O analiză a lui Jean-Patrick Grumberg pentru Dreuz.

În fiecare zi văd apărând pe ecranul calculatorului meu vreo sută de alerte care anunță sfârșitul președinției lui Trump, iminenta punere a sa sub acuzare, dovada irefutabilă că a falsificat alegerile cu ajutorul Rusiei, că noi call-girls îl acuză de hărțuire, că Congresul va declanșa procedura impeachmentului, că Trump este pe buza prăpastiei, că este noul Hitler, că dictatura bate la ușa Statelor Unite, că cenzurează presa și că se poartă ca un Naș al Mafiei…

După ce fostul său avocat Michael Cohen a pledat vinovat, presa eructează!

Evident, nici un ziar sau televiziune nu va spune că nimeni nu știe dacă ceea ce afirmă Cohen este adevărat sau fals, deoarece Michael Cohen se străduiește să obțină o pedeapsă cu închisoarea mai puțin grea în schimbul alegațiilor despre Trump.

Nimeni nu va spune că M. Cohen a pledat vinovat pentru diverse delicte care nu au legătură cu Trump, delicte pe care nimeni nu l-a forțat să le comită. Nu am nici o îndoială că Donald Trump a mai fost trădat în trecut și că are pielea groasă.

Această presă este aceeași care – trebuie să o reamintim, deoarece unii ar putea fi tentați să îi acorde oarece credit dacă nu sunt la curent cu toate informațiile – a declarat:

– că Trump nu are nici o șansă să fie ales (le confirm celor care refuză și acum să accepte că Trump a câștigat alegerile prezidențiale;

– că bursa se va prăbuși (ea nu a fost niciodată mai sus în toată istoria ei);

– că economia va cădea pe roșu (creșterea este de 4,1%, în timp ce Obama nu a reușit niciodată în cei opt ani de mandat să depășească 3%);

– că piața muncii nu își va reveni niciodată (șomajul este la 3,8%, cifra cea mai scăzută din 1975 încoace);

– că America va fi mâncată de China dacă Trump va îndrăzni să declanșeze războiul comercial (China merge dintr-un compromis într-altul, pentru prima oară după 14 ani a permis intrarea cărnii de vită americană pe piața sa, în valoare de 2,6 miliarde de dolari și este pe cale să-și diminueze toate taxele vamale);

– că Trump nu va îndrăzni niciodată să mute capitala la Ierusalim;

– că Kim nu va accepta niciodată să-se întâlnească cu Trump, că Trump nu va ajunge la nici un acord de denuclearizare cu Coreea de Nord (Kim este pe cale să-și demonteze instalațiile nucleare, nu a mai lansat nici o singură rachetă balistică de la ultimele amenințări ale lui Trump);

– că nu va reuși să distrugă Statul Islamic, pentru că Obama declarase că nu va fi capabil decât să-l „stăvilească (Trump a eradicat ISIS din toate teritoriile sale în câteva luni);

– că nu va fi capabil să aplice foarte importantul pachet de legi pentru reducerea impozitelor, promis în timpul campaniei (scăderea de impozite a avut loc și este cea mai mare de la Reagan încoace).

Mă opresc aici, însă lista promisiunilor pe care Trump le-a făcut și pe care presa a jurat că nu le va realiza, iar el a făcut-o, este impresionantă.

Iar acum a dat drumul la turbinele cu intoxicații, cu Fake News, spunând că Trump este terminat din cauza a două procese care s-au desfășurat simultan, unul avându-l ca protagonist pe Paul Manafort, fostul său director de campanie electorală, iar altul pe Michael Cohen, unul dintre foștii săi avocați.

 

CAZUL MANAFORT

Paul manafort a fost găsit vinovat de fraudă fiscală și de fraudă bancară. Faptele au avut loc cu zece ani înainte de campania electorală prezidențială din 2016 și nu au nici o legătură cu Donald Trump. Evident, nu veți putea citi în presa americană, dar dacă vi se va întâmpla să o parcurgeți, veți vedea că până și cele mai radicale anti-Trump, ca New York Times și Washington Post, recunosc în articolele lor, însă în al patrulea sau al cincilea paragraf, că așteptata condamnare a lui Manafort nu are legătură cu alegerile din 2016 și complicitatea cu Rusia.

 

MICHAEL COHEN

Michael Cohen a pledat vinovat marți pentru opt capete de acuzare în fața Curții Federale din Lower Manhattan. Dacă a ajuns într-un tribunal federal, fiind pus sub acuzare de Robert Mueller cu ocazia anchetei sale privind dosarul rus, acest lucru s-a petrecut din cauză că Mueller nu a reușit să găsească nimic altceva printre cele 4 milioane de documente confiscate.

Profesorul de drept Jonathan Turley, invitat la Fox News, a explicat că Donald Trump ar putea, în cel mai rău caz, deveni „co-conspirator neinculpat” în acest caz.

Cohen a pledat vinovat pentru cinci capete de acuzare de fraudă fiscală în valoare de 4 milioane (care nu are legătură cu Trump), un cap de acuzare pentru declarații false în vederea obținerii unui credit (din nou fără legătură cu Trump), un cap de acuzare pentru contribuție ilegală la o acțiune în timpul unei campanii electorale și un cap de acuzare pentru contribuție excesivă la o campanie electorală (este vorba de plata către un star porno, Stormy Daniels, și către Karen McDougal, o fostă Playmate din Playboy, care AR PUTEA constitui un delict de tentativă de influențare a unei alegeri).

„Dacă procurorii acceptă ceea ce apare în acest act de acuzare, președintele devine ‘co-conspirator neinculpat’, spune Turley, dacă cred că ceea ce se află în acest act de acuzare este real, adică dacă cred că i s-a dat ordin să facă această plată.”

Ceea ce urmează nu ați mai citit nicăieri în altă parte, deoarece presa nu crede în principul prezumției de nevinovăție decât pentru tabăra politică pe care o sprijină.

1. Nimic nu dovedește că Michael Cohen spune adevărul.

2. Cohen îl acuză pe Trump că i-a dat ordin să facă plăți către două femei care, pentru a-i face rău lui Trump, au fost împinse de Democrați să declare că au avut relații sexuale cu Trump (nu este vorba de hărțuire sexuală, cum o parte a presei a afirmat, ci de raporturi liber consimțite între adulți. Nu este vorba de deturnare de fonduri de campanie, cum spune o altă parte a presei, deoarece Trump și-a finanțat campania din bani proprii.)

3. Cohen trebuie să aducă dovada că Trump i-a dat ordin și, presupunând că o aduce, tot va trebui să convingă juriul că este vorba de un act ilegal.

4. Daniel Patalas, fost procuror la departamentul Integritate al ministerului Justiției, a declarat că „președintele beneficiază de unele protecții în timp ce se află în exercițiu, dar dacă ar fi adevărat că era la curent și a încercat să influențeze alegerile, aceasta ar putea constitui un delict federal”.

5. Avocatul lui Donald Trump și fost primar a New York-ului, Rudolph Giuliani, a subliniat că citirea acuzațiilor reținute împotriva lui Cohen arată că „nu există nici o alegație de greșeală împotriva președintelui în acuzațiile guvernului contra lui Cohen”.

6. În virtutea legii federale, cheltuielile menite să protejeze șansele politice ale unui candidat pot fi interpretate ca niște contribuții la campania electorală, în conformitate cu legile care interzic donațiile companiilor și fixează limite în ceea ce privește sumele ce pot fi donate.

 

CONCLUZIE

Președintele are o rezistență legendară.

Cota sa de popularitate nu a încetat să urce, în timp ce presa a făcut recital de dimineața până seara aproape 15 zile în scandalul Stormy Daniels.

Donald trump conduce o țară a cărei economie este în plină dezvoltare, cu o rată a șomajului la cele mai mici niveluri din istorie, o piață bursieră care a crescut exponențial, un optimism la nivelul gospodăriilor nemaiînregistrat de 20 de ani, simplificarea legislatică care a permis dobândirea independenței energetice, iar numărul de afaceri noi a explodat.

Trump a promis că va numi un judecător constituționalist pur la Curtea Supremă și se pregătește să numească încă unul. Și-a ținut cuvântul, ceea ce reprezintă un test trecut în fața alegătorilor săi conservatori.

A declanșat războiul așa cum a promis, împotriva „laicarzilor” care încearcă să distrugă rădăcinile iudeo-creștine ale Statelor Unite și atacă creștinismul peste tot unde este tradițional prezent în viața publică. A câștigat respectul evangheliștilor, care au declarat despre afacerea cu actrița porno că nu sunt naivi și știu cine este Trump în viața privată, dar că promisiunea sa de a apăra creștinismul este pentru ei tot ceea ce contează.

Pe de altă parte, Trump a atacat tabăra susținătorilor libertății totale a avortului și a luat apărarea taberei pro-viață, cu un aplomb nemaivăzut la nici un alt politician.

– Atunci cânt Trump, în timpul alegerilor primare, a făcut-o pe concurenta sa republicană Carla Fiorino „față de cretă”, presa i-a semnat condamnarea la moarte: că este misogin, sexist, grosolan, vulgar și care va fi călcat în picioare în alegerile primare. Trump a câștigat primarele.

– Când a fost făcută publică o înregistrare demnă de o sală de gardă în care Trump se lăuda că o celebritate ca el poate mângâia părțile intime ale unei starlete, adăugând că lor le place asta, presa a prezis că va fi terminat. Consilierii Republicani l-au sfătuit să se retragă din cursa electorală pentru a evita un dezastru.

– Când un ziarist a încercat să-i facă și lui figura făcută lui Mitt Romney, în timpul alegerilor prezidențiale împotriva lui Obama, reproșându-i că este bogat, în timp ce Romney a bâlbâit niște scuze explicând că a muncit mult pentru a obține tot ceea ce are, Trump a răspuns: „nu sunt bogat, sunt foarte bogat”, iar ziaristul a fost cel care a rămas mut.

– Când în fața întregii Americi ziarista Megyn Kelly i-a cerut lui Trump să spună dacă este adevărat că a folosit expresiile „scroafă”, „osânză ambulantă” sau „purcea” despre anumite femei, Donald Trump nici nu a clipit: „Nu am timp să fiu corect politic. Dar nu folosesc niciodată aceste expresii – decât dacă e vorba de (actrița) Rosie O’Donell”. Iar a fost declarat terminat.

– Când Trump a violat un tabu atacându-l pe foarte respectatul senator John McCain, care a fost prizonier de război în Vietnam, zicând „Nu este un erou, mie îmi plac tipii care nu au fost făcuți prizonieri”…; când a spus că Bush nu are de ce să fie mândru pentru că, la urma urmei, 11 septembrie s-a petrecut în timpul mandatului său…; când Trump și-a bătut joc de judecătorul Gonzalo Curiel, care îl ataca, declarând: „un judecător de origine mexicană reprezintă un conflict de interese”… toți politicienii importanți și toți comentatorii au afirmat că, pentru Trump, cursa electorală este terminată.

Și totuși, de data aceasta, Trump se confruntă cu un moment cu adevărat periculos al președinției sale. Dar nu pentru că în aceste zile, rețelele de televiziune și ziarele hiperventilează cele două procese lăsând să se creadă că acum chiar este începutul sfârșitului pentru Trump – ceea ce vor continua să facă toată această săptămână: americanul de rând, care nu este foarte politizat, se va simți repede sătul de acest haos împuțit și va schima canalul.

Provocarea pentru Trump rămâne neschimbată: această afacere va deturna cu siguranță pe unii dintre alegătorii săi, și dacă Democrații recuceresc Camera, sau Senatul, sau pe amândouă, în alegerile de la jumătate de mandat din noiembrie, Trump va fi incomodat în reformele sale și probabil că nu le va putea pune în aplicare decât prin decrete („cu stiloul și cu telefonul meu”, s-a lăudat Obama, explicând cum va ocoli Congresul).

Michael Cohen a pledat vinovat pentru violarea finanțării campaniilor electorale și a spus curții că plățile pe care le-a făcut către cele două acuzatoare ale lui Trump au fost efectuate „în coordonare și din dispoziția unui candidat”. Însă judecătorul nu l-a nominalizat pe Trump în actele de acuzare.

Toate acestea nu îl vor împiedica pe Trump să numească un al doilea judecător constituționalist la Curtea Supremă în octombrie. Iar acest lucru va redirecționa în mod pozitiv America pentru următorii 30 sau 40 de ani care urmează, adică mult după încheierea celor două mandate ale lui Donald Trump.