Radu Tudor: Dumnezeu să-l odihnească pe generalul Cătălin Ticulescu! Şi vreau ca invitații mei și să îşi transmită mesajul în legătură cu dispariția acestui general tânăr și foarte apreciat. Domnule ministru, domnule general Petrescu, ce s-a întâmplat? Cum a fost posibil acest lucru?

Nicolae Ciucă: Dumnezeu să îl ierte Dumnezeu să îl odihnească în pace! Şi dați-mi voie să încep prin a transmite condoleanțe familiei. Aţi spus că a fost un profesionist, un general care avea viitor în Armata României. L-am cunoscut în anul 2007. Amândoi împărtășeam experiența pe care o avusesem în teatrele de operații. El mai trecuse printr-un incident și era rănit în teatrul de operații din Afganistan, dar asta nu l-a oprit niciodată să spere, să muncească, să se dăruiască profesiei și carierei militare. Privirea lui, prezența lui era unele care inspirau, erau unele care mobilizau, și de aceea a fost comandant la unitatea NATO de integrare a forțelor. Ulterior a absolvit Colegiul de război în Statele Unite. A revenit în țară, și vreau să precizez că, atunci când a fost vorba de cineva care să preia comanda și să ducă mai departe planurile de modernizare a tot ceea ce însemna infrastructura și înzestrarea tehnică a Centrului Național de Instruire de la Cincu, el s-a oferit și a mers cu foarte mare entuziasm.

De altfel, în perioada cât a stat acolo, cât a lucrat acolo, Centrul s-a modernizat și a cunoscut un salt calitativ în tot ceea ce a însemnat partea aceasta de asigurare a condițiilor de instruire și pregătire conform standardelor pe care noi ni le-am asumat. Din păcate, imediat după ce a fost avansat, generalul Ticulescu a avut o problemă de sănătate. A mers la Spitalul Militar și acolo a aflat că suferă de o boală foarte gravă. La nivelul instituției, împreună cu toți colegii, cu toți camarazii, am făcut tot ce a fost omenește posibil să putem să-l sprijinim, atât pe el cât și familia. Dumnezeu l-a vrut acolo sus, la armata din ceruri, cum ne place să spunem, și astăzi nu putem decât să exprimăm regretul și încă o dată să transmitem condoleanțe familiei.

Radu Tudor: Domnule general Petrescu, cum l-aţi cunoscut pe Cătălin Ticulescu?

Daniel Petrescu: Am fost colegi de liceu militar la Alba Iulia. Cătălin a fost cu un an mai mare, a absolvit în 1988; eu am absolvit în 1989. Şi pe parcursul carierei militare drumurile noastre s-au întrepătruns foarte adesea. Vreau să vă mulțumesc pentru gestul frumos de a aduce în discuție amintirea lui şi de a prezenta cariera lui.

Radu Tudor: Măcar atât mai putem să facem pentru el…

Daniel Petrescu: Sunt convins că militarii şi colegii lui apreciază acest lucru şi sunt convins că va aduce în acest momente grele măcar un pic de alinare familiei, știind că Ticulescu a fost apreciat de foarte mulți, nu numai de către colegii lui militari. Printre proiectele pe care le-a prezentat domnul ministru, Cătălin era șeful de Stat Major al Comandamentului Multinațional de Corp de Armată, comandament pe care l-am înființat în acest an, şi contam pe sprijinul lui și pe experiența pe care a avut-o de la înființarea Unității de Integrare a Forțelor NATO pentru a duce acest comandament de către capacitatea inițială și către capacitatea finală. Viața a vrut să se întâmple așa. Exprim și eu condoleanțe familiei, și îmi pare foarte rău de ceea ce s-a întâmplăt.

Radu Tudor : Dumnezeu să-l odihnească! Viața militară este plină de astfel de evenimente.