Eu însă am fost atent la cei care nu s-au înscris în cursă. Mai precis, la Liviu Pleșoianu. Aceasta deoarece după opinia mea, prezența lui Liviu Pleșoianu în campanie s-ar fi constituit într-unul din momentele de referință ale postdecembrismului. Istoria candidaturii lui Liviu Pleșoianu începe pe 23 iunie 2019. După ce Klaus Iohannis confirmă – a nu știu cîta oară – că va candida la un al doilea mandat, Liviu Pleşoianu anunță pe Facebook că va candida și el la prezidențiale. Cu acest prilej, liderul PSD publică un colaj foto inspirat din serialul „Game of Thrones”, în care el este Jon Snow, iar Iohannis, Regele Nopţii. Semnalul e clar.

Liviu Pleșoianu candidează pentru a-l învinge pe Klaus Iohannis. În mod normal, aceasta n-ar trebui să fie o știre. Toți candidații la prezidențialele sînt de presupus că vor să-i ia locul lui Klaus Iohannis. Numai că în timp ce toți concurenții lui Klaus Iohannis evită cu brio să declare fățiș că vor să-i ia locul, mulțuminduse cu ceva gen, Domnule președinte, iertați-mi îndrăzneala, dar aș vrea să candidez și eu, nu ca să vă iau locul, Doamne ferește! ci așa, ca să mă aflu în treabă, Liviu Pleșoianu e singurul care-l fixează pe Klaus Iohannis drept principal adversar. Pe 22 iunie 2019 are loc Congresul PSD de alegere a noului președinte. Liviu Pleșoianu candidează și obține un scor strălucitor pentru un outsider.

Dar nu numai atît. Liviu Pleșoianu ține un discurs de o rară spectaculozitate. Despre prestația sa la Congres, am scris la vremea respectivă. Am remarcat cu acest prilej nu numai conținutul, dar și prestația din timpul discursului. Tema lui Liviu Pleșoianu a fost, desigur, nevoia unei tresăriri minime a demnității noastre umilite în ultimii ani de tratarea României drept Proasta Europei de Est, iar a românilor drept un popor de babuini. Repet, Liviu Pleșoianu n-a pledat pentru ieșirea noastră din alianțele postdecembriste, cum s-au năpustit să-l terfelească unitățile militare din presa acoperiților. El a cerut un lucru dorit de toți românii, inclusiv de cei fascinați de Occident. În raport cu noi, Stăpînii să respecte măcar aparențele. Da, știm că sîntem babuini. Dar am vrea să fim tratați măcar ca babuini pur și simplu, și nu ca babuini de mîna a doua. Știm că trăim într-o țară colonie a Marilor Puteri. Nu sîntem singurii din Est în această postură. Numai că noi, spre deosebire de alții din Est, sîntem tratați – și numai și numai din vina noastră – ca o colonie de mîna a doua, nici măcar ca o colonie pur și simplu.

În cazul lui Liviu Pleșoianu noutatea absolută era dată de discursul modern, european, în favoarea demnității. Corneliu Vadim Tudor a compromis naționalismul autentic prin deraieri de la bunul simț, îndeplininduși prin asta misiunea primită. Din acest punct de vedere, Corneliu Vadim Tudor a fost pe placul Stăpînilor. Compromitea zilnic orice tentativă de ridicare din genunchi. Prin modernitatea discursului, prin talentul de orator, prin argumentele raționale, de bun-simț, Liviu Pleșoianu se anunța drept un mare pericol pentru cei interesați ca România să rămînă mai departe Proasta Europei de Est. După Congres, Liviu Pleșoianu a continuat să susțină ca va candida la președinția României. Toți cei care și-au anunțat intenția de a candida au purces apoi la strîngerea semnăturilor. Așa cum s-a văzut în toate cazurile, strîngerea semnăturilor pentru un independent nu e cine știe ce mare problemă. Au reușit să strîngă semnăturile necesare și Mircea Diaconu și Alexandru Cumpănașu.

Deși Liviu Pleșoianu devine rapid ținta unui boicot pe televiziunile din cartelul Să-l votăm pe Klaus Iohannis și în timp ce doarme!, de pe site-uri independente aflăm că și el strînge semnături. Ne pregăteam să fim anunțați cînd va merge la BEC, pentru a-și depune candidatura, cînd deodată, pe 22 septembrie 2019, Liviu Pleșoianu ne avertizează pe Facebook că nu-și va depune candidatura, deoarece n-a reușit să strîngă semnăturile. E limpede că ne confruntăm cu o scoatere din cursă a lui Liviu Pleșoianu. Cum s-a întîmplat asta rămîne o enigmă. Poate peste timp în „memoriile sale” Liviu Pleșoianu ne va spune ce și cum. Nu e însă o enigmă ce s-ar fi întîmplat dacă Liviu Pleșoianu s-ar fi înscris în cursă. Campania pentru prezidențiale dă în chip automat candidaților posibilitatea de a-și expune public viziunea lor asupra lumii, proiectul lor de țară. Pe 23 iulie 2019, Liviu Pleșoianu își sintetiza pe Facebook discursul său de campanie: „Viorica Dăncilă va candida din partea partidului CEX.

Eu voi candida din partea românilor, a oamenilor care au crezut şi în 2012, şi în 2016, în posibilitatea: de a ne ridica din genunchi (nu de a lustrui fericiţi pantofii altora); de a avea o justiţie adevărată (nu una care distruge sufletul unui copil tîrîndu-l pe jos la propriu); de a reaşeza România în destinul său de ţară menită să creeze punţi între ţări (nu de stat vasal mulţumit să fie mereu mutat de alţii pe o tablă de şah ce nu-i aparţine); de a reaşeza fiinţa omenească în centru şi de a reumaniza profund societatea, politica, educaţia, relaţiile de muncă (nu de a continua să construim castele de nisip care se vor răsturna la cea mai mică adiere de vînt); de a face politica omului liber (nu de a fi marioneta unor grupări, interne sau externe, de interese economice sau politice, din zona ieşită din matcă a serviciilor sau a altor organizaţii metastatale); de a preţui rădăcinile spirituale şi culturale ale acestui neam; de a aduce în primplan oameni curaţi şi dornici să-şi ajute semenii (nu politruci şi ipocriţi înregimentaţi care mimează prost grija faţă de fiinţa omenească)!” Să ne reamintim citind acest text de mare forță de discursul lui Liviu Pleșoianu de la Congresul PSD.

De intervențiile sale la tv înainte de a fi interzis. De postările sale de pe internet. Și ne dăm seama că acest discurs ar fi marcat o campanie electorală care se anunță de pe acum o comedie gen „Să ne facem că-l concurăm pe Klaus Iohannis!” Un discurs de mare audiență într-o Românie care vede pe zi ce trece cum tentativelor din ultimii ani de a dobîndi un minim respect din partea Stăpînilor le-a luat locul o slugărnicie fără precedent în istoria modernă a țării. Simțind că pot să ne trateze ca niște babuini de mîna a doua, Stăpînii nu mai catadicsesc nici măcar să respecte aparențele. Codruța Kovesi e pusă procuror șef european, deși o țară întreagă știe că în postura de procuror general mai întîi și de procuror șef al DNA mai apoi a comis abuzuri criminale. Ei și ce dacă babuinii știu asta! Tocmai de aia o punem! Să le arătăm babuinilor de mîna a doua că ne doare în cot de ce cred ei! Un demnitar american, unul dintre cei contestați la el în țară, și-a permis să ne avertizeze că Ana Birchall, ministrul Justiției, e protejata sa și că în această ipostază ministra aplică în practică nu programul de guvernare, nu voința românilor, ci ordinele sale, hachițele sale de tip trecător pe la Casa Albă.

Dacă adăugăm faptul că Klaus Iohannis ar fi fost o țintă vie pentru Liviu Pleșoianu ca întruchipare a slugii cu șapcă de jockeu, avem imaginea spaimei produse de prezența în cursă a lui Liviu Pleșoianu. Firește, Liviu Pleșoianu n-ar fi ajuns președinte. Voturile viitorului președinte sînt depozitate deja în calculatoarele STS. Da, dar era riscul ca el să obțină, ca și la Congresul PSD, un scor spectaculos. Cum ar fi sunat titlurile din presa Stăpînilor? În România, un candidat naționalist, care și-a întemeiat campania pe denunțarea a ceea ce se numește România- proasta Europei de Est, a obținut un scor surprinzător de bun. În finalul comentariului meu despre Congresul PSD scriam: ”În pauză, mulți delegați m-au întrebat dacă Liviu Pleșoianu n-ar fi bun de președinte al PSD. Nu, n-ar fi bun, le-am răspuns, spre nedumerirea lor. Prin Liviu Dragnea PSD s-a revoltat împotriva Înaltei Porți întruchipate de Birocrații de la Bruxelles și de uneltele lor din România: Instituțiile de forță și Klaus Iohannis. S-a revoltat și n-a mai vrut să plătească tribut.

Prost concepută și prost condusă, revolta a eșuat. Poporul român s-a grăbit să anunțe nu numai că plătește tribut, dar și că dă capul Rebelului Liviu Dragnea înaintea ca oastea turcească să ajungă la Dunăre. Prin urmare PSD nu-și mai poate permite o nouă rebeliune. De aceea e de preferat Viorica Dăncilă, care a închinat țara Înaltei Porți, lui Liviu Pleșoianu care vrea un nou război de independență.” Dacă aș fi întrebat de ce nu s-a înscris în cursă Liviu Pleșoianu aș răspunde la fel, cu singura deosebire că în loc de Viorica Dăncilă aș pune acum sintagma „Toți candidații la președinție”.

Te-ar putea interesa și: