Jurnalul lui Mihail Sebastian (aparut in 1996 si constant reeditat de Humanitas) a avut un impact extraordinar in lumea noastra culturala, echivalent, poate, numai cu acela provocat cu cativa ani mai inainte de „Jurnalul fericirii” al lui N. Steinhardt.
Cartea este, fara indoiala, cea mai buna din creatia lui Sebastian: nu foarte ampla, aceasta, din cauza mortii scriitorului in plina maturitate creatoare, ca si a „risipirii” sale anterioare in publicistica. Portretistica uneori antologica, microreportajele, scenele construite dramaturgic, cu dialoguri vii, reflectiile profunde, de moralist, ori analizele revelatoare de critica literara si muzicala: toate acestea confera densitate artistica Jurnalului.
Umorul adeseori amar si ironia casanta fac trecerea de la scriitura cartii la fondul ei atat de grav si de problematic. Ceea ce pune in discutie, cu onestitatea si patosul sinceritatii sale, autorul este insusi modul de functionare a lumii romanesti, intr-o perioada neagra a istoriei noastre.
Pe fundalul ascensiunii extremei drepte, odata cu „rinocerizarea” unor intelectuali, paginile Jurnalului se deschid ingrijorarii crescande a celui ce il redacteaza; perplexitatii de a vedea cum prieteni apropiati, ispititi de sirenele unei politici extremiste, se indeparteaza de el - si de ei insisi. Despartirea lui Mircea Eliade de prietenul sau, evreul Iosef M. Hechter/Mihail Sebastian, este una dintre cele mai dureroase rani ale cartii, pentru cel ce o scrie pe masura ce o traieste.
La atatia ani de la consumarea evenimentelor, un fluid empatic circula intre autor si cititor. In mod vizibil, nu exista nimic prestabilit, construit, aranjat si cosmetizat in aceste notatii. Sebastian pune pe hartie evenimentele si micile intamplari, dezamagirile si bucuriile sale, profunda tristete care urca din interior si il copleseste.
Iata cum o opera asa-zis subiectiva poate fi mai pretioasa, in sensul reconstituirii unui adevar istoric si uman, decat multe studii stiintifice tratand scrupulos si doct perioada 1935-1944. Jurnalul lui Mihail Sebastian depoziteaza in el, ca un chihlimbar, o intreaga epoca si un om intreg.