În ciuda declarațiilor oficiale, atmosfera din Uniunea Europeană este din ce în ce mai tensionată. Și nu e vorba doar de tacurile dintre marile familii europene (pro-europeni versus populiști), ci și de schimburi dure de replici sau chiar de manevre ostile ale unor state europene împotriva altor țări care fac parte din blocul european.
V-am vorbit zilele trecute despre cazul Carolei Rackete, activista proimigrație care a mărturisit într-un interviu că guvernul german i-a cerut să ducă imigranții salvați de pe Marea Mediterană în Italia, în ciuda interdicției autorităților de la Roma.
Presa italiană a interpretat mărturia căpitanului german al navei umanitare Sea Watch 3 ca pe un indiciu că Germania încearcă să facă probleme guvernului italian. Dar animozitățile dintre Italia și Germania sau dintre Italia și Franța nu sunt nicidecum un caz izolat în Uniune. Relațiile sunt la fel de încordate și între conservatoarea Polonie și progresista Suedie.
Totul a pornit de la o declarație extrem de dură a unui europarlamentar polonez. „Asasinatele, criminalitatea sporită, violurile, frica și zonele în care se aplică legea sharia, acestea sunt consecințele multiculturalismului și ale ușilor deschise pentru imigranți. Suedezii fug din țara lor pentru a găsi pace și normalitate în Polonia”, a declarat Beata Mazurek, care este membră a partidului aflat la guvernare în Polonia.
Ne puteți urmări și pe Google News
Reacția suedeză a venit de la ministrul suedez al Justiției, Morgan Johansson, care a declarat că problema nu este cu suedezii care merg în Polonia, ci cu infractorii polonezi din Suedia. De altfel, ministrul a făcut apel și la statistici, argumentând că, între 2017 și 2018, numărul polonezilor care s-au mutat în Suedia a fost de trei ori mai mare decât al suedezilor care au ales să trăiască în țara vecină. „Avem probleme cu bandele de hoți din străinătate, nu în ultimul rând din Polonia. Bandele străine sunt în spatele a aproape jumătate din toate jafurile din Suedia și 90% din toate furturile de mașini, motoare pentru bărci și mașini agricole”, a declarat Johansson. Schimbul dur de replici vine ca urmare a cazului Denis Lisov. Acest rus rezident în Suedia a fugit în Polonia și a solicitat azil pentru el și fiicele sale, pe motiv că autoritățile de la Stockholm i-au luat fetițele și le-au dat în plasament unei familii musulmane. Luna trecută, o instanță de la Varșovia a decis că rusul rezident în Suedia are voie să rămână în Polonia, în ciuda faptului că Suedia a emis un mandat european de arestare pentru el. „Instanța a decis că mandatul european de arestare emis de autoritățile suedeze încalcă libertățile și drepturile lui Denis Lisov”.
Revenind, însă, la declarațiile ministrului suedez, câteva comentarii se impun, după părerea mea. Suedia este o țară mult mai bogată decât Polonia, care în ciuda progreselor extraordinare din ultima vreme, poartă încă povara deceniilor de comunism. Cu alte cuvinte, e cât se poate de firesc ca polonezii să caute o viață mai bună în țara vecină.
Faptul că există un flux invers, dinspre Suedia spre Polonia (chiar dacă este de trei ori mai mic) este, însă, o noutate. Iar acest flux se explică, într-adevăr, prin disperarea suedezilor de a vedea cum țara lor a devenit cobaiul experimentelor inconștiente ale politicienilor progresiști (în primul rând imigrația masivă, dar și politicile halucinante în ceea ce privește protecția minorităților sexuale). Și ar mai fi ceva. Dacă tot este așa de speriat de infractorii polonezi, oare ce părere are Morgan Johansson despre atacurile cu grenadă și înjunghierile care au loc zilnic în orașele suedeze? Sau dacă nu e vorba de polonezi, ci de imigranții extracomunitari, nu e nicio problemă? Strategia suedeză e, însă, de a vedea numai paiele din ochii altora.
Un exemplu este declarația ministrului suedez pentru securitate socială, Annika Strandhäll, care a etichetat politicile pro-familie ale Ungariei ca fiind inspirate din arsenalul Germaniei naziste.
Recomandările noastre
