Cu un aer marțial, PSD abia ne anunțase că a pregătit totul și că abia așteaptă să arate adversarilor că îi poate îngenunchea încă o dată în Parlament. Atenți la ce cuvinte folosesc, strategii ne-au și explicat cum se va vota remanierea sau restructurarea, cum se organizează mișcările între grupurile parlamentare transferuri care să încline balanța în favoarea guvernării. Ba am avut parte și de declarații războinice, în care ni se spunea că Guvernul nu cade dacă nu e votată remanierea și că Viorica Dăncilă e gata de luptă până la final.

Când colo, premierul ne-a anunțat că trimite la Cotroceni o listă de șase nominalizări, dintre care trei sunt membri ALDE, tocmai ca să evite trecerea prin Parlament a unei schimbări de structură politică a executivului.

Ce s-a întâmplat? De ce și-a schimbat tactica pe care mulți o considerau aducătoare de beneficii electorale pentru alegerile prezidențiale? Evident, cea mai simplă explicație este că îi e frică de o confruntare în Legislativ, dar nici nu poți spune că se bazează pe faptul că președintele Klaus Iohannis o să aibă o străfulgerare de milă pentru Guvernul rămas cu multe birouri goale și va semna cele șase decrete, punându-și în cap alegătorii și partidele din Opoziție.

Frica de Parlament este și ea greu de înțeles la o zi după ce PSD a reușit să îl pună pe Teodor Meleșcanu în fotoliul de președinte al Senatului. Deși discutabilă, victoria PSD nu poate fi contestată, au avut mai multe voturi decât opozanții lor. Asta e clar.

Totuși, cheia victoriei din Senat este ruperea ALDE și nu alte manevre care sigur s-au încercat în această perioadă. Prin nominalizările anunțate miercuri, tocmai asta face PSD, îi fidelizează pe cei fugiți de lângă Tăriceanu.

Dar, dacă descoperirea și folosirea acestei chei este ALDE, de ce a mai făcut încercarea de a cere decrete de numire de la Cotroceni, fiind evident că ăsta nu e decât un nou prilej oferit lui Iohannis de a ataca Guvernul și PSD?

Intuiesc un calcul simplu, făcut în PSD și îmi permit să îl expun, mai ales pentru că e o perioadă propice scenariilor de orice fel.

Dacă, prin absurd, Iohannis semnează decretele de numire, poate convins de păstrarea Anei Birchall sau de desemnarea fostului său consilier la Interne, va fi o victorie a PSD împotriva președintelui, care se va vedea nevoit să explice din nou propriului electorat de ce acceptă propunerile PSD de ani buni încoace.

Dacă propunerile sunt refuzate, oportunitatea oferită președintelui de a mai ataca o dată PSD este minoră, față de ce atacuri au fost în ultimul timp. Se va merge cu noul Guvern în Parlament și aici, prin propunerile făcute, fugarii din ALDE vor fi fidelizați, mai ales că tot miercuri s-a spus că alianța e pe termen mai lung, acoperind alegerile locale și parlamentare de anul viitor.

E o fidelizare bună și pentru mult anunțatul moment al unei moțiuni de cenzură. Dacă o mai veni acest moment până în prezidențiale.

Propunând miniștri considerați ai ALDE și expunându-i riscului de a fi ”tăvăliți” de președinte, PSD vrea să arate că e convins că ceea ce face este o REMANIERE a Guvernului și nu o RESTRUCTURARE, lucru care îi va perite să ceară în Parlament ca votul pentru aprobare să fie cel al majorității celor prezenți în sală, adică un număr mai mic decât cel necesar unei schimbări în structura politică a cabinetului.

Te-ar putea interesa și: