Editura Evenimentul si Capital

DAN C. MIHĂILESCU: Caietele CNSAS

1befd166a539e6524e6365682d40c1f1
Autor: | | 8 Comentarii | 0 Vizualizari

Vorbeam cu nişte prieteni zilele trecute despre "Katyn", tulburătorul film al lui Wajda, cu masacrul bestial al ruşilor care, în aprilie şi mai 1940, au ucis fără să clipească toată floarea armatei poloneze: 4.421 ofiţeri la Katîn, 3.927 lângă Harkov şi 6.311 la Medinoe, lângă Tver, conform raportului înaintat lui Hruşciov de Şeliapin în 1959.

Şi mă întrebam de ce niciun regizor român nu visează (măcar) la un film cu destinul Aniţei Nandriş-Cudla, la nişte scenarii despre minele de plumb de la Aiud, despre Sighet, Gherla, Salcia, Periprava, Jilava, Malmaison sau rezistenţa din munţi, de la Arnăuţoiu la Gavrilă Ogoranu? Ori despre oamenii care s-au spânzurat în propria casă de pe Uranus, atunci când au auzit că va fi demolată din ordinul lui Ceauşescu, ca să facă loc pentru Casa Republicii!... Şi de ce, de unde atâta indiferenţă faţă de multele, totuşi, cărţi de mărturii privind pecinginea comunismului românesc? Apar, slavă Domnului, de la o vreme, fie la INMER, fie sub egida CNSAS, la Fundaţia Culturală Memoria (filiala Argeş din Piteşti), la Muzeul Literaturii şi-n multe alte locuri, volume demne de tot interesul mass-media, nu doar pentru circuitul închis al specialiştilor. Aşa sunt primele două Caiete pe 2008 ale CNSAS (revistă semestrială, cu Gail Kligman, Katherine Verdery, Dennis Deletant, Vladimir Tismăneanu, Dragoş Petrescu şi Virgiliu-Leon Ţârău în Consiliul ştiinţific, Florian Banu, George Enache, Silviu B. Moldovan în colegiul redacţional, responsabilul celor două numere fiind Liviu Ţăranu), cuprinzând peste treizeci de studii şi recenzii de specialitate. Istoriografia şi sursele Securităţii, metode de recrutare, anchetare şi reprimare, anii ‚50 şi anii ‚80, diversiuni, contraspionaj, strategii de infiltrare a mediilor sociale, a masoneriei şi a cultelor religioase, 1968 anul reformării Securităţii, studii de caz (Ion Mitucă, Ion Eremia, Ioan Lupaş, Paul Goma, USLA, Cavnic 1950, Martorii lui Iehova, grevele minerilor din august 1977 ş.a.) - totul redactat ştiinţific, bazat pe rapoarte şi statistici, fără subiectivisme şi patetism vindicativ. Adică inatacabil. În spaţiul de faţă nu pot semnala decât două texte care m-au atras irepresibil: studiul lui Liviu Ţăranu despre „Evoluţia Direcţiei de Informaţii Externe şi defectorii din spionajul românesc (1958-1978)” şi prezentarea metodelor de lucru ale Securităţii la Festivalul Mondial al Tineretului de la Bucureşti, 2-14 august 1953 (Liviu-Marius Bejenaru). Nu toată ziua ai ocazia să afli detalii despre şefii DIE (instituţie care număra în 1978, la plecarea lui Pacepa, 2.780 ofiţeri conspiraţi şi 500 deplin conspiraţi) - alde Serghei Nicolau, Vasile Vîlcu, Mihai Gavriliuc, Nicolae Doicaru, Aurel Moiş, Al. Dănescu, Ion Mihai Pacepa, Gheorghe Marcu, Gheorghe Toader ş.a. - ori să vezi biografii de spioni trădători, nouă dintre aceştia făcând obiectul Notei DSS din 29 sept. 1979: Mandache D. Gheorghe, Mihai I. Atanasie, Iacob Gh. Ioan, Dumitrăchescu D. Constantin, Răuţă C. Constantin, Marcu V. Ioan, Vulpe C. Ion, Ţipănuţ Gh. Virgil, Sârbu Dumitru. Invariabil taxaţi ca exemplari până la fuga din ţară, pentru ca apoi să fie calificaţi drept carierişti, beţivi, arghirofili, ajunşi în funcţii de conducere graţie originii etnice sau abilităţii întru corupţie. La Vulpe Ion (n. 1935, angajat la Industrialexport), rămas în 1971 la Londra şi lucrând „la fiţuica reacţionară a fugarului Iancu Raţiu”, rezoluţia suna aşa: „cunoaştem locuinţa sa şi sunt condiţii de a fi neutralizat de către o echipă de ofiţeri de securitate pregătiţi special în acest scop”. O mai fi echipa? Cât despre agenţii Securităţii deghizaţi în cerşetori şi răspândiţi prin oraş ca să-i urmărească pe străinii prezenţi la Festivalul Tineretului, ori agentele focoase, care se dădeau franţuzoaice ca să-i compromită pe junii cu impulsuri rebele, vă las să citiţi singuri, ca şi despre şantajarea întru recrutare a liceenilor, despre filarea baptiştilor şi penticostalilor, ori cazul Alexandru Rădulescu, devenit suspect din pricina unei scrisori primite de la José Saramago în oct. 1989. „Eu sunt comunist, zicea scriitorul portughez, dar privesc cu un fel de stupoare ceea ce se întâmplă în ţara dv. Să nu-mi spuneţi ce credeţi despre acest subiect. Eu v-am spus opinia mea”.

Pagina 1 din 2
Tag-uri:



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Opinii EVZ

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI