A terminat Medicina, specializarea Stomatologie, dar nu face bani cu ajutorul frezei. Tânăra Coca Zaboloteanu, o moldoveancă stabilită în Bucureşti, trăieşte de pe urma pantofilor.
Se gândeşte la pantofi 12 ore pe zi. Uneori, din cauza tocurilor şi a botului rotunjit, se mai trezeşte şi-n miezul nopţii şi, buimacă, îşi notează în carneţelul de lângă pat idei bune de încălţat picioarele unei lumi vesele. Coca Zaboloteanu stă de şase ani în Bucureşti şi, de un an şi jumătate, face pantofi, chiar dacă în facultate a învăţat să fie medic stomatolog. Dacă o întrebi cum a ajuns de la plombe la flecuri, n-are decât o replică: „Sunt înnebunită după pantofi, nu mă satur niciodată, oricâte perechi aş avea“.
Cu toc sau fără, cu şiret, cănăfiori sau cu fundiţă, încălţămintea semnată Coca Zaboloteanu scoate pe stradă materiale diverse şi culori tari, în combinaţii trăsnite. Pantofii pe care-i face se vând deocamdată pe net şi în magazinul Ummagumma, de pe Calea Victoriei. Creaţiile ei încalţă, cel puţin pentru moment, doar picioare de doamne şi domnişoare amatoare de mers colorat şi jucăuş. Pe viitor, vor fi bune de luat la pas şi de domni şi domnişori cu gusturi retro.
Diploma sau tocul
Coca e artistă dintotdeauna: a pictat pereţii casei din Botoşani, unde s-a născut, a făcut sculptură şi „multe alte chestii artistice“. N-a făcut însă un liceu de arte, „că-i trebuia o meserie“ în care să aibă siguranţa salariului. Aşa a ajuns la Stomatologie - doi ani la Cluj, patru la Bucureşti. „Nu e vorba că nu mi-ar fi plăcut să fiu medic, dar nu mă vedeam punând plombe toată viaţa. Nu aş fi reuşit să fiu pasionată la nesfârşit“, îşi justifică tânărul designer alegerea pe care a făcut-o când s-a văzut cu diploma în mână. „M-am întrebat atunci dacă peste 20 de ani aş vrea să fac tot stomatologie. Şi răspunsul a fost «Nu». Clar“, spune Coca, tipa cu ochi căprui şi jucăuşi.
Din anul trei de facultate se tot gândea că şi-ar putea face singură pantofi. N-a avut vreme din pricina şcolii şi a lăsat-o baltă. Dar n-a abandonat ideea. Anul trecut s-a apucat de treabă. A avut noroc cu o moştenire, aşa că şi-a instalat atelierul în demisolul unei case vechi, cu parfum de epocă, din zona Eroilor. Aici stă aproape toată ziua şi nu se plictiseşte niciodată. În timp ce ascultă muzică de tot felul - de la clasică la house şi viceversa - şi bea cafea tare, imaginează şi desenează noi modele şi combină bucăţile din piele.
Tot aici îşi primeşte şi clienţii - „artişti, studenţi, prezentatoare de televiziune, multă lume care vrea pantofi coloraţi“. Pantofii de la Coca sunt gata în maximum trei zile de la comandă şi costă între 250 şi 300 de lei.
„Un dezastru“ roşu, din lac
Ca să ştie care-i rostul calapodului şi locul tocului a cerut ajutorul unor meşteri: „Nu ştiam absolut nimic, aşa că am căutat oameni în vârstă, care se pricepeau. Mi-am găsit meseriaşi care îmi fac tiparul, femei care îmi cos, tălpuitori care îmi pun talpă. Ei mă ajută şi acum“, explică pantofăreasa. „Prima pereche de pantofi a fost un dezastru. Erau nişte pantofi roşii, din lac. Nepurtabili. Cu nişte finisaje horror. Şi erau o comandă. Nu i-am vândut, evident“, zâmbeşte Coca, amintindu-şi începuturile unei afaceri care merge acum, cu viteză, pe tocuri înalte.
Prima pereche „adevărată“ de pantofi a fost scoasă la purtare în luna mai 2007. „De fapt, au fost trei perechi: o sanda cu toc, numărul 37, care e acum la o prietenă, la Paris, o pereche de pantofi jazz, tot pentru o prietenă, şi o pereche de pantofi cu baretă“. Au urmat apoi, rând pe rând, zeci de perechi, purtate pe străzi din Bucureşti, Cluj, Botoşani sau Constanţa.
60 de perechi pe lună
De un an şi jumătate nu şi-a mai cumpărat nicio pereche de încălţări. Şi-a făcut. De cele mai multe ori din piele de şarpe, pentru care are o slăbiciune (aşa se explică şi colecţia de genţi din acest material). Se vede făcând toată viaţa pantofi şi-şi doreşte cel mai tare un magazin propriu.
Deocamdată, se mulţumeşte cu profitul afacerii făcute din plăcere - vinde 60 de perechi pe lună - şi cu satisfacţia că înveseleşte griul oraşului: „Mă simt foarte mulţumită. Este extraordinar să văd pe stradă oameni care-mi poartă, în picioare, ideile şi sunt foarte fericită că pot să trăiesc din banii câştigaţi pe pantofi“.
Când nu face încălţăminte, Coca din Botoşani se plimbă prin Bucureşti, pe aleile Cişmigiului şi prin Centrul Istoric, printre clădirile vechi, care, „din păcate, plâng“.
INSPIRAŢIE
Retro, culoare şi veselie
Nu se plânge de inspiraţie, tot timpul îi vin idei pentru pantofi noi: „Mă inspiră foarte mult tinerii din liceu, care se îmbracă în toate culorile, nu respectă nicio regulă. Chiar şi când merg pe stradă şi văd ceva drăguţ, îmi scot carneţelul şi notez. Mă trezesc noaptea şi-mi notez ideile“. Îşi încalţă clienţii cu pantofi de secol XXI, asortaţi cu idei de la 1500 sau 1900, e mândră că face lucruri purtabile, „nu o modă care să stea în vitrină“ şi se bucură că ajunge la oameni. „Ador tot ce-i retro şi îmi plac foarte mult culorile puternice. Am remarcat că lumea e doritoare de culori; şi-aşa e greu totul în ziua de azi, măcar în picioare să ne fie roz. Eu încalţ oamenii cu un pic de culoare. Pantofii mei sunt amuzanţi, haioşi, sunt veseli“, zâmbeşte Coca. Dacă doriţi să vedeţi pantofii creaţi de Coca Zaboloteanu, accesaţi http://picasaweb.google.com/Coca.Zaboloteanu.
"E extraordinar să văd pe stradă oameni care-mi poartă, în picioare, ideile şi sunt fericită că pot să trăiesc din asta.", Coca Zaboloteanu, designer 26 de ani