Recent premiat pentru Cel Mai Bun Concept de Afacere din Europa în cadrul competiţiei Erasmus Entrepreneurship Awards 2012, Dan Croitoru este un tânăr antreprenor român care, în afara ideilor de succes, promovează cu încredere o viziune optimistă asupra posibilităţii de a contribui la schimbarea şi dezvoltarea societăţii româneşti.
În pofida experienţelor sale la nivel internaţional, în cadrul Competiţiei Challenge: Future din Slovenia şi a schimbului de experienţă prin programul Erasmus for Young Entrepreneurs, Dan Croitoru nu exclude variata punerii în aplicare a ideilor sale de afacere în România, mizând pe competenţele personale în a rezolva, prin proiectele sale, o parte din problemele societăţii româneşti.
Tocmai ai primit premiul I pentru Cel Mai Bun Concept de Afacere. Care consideri că a fost motivul pentru care ai câştigat?
Motivul principal a fost perseverenţa. Din momentul în care m-am înscris în această competiţie, mi-am setat ca obiectiv clasarea pe podium. Ştiu că poate suna elitist şi, aparent, poate evidenţia o lipsă de modestie, însă aşa a fost. Ideea în sine a contat prin prisma faptului că a fost ceva diferit faţă de ceilalţi competitori şi am făcut tot posibilul să prezint conceptul cât mai simplu, oferind strict informaţiile necesare pentru înţelegerea ideii. Degeaba avem idei bune dacă nu ştim să le prezentăm, degeaba avem acea sclipire de geniu dacă nu facem nici măcar un pas pentru a o pune în practică. Conceptul, nu pot spune că a fost genial, însă prezentarea a fost bună. În final, am contactat toate cele peste 120 de organizaţii din UE care urmau să desemneze câştigătorul, le-am prezentat pe scurt ideea şi motivele pentru care ar trebui să aleagă conceptul meu. A contat originea, ţara de unde sunt? Nu. A contat planul de afacere şi ideea? Da. Nu am aşteptat să se întâmple un miracol, să am noroc pentru a câştiga, ci am facut un pas în plus spre atingerea obiectivului.
Care a fost conceptul de afacere şi care este pasul următor acestei competiţii?
Ideea se rezumă la faptul că activităţile, acţiunile pe care un utilizator le realizează online determină profilul, imaginea pe care o are pe internet. De exemplu, prin contribuţiile aduse unei publicaţii online, competiţii online sau alte reuşite care pot fi cuantificate şi agregate pe baza informaţiilor disponibile pe internet, un utilizator poate avea în mod automat CV-ul electronic. Diferenţa majoră constă în faptul că CV-ul electronic nu poate fi modificat în mod direct, cu informaţii false sau care "dau bine" pentru angajator, cum se întâmplă în cazul CV-ului clasic. Următorul pas îl reprezintă punerea în practică. Sper ca, în cel mult un an, să putem lansa varianta iniţială. Poate chiar mai repede.
Activezi în cadrul organizaţiei Challenge:Future din Slovenia. În ce măsură activităţile desfăşurate aici sunt formatoare pentru tineri?
Da, cu Challenge:Future este o poveste frumoasă. În toamna lui 2009, am participat în competiţia globală organizată de Challenge:Future, unde, împreună cu echipa, am ajuns în primele 9 din 550 echipe din toată lumea. A urmat apoi o colaborare cu această organizaţie şi, în cele din urmă, nu m-am mai putut dezlipi de ei. Şi nici ei de mine! Acum, prin intermediul programului Erasmus for Young Entrepreneurs, îmi desfăşor schimbul de experienţă şi lucrez la îmbunătăţirea conceptului şi a planului de afacere. Practic sunt implicat în dezvoltarea unei comunităţi de peste 24.000 de membri din peste 200 de ţări, iar proiectele se axează pe inovaţie, sustenabilitate şi crearea de impact, punerea în practică a ideilor. Este un mediu dinamic, în fiecare zi mă confrunt cu situaţii diferite, oameni diferiţi, idei diferite. Este un loc foarte bun pentru acumularea de experienţă şi de "dat cu capul" de pragul de sus, mediu propice pentru a învăţa. Recomand! Care ar fi motivele pentru care ţi-ai continua cariera în România şi nu în afara ţării?
Îmi place întrebarea. Privind la ceea ce se întâmplă în România, citind presa, vorbind cu cei de acasă, aş găsi numeroase motive pentru care nu mi-aş continua cariera în Romania. Însă sunt optimist. Şi întotdeauna îmi place să găsesc motivele pentru care aş continua în România, pentru care ne putem dezvolta şi putem realiza ceva şi în ţară.
Un prim motiv ar fi faptul că sunt multe probleme în România. Ca antreprenor, m-aş axa pe probleme care au rezolvare şi unde am competenţa necesară pentru a pune umărul la rezolvarea lor. În ţările dezvoltate, concurenţa este mult mai mare, piaţa este aşezată, mult mai greu să ai succes dacă vrei să începi ceva nou adresat pieţei respective.
Un alt motiv constă în posibilitatea de a schimba ceva în ţară. Peste tot întâlnesc oameni care se plâng de sistem, se plâng de situaţia în care sunt, de societate. Suntem maeştri în a identifica problemele. Eu cred în puterea exemplului şi consider că eu, unul, pot schimba. Mă încăpăţânez. Poate voi fi eu schimbat de sistem. Nu ştiu. Însă încerc. Pentru că vreau şi pot.
Al treilea motiv este reprezentat de persoanele dragi de acasă. Avem nevoie de echilibru în viaţă. Chiar dacă pe termen scurt ne axăm pe partea profesională, pe carieră, pe termen lung nu putem fi pe deplin realizaţi dacă nu ajungem la o stare de echilibru. Pentru fiecare dintre noi echilibrul este diferit, însă tindem către acesta. Indiferent unde suntem, câţi bani avem, ce funcţii avem, de la o vreme intervine dorul. Dorul de casă, de cei dragi, de nişte sarmale cu mămăligă şi smântână făcute de mama. Lucruri mărunte ar zice unii, dar care au o greutate imensă pentru alţii. Cei care sunt plecaţi mă vor înţelege.
Vorbind din prisma experienţei personale, care ar fi primele lucruri care ar trebui schimbate în România?
Primul lucru şi cel mai important este sistemul de educaţie. Ca naţiune, ca ţară, nu putem fi competitivi pe termen lung decât printr-un sistem de educaţie bine pus la punct. Mă doare când văd că profesorii cei mai buni pe care i-am avut nu pot avea un trai decent, mă doare când cei mai buni absolvenţi pleacă din ţară, pe mare parte dintre ei îi găsim lucrând în universităţi din alte ţări. Pierdem ce avem mai de preţ. Următorul pas? Investiţie masivă în educaţie şi standarde ridicate. Ce facem noi în schimb? Nu intru în detalii.
Al doilea lucru - schimbarea modului în care ne privim noi între noi. Mai multă încredere în români şi mai multă susţinere pentru românii care încearcă să facă ceva, să implementeze, să schimbe. Data viitoare, în loc să criticăm sau să vedem partea goală a paharului, propun să încurajăm şi să susţinem următorul român care vrea şi poate. Parcă altfel navighezi cu vântul în pânze.
Ce sfat ai fi dorit să primeşti la început de drum care să te fi ajutat în alegerile tale şi pe care acum să-l poţi da mai departe tinerilor?
Sfaturi sunt multe şi nu ştiu dacă sunt cel mai în măsură să le ofer. Însă dacă aş fi cu zece ani mai tânăr, m-ar fi ajutat să ştiu că experienţele de viaţă pe care le voi avea sunt adevăratele câştiguri pe termen lung. Experienţe cât mai diverse, în domenii diferite, proiecte, călătorii, oamenii pe care îi voi întâlni. Fiecare om pe care îl întâlnim ne schimbă, ne defineşte, avem ceva de învăţat de la el. De aceea, în tot ce facem, să avem grijă să ne înconjurăm de oameni mai deştepţi decât noi, cu o experienţă mai mare, cei de la care avem de învăţat, exemple de viaţă şi de urmat.
Proiectul Voci pentru România este lansat de GRASP (Global Romanian Society of Young Professionals). Scopul proiectului este de a aduce în atenţia publicului români care au excelat în varii domenii şi care pot reprezenta un reper concret pentru societatea română contemporană şi, mai ales, pentru tinerii români în orientarea lor spre o bună dezvoltare profesională. Pentru mai multe detalii accesaţi www.vocipentruromania.ro