Inflaţia publicată de INS ar fi relevantă dacă ar ţine cont de locul de trai şi de obiceiurile de consum. Resimţim inflaţia în funcţie de vârstă, de zona în care locuim şi de veniturile pe care le avem. Potrivit unei analize EVZ, scumpirile lovesc cel mai dur în pensionarii săraci de la oraşe.
Din această perspectivă, românii bătrâni şi săraci de la oraşe sunt cel mai grav loviţi de creşterea preţurilor. Potrivit calculelor EVZ şi estimirilor analiştilor, ei resimt o inflaţie mai mult decât dublă faţă de cea oficială anunţată în luna mai de Institutul Naţional de Statistică: 8,46%.
Aceştia plătesc o mare parte din puţinul lor venit pentru a-şi asigura strictul necesar: căldură, gaze, electricitate şi mâncare. Iar valurile de scumpiri ale utilităţilor şi alimentelor le fac viaţa din ce în ce mai grea. Printre categoriile sociale ale căror bugete sunt de-a dreptul zdruncinate de salturile preţurilor se numără familiile şomerilor, cele cu un singur părinte şi cele cu mulţi copii, potrivit datelor Institutului de Cercetare a Calităţii Vieţii (ICCV). Scumpirile ţin cont de vârstă
Categoriile sociale diferite au nevoie de venituri diferite pentru un trăi decent, potrivit ICCV. Aceste categorii sunt afectate diferit de inflaţie. > O tânără de 27 de ani care locuieş te singură are nevoie de un venit minim de 556 de lei ca să tră- iască decent. La aceşti bani se adaugă chiria. Minimum de subzistenţă este, pentru ea, 433 de lei. Masa la restaurant, hainele şi încălţămintea nu s-au scumpit foarte mult în ultimele cinci luni, fapt ce îi permite tinerei să treacă uşor peste această perioadă.
> O familie tânără, în care ambii soţi au în jur de 35 de ani, cu doi copii, are nevoie, fără a lua în considerare ratele la creditul pentru apartament, de 1.122 lei pentru strictul necesar. Ar trăi mai decent cu 1.446 de lei. Scumpirea benzinei, a utilităţilor şi a produselor alimentare atârnă greu în bugetul celor doi. Ei resimt şi mai greu scumpirile dacă obişnuiesc să cumpere cărţi şi ziare şi dacă preferă fructele în loc de carne şi mezeluri. > O familie la casa ei, cu doi copii la facultate, în care tatăl are 53 de ani, iar mama 49, are nevoie de un venit lunar de 1.338 de lei pentru a trăi la limita subzistenţei şi de 1.722 lei, dacă vrea să-şi permită mai multe. Cheltuielile pentru educaţia copiilor, mâncare, utilităţi, benzină, alcool şi ţigări ridică nivelul la care resimt scumpirile mult peste inflaţia medie pe ţară. > Doi pensionari, pentru a duce un trai decent, trebuie să pună la bătaie 825 de lei pe lună, nivelul de subzistenţă fiind asigurat de 614 lei. La un asemenea venit, cheltuielile cu întreţinerea şi cu mâncarea cântăresc greu în portofel. Ieftinirea continuă a medicamentelor în primele cinci luni ale anului nu uşurează, din păcate, situaţia celor vârstnici, cei mai sensibili la creşterile de preţuri.
Inflaţia poate fi personalizată Scumpirile înregistrate în ultimele luni lovesc dureros şi în buzunarul românului mediu, consideră analistul economic Ilie Şerbănescu. Într-adevăr, cumpărând şi consumând o varietate mai largă de produse şi servicii decât cei cu venituri mici, aceştia îşi văd portofelele agresate din toate părţile. Mâncarea din magazine, cina la restaurant, benzina, vinul şi ţigările - toate îl fac pe românul de rând să scoată din buzunar tot mai mulţi bani în fiecare lună pentru a trăi la fel, fie că are maşină sau merge la serviciu cu autobuzul.
Astfel, o inflaţie corectă ar trebui să ţină cont de elemente precum: locul de trai (oraş/sat sau regiune a României), categorii de vârstă şi nivel al veniturilor. Potrivit analiştilor economici, Institutul de Statistică dispune de instrumentele necesare pentru a face aceste calcule, însă preferă să menţină în continuare o imagine „cosmetizată“ a creşterii preţurilor de consum. DIFERENŢE
Regiunea face preţul
Că inflaţia este o „afacere“ regională se vede cel mai bine din statisticile Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. Preţurile pe care instituţiile din teritoriu le raportează diferă foarte mult de la un judeţ la altul. De exemplu, în prima săptămână din iunie, kilogramul de carne de porc (carcasă) costa 7 lei în judeţul Bistriţa-Năsăud, 13 lei la Constanţa şi 14 lei în judeţul Ilfov. Dacă oul se vindea cu 0,22 lei la Iaşi, la Bacău ajungea şi la 0,6 lei. Exemplele pot continua: brânza proaspătă s-a vândut în iunie cu 7 lei/kg în Argeş, ajungând până la 15 lei în Harghita.
Nici când vine vorba de achiziţie angro, preţurile nu sunt uniforme: grâul de panificaţie - adică chiar materia primă de bază pentru pâine - se cumpăra în aceeaşi perioadă cu 1,1 lei/kg în Alba, 0,75 lei/kg în Braşov şi 0,6 lei/kg în Mureş. În pieţe, merele costă între 5 şi 6 lei pe kilogram în Covasna, 2 lei la Bistriţa şi chiar 1,5 lei/kg în judeţul Dâmboviţa. Cu toate acestea, atunci când prezintă indicele preţurilor de consum, INS nu face nicio diferenţă între judeţele sau măcar regiunile ţării. În ultimul an, la tarabele din pieţe creşterea inflaţiei s-a simţit din plin: dacă un kilogram de roşii costa maximum 3,5 lei în iunie 2007, luna trecută se vindea şi cu 6 lei. (Ana Jităriţă)
REALITATEA BATE CIFRELE
Institutul de Statistică ne dă o inflaţie a nimănui
În lipsa unui coş de consum clar conturat şi a unor organizaţii care să calculeze impactul scumpirilor asupra românilor, singurul indicator pe care îl avem pentru creşterile de preţuri rămâne inflaţia anunţată de Institutul Naţional de Statistică (INS). Relevanţa acestui indicator este însă contestată de analiştii economici, în pofida faptului că reprezentanţii Statisticii susţin sus şi tare că evoluţia indicelui preţurilor de consum pe care o publică reprezintă adevărata inflaţie.
„Inflaţia calculată de INS este a nimănui. Nu reprezintă pentru nimeni un reper, deoarece adună situaţia de la oraş cu o situaţie care nu există de fapt la sate“, ne-a declarat analistul economic Ilie Şerbănescu. El susţine că statisticienii noştri operează cu date greşite referitor la populaţia de la sate. Adică, din circa jumătate din populaţia României care locuieşte la ţară şi este avută în vedere la calculul inflaţiei, o mare parte sunt plecaţi la muncă peste hotare, iar restul consumă ceea ce produc, distorsionând rezultatul final. iPod-ul nu e prins în coş
„Coşul de consum al locuitorilor din mediul urban este total diferit de cel al românilor din mediul rural“, confirmă Ionuţ Dumitru, şeful departamentului de analiză al Raiffeisen Bank. Potrivit acestuia, cei de la sate resimt o inflaţie mult mai mică datorită autoconsumului şi a consumului mic de gaze. Potrivit analistului Ilie Şerbănescu, „inflaţia la oraş se situează undeva la 15-16%“, în condiţiile unei inflaţii nule resimţite în mediul rural.
Diferenţele sunt foarte mari şi, din acest motiv, media de circa 8% nu reprezintă în niciun caz ritmul scumpirilor pentru români. Dincolo de aceste critici, există altele legate de produsele şi serviciile incluse în coşul de consum şi de ponderile acestora. „Modificarea ponderilor se face anual începând cu 1999. Ponderile rămân constante un an calendaristic“, ne-au spus reprezentanţii INS.
Aceştia includ elemente noi printre produsele şi serviciile pe baza cărora se calculează inflaţia abia când „ele devin semnificative pentru populaţie“. Acest principiu arbitrar a inclus centrala termică şi telefoanele mobile în nomenclatorul de bază abia în 2003, componentele de calculatoare în 2004, iar laptopurile abia anul acesta. iPodul, utilizat de foarte mulţi tineri, este considerat de statisticieni „încă o raritate, abia a intrat pe piaţă, deci... va urma“.
ESTIMĂRI
Ţintă de inflaţie ratată
Banca Naţională a României şi-a propus o ţintă de inflaţie pentru acest an de 3,8% plus/minus un punct procentual. Săptămâna trecută, BNR a majorat, pentru a şasea oară consecutiv, dobânda de politică monetară, la 10%, după ce a revizuit, anterior, în creştere prognoza de inflaţie pentru 2008 de la 5,9% la 6%. Analiştii estimează pentru luna iulie o inflaţie anuală de peste 9%, cea mai mare din 2008, ca rezultat al scumpirii utilităţilor şi a ţigărilor. Pentru finalul acestui an, analiştii BRD estimează o inflaţie de 6,2%, în timp ce reprezentanţii Raiffeisen Bank previzionează un nivel de 6,5%.
CUM E LA ALŢII
Tinerii britanici scapă ieftin
Inflaţia reală din Marea Britanie este cu 1,5% mai mare pentru bătrânii de peste 75 de ani decât pentru tinerii sub 30 de ani, indică un studiu Alliance Trust, citat de BBC News. Astfel, dacă persoanele vârstnice resimt o creştere a preţurilor de 4,8%, tinerii dau din buzunare cu 3,3% mai mulţi bani pentru produsele şi serviciile pe care le utilizează. Inflaţia oficială a fost de 3,3% în luna mai. Altfel spus, un britanic care citeşte o carte bună având alături, pe o măsuţă, fructe şi băuturi fine va resimţi mai tare scumpirile decât un tânăr care cheltuieşte banii pe haine şi MP3 playere.
ÎN LUME
Asaltul scumpirilor
Epoca mâncării ieftine de care se bucurau locuitorii planetei a trecut. Pe fondul creşterii cererii pentru alimente şi al necesarului tot mai mare de biodiesel, la care se adaugă scumpirea cu peste 40% a petrolului în primele şase luni, preţurile produselor alimentare vor continua să crească încă zece ani de acum încolo, estimează Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO). Din 2000, preţul grâului s-a triplat, iar cel al orezului şi al porumbului s-a dublat. Pentru următorii ani, FAO estimează scumpiri de 20% pentru carne, 30% pentru zahăr şi de circa 50% pentru grâu, lapte şi porumb.