Timp de 10 ani a locuit cu soţul său într-o baracă improvizată lângă un garaj din sectorul 6. Nu aveau curent electric şi se încălzeau la o sobă din cărămidă în care făceau focul cu lemne.
„Acolo, la gardul acela alb, era baraca”, îmi arată Laura Ghiţă, o tânără de 35 de ani, care tocmai a primit cheile de la noua sa locuinţă ANL. „Nu ne-a părut rău că am aşteptat patru ani”, spune ea. De la balconul apartamentului cu trei camere se zăreşte o colină aflată la aproximativ un kilometru de noi.
Pe colină, un gard alb luceşte la soare. Acolo a fost locuinţa Laurei timp de 10 ani. Acum, o priveşte de la etajul şapte. „Dintr-o dată să te ridici la un nivel aşa de înalt, de la o bărăcuţă, la toate condiţiile”, spune Laura, aproape cu neîncredere.
Are trei copii, doi minori şi unul care tocmai a împlinit 18 ani. Până acum, copiii au locuit la cămin: „Nu erau condiţiile necesare pentru a-i ţine lângă mine”, povesteşte ea.
S-a născut în sectorul 2, dar de la cinci ani a locuit în 6: „Toată viaţa mea am fost legată de sectorul 6. Aici m-am obişnuit”. Însă şansa nu i-a surâs decât la 35 de ani.
Chirie de 119 de Ron pe lună
Toţi beneficiarii acestor locuinţe au contracte de închiriere cu ADP Sector 6, valabile pe cinci ani, cu drept de reînnoire. Chiria pe care trebuie să o plătească la stat este de 119,5 RON pe lună (pentru un apartament cu două camere).
Pentru a obţine un astfel de contract cu primăria, solicitanţii trebuia să aibă sub 36 de ani şi să dovedească faptul că au un loc de muncă. Alţi beneficiari sunt persoane evacuate din casele naţionalizate şi care au fost retrocedate proprietarilor, precum şi persoane cu dizabilităţi. La parter şi la etajul unu au fost repartizaţi cei cu probleme locomotorii, a explicat Poteraş.
Evacuată înainte de examenul de licenţă
Elisabeta Mitroi va sta în noua casă alături de soţul ei şi de fiica sa în vârstă de 24 de ani. În 1986, ea a primit de la ICRAL un apartament în care să locuiască.
După revoluţie, în 1991, când a vrut să-l cumpere ca toată lumea, a aflat că nu putea deoarece era o locuinţă naţionalizată de regimul comunist. I s-a spus că trebuie să aştepte legea caselor naţionalizate pentru a vedea cum să procedeze. Aceasta a venit în 1997, însă Elisabeta a nu a putut să cumpere apartamentul.
În ajunul Crăciunului din 2001, a aflat că acesta a fost retrocedat proprietarului. Conform legii, a mai putut locui încă cinci ani acolo. Însă contractul de închiriere a expirat în iunie 2007 şi a fost evacuată. Tocmai atunci, fiica sa trebuia să susţină examenul de licenţă la ASE. Până la urmă, fata a luat 9,25 la licenţă, îşi aminteşte mama ei.
Ulterior, a stat cu chirie la ţară, la Crivina, lângă Bolintin Vale. Ea şi soţul său au făcut naveta zilnic, iar fata lor a rămas la o prietenă din Bucureşti. Suma pe care trebuie să o plătească acum la stat i se pare una modică, faţă de cele cinci milioane pe care le plătea la ţară.
Şapte oameni într-un apartament
Victoriţa Mihai se numără printre „campionii” la proba de răbdare: ea a depus dosarul pentru o locuinţă socială în urmă cu nouă ani. Apoi, în fiecare an a trebuit să se ducă la reverificarea documentelor. O comisie a stabilit la câte camere avea dreptul familia sa de trei pesoane (ea, soţul şi fetiţa de nouă ani). Înainte, ei trei stăteau într-un apartament din Ghencea, povesteşte Victoriţa, alături de sora sa, de cumnat, de fratele şi de mama ei. Şapte persoane într-un apartament cu patru camere.
Alţii au fost mai norocoşi. Constantin Roşu, de 24 de ani, va sta singur într-o garsonieră pe care a aşteptat-o trei ani. A terminat o facultate de finanţe-bănci dar, fiind din Buzău, nu îşi permitea să rămână în Bucureşti şi după terminarea studiilor. A auzit de la un prieten de locuinţele ANL, şi-a depus dosarul şi a obţinut una dintre cele 132 de locuinţe.
În total, sunt 66 de apartamente cu 3 camere, 30 de apartamente cu 2 camere şi 36 de garsoniere.
Apartamentele au parchet, geamuri termopan, gresie şi faianţă. Blocul are şi locuri de parcare, parcuri şi spaţii de joacă pentru copii.
Pentru mai multe imagini, vezi Galeria Foto.