului Astronomic Vasile Urseanu, cu certitudine îşi va da o satisfacţia dorită. Ambientul minimalist e presărat cu simboluri ale elefantului, animal sacru pentru thailandezi. Clientela e fiftyfifty, împărţită între asiatici şi europeni, mulţi dintre ei expaţi. Genul de cârciumă perfectă pentru un prânz de afaceri sau ca preludiu pentru o seară „încinsă”. La masa alăturată, venise la prânz, însăşi Excelenţa sa Ambasadoarea Thailandei... Am debutat cu o bere Singha, mai slabă ca a noastră şi uşor dulceagă, la nouă lei sticla. Ca startere am ales Poh Piah Thod, un fel de pacheţele de primăvară mai dulci ca „surorile” chinezeşti, Curry Puffs, nişte delicioşi colţunaşi picanţi din pui cu curry, cu sos dulceacrişor şi Satay Gai, frigărui subţiri de pui cu curry, evident dulci la gust. În total, 57 de lei, dar ne-am îmbogăţit cultural! Nu puteam să ratăm o supă Thai, pe numele din buletin: Tom Yung Goong. O zeamă iute cu creveţi, ciuperci, legume şi condimente exotice: Galangal, Lemon Grass, chilli şi coriandru. Perfectă pentru mahmureală, la 15 lei.

• DE VEGHE PRIN CÂRCIUMI. Cum a ajuns turta de mei a lui Ştefan cel Mare tribut la chiftelele turcilor!

Un thailandez respectabil are, întodeauna pe masă, Khao Phad, orez prăjit în ulei de palmier cu carne de crab, ou şi tot felul de năzbâtii... Tăieţeii de orez sunt în Indochina precum cartofii prăjiţi la noi. I-am luat pe cei cu vită, alune şi muguri de soia. Excelent, la 29 de lei, dar nerecomandat diabeticilor. Alături, două chinezoaice jonglau cu beţişoarele un preparat cu pui şi curry verde. Am fost informaţi că e comandat 100% numai de asiatici. E extrem de iute pentru fragila noastră papilă! La desert, Boy şi Oan, cei doi bucătari thailandezi, soţ şi soţie, ce puteau să ne recomande altceva decât un orez... Dar negru şi cu cremă de lapte şi ou. Un fel de budincă exotică la 14 lei porţia. Am mai cerut o bere şi le-am spus verde-n faţă: „Khob Khun Yin Dee Tom Rab!”. Adică: „Sărut-mâna pentru masă!”. „Avantajul în bucătăria thailandeză e că nu trebuie să aştepţi între feluri! Se fac imediat, pe loc” MONICA TILICĂ, manager la Siam

• DE VEGHE PRIN CARCIUMI. Muşchi de vită cu trufe, măsline verzi pane şi „Ruladă Tiraspol”!

Supă Thai, ca la Bangkok, nu găseşti, în Bucureşti, decât la Siam. E bine să vii cu partenera Dezmăţ marinăresc în „Harbour” Ca doi marinari întorşi din voiaj şi acostaţi la Harbour, în Piaţa Amzei, ne-am uns gâtul cu un rom Captain Morgan, la 11 lei păhărelul. Decorul e familiar, hublouri, colace de salvare, chelneri îmbrăcaţi ca nişte matrozi, parâme şi sus, într-o barcă de salvare suspendată, locul perfect pentru o cină în doi. Sătui de pesmeţii de pe vapor, alegerea era clară: o farfurie cu Prosciuto Crudo şi Cotto, mozzarella, carciofii muraţi– o legumă ciudată acrişoară, vinete şi zuchinii, la grătar. Normal, 27 de lei. Un Platou Harbour, la 32 de lei, completează antreul. Adică, o frigăruie de creveţi marinaţi, midii şi măsline pane, chifteluăe de dovlecei, asezonate cu anchois învelit în vinete la grătar au fost lubrefiate de un vin alb, demisec „La cetate”, la, 72 de lei „bateria”. O supă de roşii Toscana, cu fulgi de usturoi, parmezan şi crutoane, la 12 lei, ne-a pansat gastric.

• DE VEGHE PRIN CÂRCIUMI. Raţă fiartă şase ore în untură, tocană de moluşte şi caviar cu votcă!

Piesa de rezistenţă a tavernei de lux e Gumbo! O tigaie sfârâindă cu creveţi, cârnaţi, piept de pui, orez, fasole neagră şi verde, în sos picant cu gust de chili, te transportă printre piraţii din Caraibe! Mâncărica cere un cupaj de Jidvei Misterium Syrah cu Cabernet Suvignon, la acelaşi preţ ca prima „salvă”. Un vin de gagici, ar zice marinarii. Da’ numa’ bun pentru o noapte cu o femeie frumoasă, după un voiaj lung. Ne-am destrăbălat, apoi, cu un castron de Linguine cu creveţi traşi la tigaie şi gogoloaie de spanac. Un sfert de lămâie stoarsă te aduce în apele calde ale Siciliei. La desert, am mers pe mâna chelnerului: Profiterol. Gustul a fost ca pe vremea lui nea Nicu, când E-urile nu se inventaseră. O întoarcere în timp, pe vremea copilăriei. Vânt bun din pupa! „La Harbour, recomand tocăniţa marinărească de miel şi vită! Nu ştiu câţi marinari au mâncat la vapor mai bine ca la mine…” MĂDĂLIN PINTILIE, comandantul bucătarilor de la Harbour Nu se ştie câţi Căpitani de Cursă Lungă au mâncat la Harbour, dar marinarii zic că e ok!

• EXPLOZIA DIN CENTRUL ISTORIC! O distracţie de miliarde în inima Capitalei | VIDEO