Pedepsirea magistraţilor vinovaţi de erori comise cu rea-voinţă sau din gravă neglijenţă redevine subiect de dezbatere.
Ministrul justiţiei, Cătălin Predoiu, a relansat, zilele acestea, o dispută care se poartă de ani de zile în sistemul judiciar, fără să se ajungă la vreo rezolvare: cum pot fi traşi la răspundere magistraţii care se fac vinovaţi de erori judiciare comise cu rea-voinţă sau din gravă neglijenţă?
Deşi Constituţia din 2003 a introdus, pentru prima dată, o bază legală care-i permite statului să-i tragă la răspundere pe magistraţii aflaţi în culpă, instituţiile din sistemul judiciar nu au reuşit niciodată să se pună de acord asupra unui mecanism prin care judecătorii şi procurorii să răspundă material ori disciplinar pentru situaţiile în care pronunţă hotărâri contrare legii sau bazate pe raţionamente eronate.
La o conferinţă organizată la Bucureşti în urmă cu două zile exact pe tema răspunderii magistraţilor, ministrul justiţiei a ridicat din nou această problemă: "Realitatea este că, în România, profesia de magistrat este printre puţinele care nu răspunde pentru ce face. (...) Analiza indică faptul că răspunderea materială nu funcţionează, iar răs punderea disciplinară este, parafrazând un clasic, sublimă, dar lipseşte aproape cu desăvârşire.(...) La cunoştinţa noastră, nicio acţiune de regres exercitată de stat împotriva magistratului care, în exerciţiul funcţiunii sale judiciare, a cauzat eroarea judiciară, nu s-a materializat în practică din 2004 (data reglementării) şi până în prezent".
"Eroarea poate fi constatată doar de o instanţă"
În opinia ministrului, această situaţie s-ar explica prin opoziţia şi rezistenţa manifestată atât de magistraţi, cât şi de Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) la încercările de a institui un mecanism prin care, de pildă, statul să poată recupera de la judecătorii şi procurorii care au greşit sumele de bani pe care este obligat să le plătească justiţiabililor care câştigă procese la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO).
În final, Cătălin Predoiu a anunţat că, la sediul ministerului, vor avea loc, în următoarele două săptămâni, noi consultări cu reprezentanţii magistraţilor în ideea găsirii "unui sistem echilibrat privind răspunderea magistraţilor, care să stimuleze responsabilizarea, dar să protejeze şi independenţa magistraţilor şi să asigure despăgubirea cetăţenilor".
Preşedintele Uniunii Naţionale a Judecătorilor din România (UNJR), magistratul Natalia Roman, consideră că problema răspunderii materiale a magistraţilor nu se poate rezolva decât printr-un text de lege care să definească cu exactitate eroarea judiciară.
"Trebuie să se detalieze dacă se vor lua în considerare doar erorile judiciare care rezultă din actul de justiţie sau şi cele care au drept cauză funcţionarea deficitară a sistemului judiciar în ansamblul său", a declarat, pentru EVZ, judecătoarea Natalia Roman.
Aceasta a precizat că UNJR a făcut propuneri concrete pe care le-a transmis Ministerului Justiţiei: "Eroarea judiciară poate fi constatată doar de către o instanţă de judecată. Noi am pro pus ca această instanţă să fie Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ), dar trebuie să avem grijă să nu creăm o nouă cale extraordinară de atac, cum era mai de mult recursul în anulare. De aceea, ar trebui să se ia în considerare doar erorile grosiere, care nu lasă loc de interpretări. Ulterior, după ce Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată existenţa unei astfel de erori, trebuie ca tot instanţa să se pronunţe dacă greşeala respectivă a fost făcută de magistrat cu rea-voinţă sau din gravă neglijenţă, iar în final, în baza unei astfel de constatări, statul să iniţieze o acţiune în regres împotriva magistratului respectiv".
DIFERENŢE
Vinovăţia, subiect de dosar penal
Raportul privind starea justiţiei pe 2010, elaborat de CSM, detaliază pe câteva pagini dezbaterile care au avut loc în cursul anului trecut pe problema răspunderii magistraţilor.
În opinia CSM, "reaua-credinţă" (intenţia) şi "grava neglijenţă" (culpa) sunt forme ale vinovăţiei specifice Dreptului Penal şi trebuie stabilite doar în urma unui proces penal. CSM a cerut ca aceste no ţi uni să nu fie asimilate unei abateri disciplinare.
De aceeaşi părere este şi preşedintele UNJR, judecătoarea Natalia Roman: "În prezent, legea prevede că magistratul care acţionează cu rea-voinţă sau gravă neglijenţă se face vinovat de o abatere disciplinară, iar cercetarea este făcută de In specţia judiciară a Consiliului Superior al Magistraturii. Credem că este o abordare greşită întrucât CSM şi Inspecţia sunt organe administrative şi nu judiciare, deci ele nu au cum să stabilească existenţa unei erori judiciare".
OPINII
"Realitatea este că, în România, profesia de magistrat este printre puţinele care nu răspunde pentru ce face. (...) Analiza indică faptul că răspunderea materială în aceste cazuri nu funcţionează, iar răspunderea disciplinară este, parafrazând un clasic, sublimă, dar lipseşte aproape cu desăvârşire." CĂTĂLIN PREDOIU, ministrul justiţiei "Legea prevede că magistratul care acţionează cu rea-voinţă sau gravă neglijenţă se face vinovat de o abatere disciplinară, iar cercetarea este făcută de Inspecţia judiciară a CSM. Credem că este o abordare greşită, întrucât CSM şi Inspecţia sunt organe administrative. Nu au cum să stabilească existenţa unei erori judiciare" NATALIA ROMAN, preşedinte UNJR