Procurorul militar Dan Voinea a declarat, într-un interviu pentru Libertatea.ro, că Ion Iliescu și Victor Atanasie Stănculescu s-au implicat în 1956 în reprimarea revoltei studenților și profesorilor de la Timișoara, care protestau față de ocupația sovietică. Victor Atanasie Stănculescu, pe atunci comandant de batalion i-a încercuit și arestat pe protestatari, iar Ion Iliescu i-a anchetat ulterior.
Dan Voinea a relatat că pe data de 17 decembrie 1989 Nicolae Ceaușescu avea de gând să-l timită la Timișoara pe fratele său, generalul Ilie Ceaușescu, și pe generalul Ștefan Gușă, șeful Marelui Stat Major, pentru a restabili ordinea, însă generalui Victor Atanasie Stănculescu a spus că vrea să meargă el, deoarece „făcuse ordine” acolo și în 1956, într-o situație asemănătoare. Acest episod apare relatat în depoziția lui Ilie Ceaușescu, pe care a dat-o în fața procurorilor în Dosarul Revoluției.
„Generalul Militaru începe să se afirme după 24 (n.r. – decembrie 1989). Până în 24 nimeni nu a executat ordinele generalului Militaru, au executat ordinele lui Stănculescu. Stănculescu a fost cel care a dirijat toate aceste operațiuni. Dintr-o declarație a lui Ilie Ceaușescu – există declarația! – a rezultat că Stănculescu se cunoștea cu Ion Iliescu de mai demult. Și Ilie Ceaușescu ne-a explicat următorul lucru: că în data de 17 decembrie 1989, când s-a supărat Ceaușescu pe Milea și pe toți ceilalți și pe el (n.r. – pe Ilie Ceaușescu) că nu sunt în stare să împrăștie un grup de manifestanți la Timișoara, atunci generalul Milea a promis că se vor duce la Timișoara și vor acționa conform ordinelor date de Ceaușescu. Și seara (n.r. – gen. Vasile Milea) i-a convocat după ședința de CPEx pe toți adjuncții. Și atunci s-a hotărât să meargă la Timișoara generalul Gușă (n.r. – Ștefan) care era șeful de Stat Major și deci comandantul de drept al Armatei acolo, iar al doilea trebuia să meargă locțiitorul politic, care era Ilie Ceaușescu. Însă Stănculescu a zis: tovarășul ministru, lăsați-mă să mă duc eu, pentru că știți că în 1956 eu am făcut ordine la Timișoara”, a declarat procurorul militar Dan Voinea.
În 1956 Stănculescu era comandantul unui batalion din Timișoara, a relatat procurorul Dan Voinea. „Când studenții și profesorii de la Politehnica din Timișoara s-au gândit să se organizeze și să protesteze împotriva ocupantului sovietic – așa cum au făcut și studenții de la Budapesta – lucrul ăsta s-a aflat și cel care a ajutat Securitatea să îi rețină pe ăia a fost Stănculscu. Adică, să vedeți legătura cu ce s-a întâmplat la Revoluție! La fel ca la Revoluție, au venit cu camioane de militari, au înconjurat zona unde erau studenții, i-au arestat pe profesori și pe studenți și i-au dus – unde credeți? – în unitatea militară. Iar cel care i-a anchetat pe studenți și pe profesori din partea Comitetului Central al UTM (n.r. – Uniunea Tineretului Comunist) a fost tovarășul Ion Iliescu. (...) De aceea, la Revoluție, Ion Iliescu s-a dus direct la Ministerul Apărării Naționale în seara de 22 și a stat acolo până s-a liniștit strada”, a mai spus Dan Voinea.
Procurorul militar Marian Lazăr a anunţat, pe 18 decembrie, într-o conferinţă de presă, stadiul cercetărilor în Dosarul Revoluţiei.
„A fost stabilită componenţa comandamentului politico-militar care a preluat, în timp foarte scurt, după fuga preşedintelui în exerciţiu, puterea totală în România. Referitor la acest aspect, a existat o eficientă colaborare cu principalele facultăţi de drept din ţară (Bucureşti, Cluj-Napoca şi Iaşi), concluzionându-se, fără echivoc, faptul că în decembrie 1989 nu a existat vid de putere”, a explicat Marian Lazăr.
Parchetul Militar susţine că a existat o diversiune militară începând cu seara zilei de 22 decembrie 1989, aceasta fiind principala cauză a numeroaselor decese, vătămări corporale şi distrugeri.