Politicieni din istoria lumii au recurs, nu de puţine ori, în momente de cumpănă, la gesturi necugetate. De la romanul Brutus şi dacul Decebal, până la Adolf Hitler şi la fostul preşedinte sud-corean Roh Moo-hyun, EVZ vă prezintă poveştile câtorva oameni politici care s-au sinucis.
Marcus Junius Brutus, cunoscut mai ales pentru implicarea sa în asasinarea lui Iulius Cezar, s-a sinucis în urma bătăliei de la Philippi (Macedonia), pe care a pierdut-o în faţa trupelor lui Octavian şi Marc Antoniu. Înainte să se sinucidă, Brutus ar fi spus, potrivit istoricului Plutarch: "Nu uita, Jupiter, cine a fost autorul acestor crime" - un blestem la adresa lui Marc Antoniu.
În 1880, proaspătul ales Preşedinte Confederaţiei Elveţiene, Fridolin Anderwert, s-a sinucis, în Ajunul Crăciunului, în parcul din imediata apropiere a Parlamentului. Motivul: o campanie de denigrare dusă în presa vremii împotriva sa. Jurnaliştii l-au luat peste picior pentru că era obez şi au răspândit zvonuri despre vizitele sale în bordelurile gay. Singura propoziţie publicată din scrisoarea sa de adio este: "Dacă vor o victimă, o vor avea".
Josep Goebbels, ministrul nazist al propagandei, şi-a luat viaţa, alături de soţia sa şi cei şase copii pe care îi avea, la scurt timp după ce Adolf Hitler comisese un gest similar. După moartea lui Hitler, Goebbels a fost Cancelarul german. A deţinut funcţia o singură zi.
Premierul grec Alexandros Koryzis s-a sinucis în 1941, în timp ce trupele germane se apropiau de Atena, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Chivu Stoica, liderul comunist care a deţinut funcţia de premier al României, s-a sinucis în 1975, după ce a fost marginalizat de Nicolae Ceauşescu. Acesta s-a împuşcat cu o armă de vânătoare. Premier al Franţei în perioda aprilie 1992 - martie 1993 în timpul mandatului preşedintelui Francois Mitterand, Pierre Bérégovoy s-a sinucis în 1993, în urma acuzaţiilor de corupţie. El demisionase în martie 1993 din postul de premier, în urma înfrângerii suferite de Partidul Socialist la alegeri. După câteva săptămâni, Pierre Bérégovoy a fost găsit în comă profundă, pe malul unui canal de lângă locuinţa sa, din oraşul Nevers. Concluzia anchetatorilor a fost că politicianul s-a sinucis, împuşcându-se în cap. Presa a scris la acea vreme că fostul premier suferise o depresie în urma acuzaţiilor de corupţie. Beregovoy era acuzat că ar fi luat în 1996 un împrumut de 180.000 de dolari, fără dobândă, de la omul de afaceri Roger Patrice-Pelat, apropiat al lui Mitterand, pentru achiziţionarea unui apartament din arondismentul 16 al Parisului. În ziua în care s-a sinucis, Bérégovoy se întorcea spre casă, dar la un moment dat i-a spus şoferului şi bodyguardului să îl lase singur pentru că vrea sa meargă pe jos. Când cei doi s-au întors să îl caute, l-au găsit căzut pe marginea canalului, cu o rană la cap, provocată de arma pe care o luase de la bodyguardul său.
Al 16-lea preşedinte al Coreei de Sud, Roh Moo-hyeon s-a sinucis în 2009, după ce s-a aruncat de pe stâncă, din apropierea satului natal. Roh, liderul generaţiei "386", era acuzat de corupţie şi a lăsat un bilet de adio pe calculatorul său. "Nu pot fi o povară pentru alţii. Nu pot să fac nimic din cauza stării mele slabe de sănătate. Nu fiţi prea trişti. Să nu vă pară rău. Asta e soarta", a scris omul politic sud-coreean.