Telespectatorii matinali ai WDBJ din Moneta, Virginia, televiziune locală afiliată la CBS, au îngheţat în momentul în care transmisiunea în direct realizată de o tânără drăguţă şi dinamică reporteriţă este brusc întreruptă de focuri de armă, însoţite de ţipete de groază. Aveau să afle, câteva zeci de minute mai târziu, că fuseseră martorii uneia din cele mai sinistre şi mai lipsite de noimă crime din câte s-au văzut vreodată: Alison Parker, 24 de ani, o jurnalista care le “însorea” dimineţile, şi colegul acesteia, cameramanul Adam Ward, 27 de ani, au fost împuşcaţi mortal.

În emisie toată lumea înlemneşte iar logodnica cameramanului, producător al emisiunii întrerupte brusc, simte că-i fuge pământul de sub picioare. În ultima imagine surprinsă de camera iubitul său, bărbatul cu care urma să se căsătorească şi cu care, chiar de  a doua zi, ar fi trebuit să înceapă munca la un post de televiziune mai important, apare un bărbat înarmat a cărui figură i se pare vag cunoscută. Informaţiile de la faţa locului bulversează pe toată lumea: Alison Parker şi Adam Ward au murit pe loc. Persoana pe care Parker o invervieva în direct a fost transportată în stare gravă la spital. 

Şocantele imagini cu împuşcarea “live” a celor doi jurnalişti ajung în cele mai îndepărtate colţuri ale lumii. Prezentatorii de la WDBJ dau frâu liber emoţiilor şi plâng în direct. În istoria televiziunii, a presei în general, nu s-a pomenit aşa ceva, nici măcar în cele mai periculoase zone de le glob. Omenirea e intrigată, bulversată şi mai ales aşteaptă cu sufletul la gură orice informaşie.

Din păcate cea mai important imagine surprinsă în scurta carieră de cameraman a lui Ward se dovedeşte a fi chiar cea cu bărbatul care i-a curmat viaţa. Dramatica secvenţă a fost esenşială în identificarea criminalului: Vester Lee Flanagan II, un reporter local cunoscut şi sub numele Bryce Williams, fost angajat al postului WDBJ, fost coleg al celor două victime. Raţiunea omorului este halucinantă. Flanagan, care este afro-american, scrie pe Twitter că Alison Parker ar fi făcut mai multe remarci rasiste iar lui Adam Ward, cu care filmase o singură dată, îi reproşează că nu s-a purtat cum trebuie şi că ar fi filmat concedierea sa cu scandal şi îmbrânceli de la WDBJ, din 2013. Ulterior, reprezentanţii postului au precizat că Vester Flanagan era slab pregătit şi foarte agresiv cu colegii.

Reporterul de culoare a explicat, detaliat, în 23 de pagini expediate printr-un fax către ABC News că se consider o victimă a discriminării rasile, motiv pentru care nu-şi putea practica merseria la nivelul pregătirii şi înzestrării sale şi că, pentru că era homosexual, era adesea hărţuit sau marginalizat la locul de muncă. Sublinia mai ales faptul că a fost "atacat de bărbaţi de culoare şi femei albe” doar pentru  ca este negru şi homosexual. "Bryce Williams" mai spunea că sentimentul său de ostracizare a fost dublat de o furie nebună după atacul armat de la Charleston din luna iunie, când nouă enoriași negri au fost împușcați într-o biserică de Dylann Roof, un susținător al supremației albilor. Potrivit dailymail.co.uk, frământările şi frustrările profesionale ale lui Flanagan erau vechi de cel puţin 10-15 ani. Prin anii 90, acţionase în judecată un alt post de televiziune, susţinând că un producător l-a jignit spunându-io “maimuţă”.  

Vester Lee Flanagan II alias Bryce Williams a fost reperat la câteva ore de la săvârşirea omorului.  Încolţit de poliţie, la trei ore de şofat de Moneta, Flanagan a pierdut controlul volanului şi s-a oprit într-un şanţ unde s-a împuşcat în cap. A mai trăit doar câteva ore.

Persoana intervievată de jurnalista ucisă, Vicki Gardner, reprezentanta camerei de comerţ regionale în vârstă de 62 de ani, a fost operată iar în prezent starea sa este stabilă, având şanse mari de supravieţuire.

Astăzi, şocul omorului este înlocuit treptat cu o durere imensă, un gol uriaş, neputinţă şi regrete enorme, greu de  exprimat în cuvinte. Două destine frânte brutal, fără noimă, exact la răsăritul soarelui, pe malul unui lac aflat într-o zonă  de o frumuseţe ireală. “Dis-de-dimineaţă, atmosfera este paradisiacă. Nu există moment al zilei mai frumos şi mai liniştit decât ora la care s-au auzit acele împuşcături sinistre. Tot ce s-a întâmplat este peste puterea mea de înţelegere”, a declarat, pentru New York Times, Mike Stevens, 54 de ani, care a fost director al programelor sportive la WDBJ mai bine de 20 de ani.

Deşi formau o echipă entuziastă, dinamică, fermecătoare, pentru Alison Parker şi Alan Ward era ultima zi de lucru în această formulă.  Cameramanul urma să plece, alături de iubita sa producătoarea Melissa Ott, la un post de televiziune cu acoperire mai mare. Cei doi tocmai se logodiseră şi urmau să se căsătorească. Cam la fel stăteau lucrurile şi în cazul mai tinerei sale colege. Melissa este sub sedative şi nu poate încă să vorbească. Colegii lui Ward spun că acesta îşi iubea meseria cu disperare. Era un băiat grozav, genul ăla de persoană căreia nu-i lipsea niciodată zâmbetul de pe faţă, a declarat un coleg pentru CNN.

Alison se îndrăgostise de un coleg de redacţie, Chris Hurst, ziarist pe probleme de sănătate. Erau iubiţi de nouă luni şi abia se mutaseră împreună. Vestea l-a lovit pe Hurst în moalele capului. Nu-I vină să creadă că femeia vieţii sale a fost atât de brutal smulsă de lângă el. “Au fost cele mai bune nouă luni din vieţile noastre. Tocmai împlinise 24 de ani…Eram foarte foarte îndrăgostiţi. Tocmai ne mutasem împreună. Sunt pur şi simplu paralizat!”, scrie Chris Hurst pe pagina sa de Twitter.

Clipe de groază, şoc şi durere profundă traversează şi părinţii celor doi tineri. “Astăzi am primit o veste pe care nicio familie de pe lumea asta nu ar trebui s-o primească vreodată. Alison a nostră ambiţioasă, deşteaptă, frumoasă, uriaş de talentată, sclipitor de inteligentă nu mai e. Nu ne vine să credem. E total lipsit de sens iar familia noastră e pur şi simplu zdrobită”, au declarat membri ai familiei Parker, potrivit Daily Mail.

 

Odioasa crimă din Moneta “i-a sfâşiat inima” preşedintele Barack Obama. El speră că acestă imensă tragedie să determine Congresul să schimbe legislaţia atât de permisivă în ce priveşte vânzare şi deţinerea armelor. Controlul armelor este unul dintre eşecurile preşedintelui Obama. Preşedintele a încercat insistent să schimbe legea, dar s-a lovit de un blocaj politic. În Statele Unite, proximativ 40% dintre vânzările de arme de foc se fac fără verificarea cazierului judiciar sau a identităţii cumpărătorului. În ultimii 15 ani, mai puţin de 100 de americani au fost ucişi în atacuri teroriste, dar zeci de mii şi-au pierdut viaţa în violenţe provocate cu arme de foc.