Primul care a anunțat Departamentul de Informații Externe de dispariția Generalului Pacepa a fost general-maior Ștefan Constantin, șeful rezidenței de spionaj din RFG. Ziua 29.07.1978, ora 13.15.

Tovarășe Drăgan ( general Alexandru Dănescu – noul șef al DIE) În dimineața zilei de 29 iulie a.c. ora 08.40 m-am prezentat la „Hotelul Intercontinental”” – Koln, unde locuiește tovarășul Podeanu (numele conspirativ al Generalului Pacepa), conform celor convenite cu dânsul aseară, la orele 21.00, când l-am lăsat la hotel. Urma să plecăm la aeroportul Frankfurt. Nu l-am găsit acolo. L-am căutat prin împrejurimi, dar până la această oră nu am dat de dânsul și nici la hotel nu a apărut. Îmi e teamă de o răpire sau accident.

Separat raportez unele detalii numind această situație cazul „Vintilă”

De aici începe o întreagă șaradă. Autoritățile vest-germane contactate de ofi cialii ambasadei, de la poliție la secretarul de stat al Ministerului de Interne german, par să-și dea tot concursul în căutarea lui I.M.Pacepa. De fapt, știau că Generalul Pacepa defectase și fusese preluat de către americani, dar nu aveau de gând să le spună nimic românilor. Iar românii tot sperau că Generalul Pacepa fusese victima unei răpiri sau a unui accident. Presa germană începe să se intereseze, primul ziar care a scris fi ind un tabloid local -”Expres”. Care dă ca exclusă varianta trecerii din Est în Vest. Mai mult ca sigur, autoritățile germane doreau să câștige timp.

Primul indiciu privind defectarea Generalului Pacepa apare în 1 august, când un alt ziar local vorbește despre posibilitatea preluării acestuia de către americani. Sursele citate sunt serioase – serviciile de securitate vest-germane. Pe data de 6 august, raportul generalului Iulian Vlad (viitorul șef al Securității) către ministrul de Interne Tudor Postelnicu pare să arate că românii s-au prins că Generalul Pacepa a defectat, iar vest-germanii se joacă cu ei. Generalul Iulian Vlad care conducea ancheta la fața locului din partea română spune că poliția judiciară germană „nu a rezolvat unele lucruri importante și în același timp, elementare. În realitate, nu au întreprins niciun fel de măsuri de fond care să elucideze cazul și aceasta din motivul că ei nu pot fi străini de trădarea lui Vintilă (numele de cod dat lui I.M. Pacepa de către Securitate)”. În fapt, Generalul Iulian Vlad intuia corect. Potrivit spuselor Generalului Pacepa, acesta ajunsese la aceea dată în Statele Unite ale Americii și fusese preluat, de pe baza militară Andrews, de către directorul adjunct al CIA.

La București, Nicolae Ceaușescu încă mai spera…

Dan Andronic: Prezența activă a URSS în evenimentele din decembrie 1989 este un lucru cert. Întrebarea este dacă această influență s-a extins și după preluarea puterii de către FSN? Credeți că Ceaușescu a fost asasinat sau s-a procedat corect în cazul procesului de la Târgoviște…

General Pacepa: În cartea Moștenirea Kremlinului, publicată în 1993 și republicată anul trecut de Editura Humanitas, am documentat câteva lucruri importante: Ceaușescu a fost asasinat în 1989; spionajul sovietic a avut un rol în evenimentele din decembrie 1989; Frontul Salvării Naționale (FSN) a fost creat de Kremlin și era prevăzut în planul unei lovituri de stat comuniste în Grecia. Sper că Editura Humanitas își va da acordul să serializați părțile care vă interesează. Sunt iluminante.

Aici reamintesc doar că în zilele calde ale răscoalei populare din decembrie 1989 a apărut subit pe scena politică generalul Nicolae Militaru, a cărui recrutare de către spionajul sovietic am descris-o în Orizonturi Roșii, că el s-a autointitulat „ministrul Apărării și șef al Securității.” Evident, Moscova nu a avut atunci un agent mai bun și l-a scos pe Militaru de la naftalină.

Dan Andronic: Ion Iliescu era apropiat de Moscova, dar în același timp era apropiat și de Nicolae Ceaușescu. Cum a reușit să preia puterea?

General Pacepa: Vă reamintesc că Ion Ilici Iliescu, fost membru al Biroului Politic al PCR, s-a autoproclamat președinte al Frontului Salvării Naționale. Francezii au un proverb pentru asta: Le roi est mort, vive le roi!

Marchez și faptul că la 1 martie 1990, un scurt comunicat român de presă a anuntat că generalul de justiție Gică Popa, care a prezidat așa-zisul proces al lui Ceaușescu, s-a sinucis. Noul guvern român a interzis autopsierea cadavrului. Soția fostului general Gică Popa, care a văzut cadavrul doar cu prilejul înmormântării, a spus presei că Popa avea vânătăi la încheieturile ambelor mâini. Generalul (atunci colonel) Dan Voinea, care a fost acuzator în procesul Ceaușeștilor, a relatat atunci că Popa intenționa să ceară azil politic la ambasada SUA și să dezvăluie public adevărul despre procesul Ceaușescu. Oamenii care știau adevărul începeau să dispară…

Dan Andronic: În 2004, profesorul britanic Tom Gallagher, unul dintre cei mai respectați experți în problemele românești, a spus că România post-Ceaușescu a fost transformată dintro ţară rigid egalitaristă într-o ţară super-inegalitaristă, condusă de foști comuniști care se pretind democrați. Acesta este și subiectul cărţii sale România since Communism: The Denial of Democracy (Hurst, 2004), care a conchis că „o Românie condusă de foști comuniști corupţi poate deveni periculoasă pentru stabilitatea regională.” Sunteți de acord cu el?

General Pacepa: Da. Am deosebit respect pentru profesorul Galagher și pentru profunda sa înțelegere a României. După 2004, președintele Traian Băsescu, pentru care am, de asemenea, deosebită admirație, a re-românizat România. El l-a schimbat nu numai pe Ilici cu Traian la Palatul Cotroceni, ci a schimbat și imaginea țării. Deschiderea arhivelor Securității și crearea unui sistem de justiție independent, sunt doar două din epocalele sale realizări.

Sper că noul președinte, Klaus Johannis, va face pasul următor: deconspirarea ofițerilor deplin conspirați ai Securității și eradicarea nefastei influențe pe care această organizație, importată din Uniunea Sovietică, continuă să o aibă în viaţa socială și politică a României.

Istoria se repetă, iar când ai două vieți ca mine, ai şansa să vezi această repetiție cu propriii ochi. Am urmat liceul Marele Voievod Mihai și am devenit admirator al Hohenzollernilor, care au schimbat fața României. Acum, românii au adus la cârmă un alt german care, am motive să cred, va schimba din nou fața României.

Dan Andronic: Văd că sunteți la curent cu actualitatea românească. Pentru că ați adus vorba de președintele Traian Băsescu, dar și Klaus Johannis, haideți să vorbim puțin și de mandatul noului președinte. Cum credeți ca va putea schimba, din nou, faţa României?

General Pacepa: Deratizând România de Securitate, prin asumarea răspunderii pentru crimele comise de acest câine de pază al comunismului și reabilitarea victimelor sale. Avem cărți și filme despre crimele Securității, dar victimele sale continuă să fie considerate și azi trădători de ţară.

Dan Andronic: Sună extrem de radical. Pare că descrieți o altă realitate decât cea pe care o vedem. Vă rog să fiți mai clar!

General Pacepa: Este greu de crezut că în România de azi cetățeanul american Constantin Răuţă, care mi-a fost subordonat în DIE, continuă să fie condamnat la moarte pentru că a trădat Securitatea. Dar este adevărat. Prin Decizia nr. 293, din 2009-repet: 2009 – Înalta Curte de Casație și Justiție a respins pentru a treia oară cererea sa de anulare a condamnării date de comuniști în 1974 pentru că a cerut azil politic în SUA.

Dl. Răuţă poate arată excentric, dar este un reputat inginer aerospațial american. El continuă să fie însă condamnat la moarte în România sa natală, care este, culmea, protejată acum de sisteme de apărare antirachetă americane instalate la Deveselu, la realizarea cărora dl. Răuţă și-a adus o contribuție.

Dl. Răuţă nu este un accident. Potrivit presei române, în ultimii cinci ani, 6.284 de cetățeni români arestați de Securitate și condamnați de justiția lui Ceaușescu pentru că au ajutat, într-o formă sau alta, lupta SUA împotriva comunismului au solicitat fără succes anularea sentințelor. Sute de mii de alți patrioți români, condamnați de fosta Securitate continuă să nu fie reabilitați, în timp ce foști informatori și colaboratori ai Securității sunt azi membri ai Parlamentului.

Fostul președinte al Poloniei comuniste, generalul Wojciech Jaruzelski, care a servit comunismul până și-a dat duhul, a explicat de ce se întâmplă un asemenea fenomen: „Dacă ei devin eroi, noi ce o să fim?”

Dan Andronic: Istoria ne spune însă că asumarea răspunderii pentru crimele trecutului este una din cele mai dificile decizii ale procesului de trecere de la dictatură la democrație.

General Pacepa: Este adevărat. În anii 1950, când am fost șef al rezidenței DIE și chargé d’affaires în Germania Occidentală, am văzut cum Planul Marshall a transformat fostul Reich într-o vibrantă democrație al cărei Wirtschaftswunder a făcuto lider al Europei. Abia în mai 1998, Parlamentul german a putut însă adopta legea pentru anularea sentințelor și reabilitarea completă a celor condamnați pentru motive politice de regimul nazist. Horst Heyman, președintele comisiei parlamentare care a redactat această lege, a cerut scuze poporului german pentru că Bundestagul (parlamentul Germaniei) a avut nevoie de 50 de ani ca să ajungă aici.

Germaniei i-a trebuit o jumătate de secol ca să condamne crimele nazismului și ale Gestapo-ului deoarece aceste erezii s-au născut din glia țării și au făcut parte din ființa națională. Tirania comunistă și Securitatea au fost însă exportate în România, care nu ar trebui să aștepte o nouă generație pentru a-i reabilita victimele.

Dan Andronic: Sunt de acord cu dvs. că este timpul ca guvernul român să se alinieze restului lumii și să recunoască prin fapte că subminarea comunismului nu este un act de trădare. Dar va fi un proces dificil şi lung.

General Pacepa: Un proces dificil și lung, care va putea fi însă scurtat cu ajutorul dumneavoastră și al colegilor dumneavoastră. La 26 iunie 1997, ambasadorul american Richard Davies, un mare prieten al țării, a sugerat presei din România, prin postul de radio Vocea Americii, să popularizeze „contribuția la subminarea comunismului și la ceea ce s-a întâmplat după aceea în acea parte a lumii”, a celor care au luptat „împotriva dictaturii lui Ceaușescu, una din cele mai groaznice dictaturi ale istoriei recente… Este extrem de important ca aceste eforturi, atâtea câte au fost, să fie recunoscute. Este extrem de important pentru România ca populația ei să se privească, în sfârșit, în oglinda istoriei adevărate.”

„Ion Ilici Iliescu nu a putut concepe o Românie fără o poliție politică de tip sovietic”

Dan Andronic: Cât de puternică era Securitatea înainte de 1978, anul defectării dvs.? Dar după? Acest moment a fost considerat unul din cele mai dure din istoria serviciilor de informații comuniste. Ați avut ecouri din țară după dezvăluirile pe care leați făcut?

General Pacepa: În 1978, Securitatea devenise instrumentul personal de guvernare al lui Ceaușescu. La scurt timp după ce am „defectat”, presa occidentală a relatat că Ceaușescu a declanşat cea mai mare epurare politică din istoria României comuniste: a schimbat o treime din membrii guvernului şi a înlocuit 22 de ambasadori. Toți erau ofiţeri de Securitate deplin conspirați, a căror state de salarii secrete erau semnate de mine.

Ion Gheorghe Maurer, căruia i se dusese buhul că era spurcat la vorbă, nu s-a sfiit să ironizeze această încredere oarbă pe care Ceaușescu o avea în Securitate. „Ştii ce-o să fie dacă pui căcat pe umerii fiecărui ofiţer conspirat pe care-l ai în clădirea asta?“, m-a întrebat Maurer în ianuarie 1974, în timpul unei convocări a funcţionarilor din sistemul comerţului exterior, care a avut loc în sediul central al ministerului. „Până şi acoperişul şandramalei o să miroasă a latrină!“

Dan Andronic: Cu alte cuvinte, comerțul exterior pe vremea lui Nicolae Ceaușescu era făcut de ofițeri de Securitate. Asta se cam bănuia, dar nimeni nu a spus-o atât de direct!

General Pacepa: Maurer a avut dreptate. Patru ani mai târziu, când am cerut azil politic în Statele Unite, aproximativ 70% dintre salariaţii agenţiilor şi birourilor comerciale ale României din ţările capitaliste şi ale lumii a treia erau ofiţeri acoperiţi sau colaboratori ai DIE sau ai serviciului de informații al armatei, DIA. În Ministerul Comerţului Exterior propriu-zis, cinci miniştrii adjuncţi şi unsprezece directori erau ofiţeri acoperiţi ai DIE; Direcţia de Personal a ministerului şi Institutul de Conjunctură erau încadrate în totalitate cu ofiţeri DIE; Direcţia Generală a Vămilor, condusă de un ofiţer acoperit, era sub controlul total al DIE; 38 dintre cei 41 de directori ai întreprinderilor de comerţ exterior erau ofiţeri acoperiţi sau colaboratori ai DIE; iar Terra, o întreprindere de comerţ exterior pentru „reexport de mărfuri“, devenise o filială a DIE, folosită pentru trafic de arme şi droguri.

Toate aceste armate acoperite de ofiţeri de informaţii, răspândite peste cele cinci continente, erau remunerate de DIE cu dolari cash sau cu salarii în lei depuse pe CEC-uri secrete, cu posturi în ţări vestice şi promovări în funcţii. Sper că noua conducere a României va desecretiza 

această armată secretă -care a furat apoi o importantă parte a fondurilor secrete ale lui Ceaușescu și ale vistieriei statului.

Dan Andronic: V-a surprins Revoluția din Decembrie 1989? Soarta lui Nicolae Ceaușescu fusese decisă în cadrul întâlnirii de la Malta dintre George H. Bush și N. Gorbaciov?

General Pacepa: Nu am fost surprins nici de răscoala populară din decembrie 1989 și nici de faptul că ea a fost furată de o mână de comuniști educați la Moscova. Într-un interviu cu Michael Ledeen, consilier al Președintelui SUA, publicat în revista franceză „Politique Internationale” din septembrie 1988, am spus că „există posibilitatea ca sovieticii să organizeze o lovitură de stat spre a-și aduce omul lor la putere. Ion Iliescu are o bună şansă să devină favoritul Moscovei.”

Dan Andronic: Știați de legăturile lui Ion Iliescu cu Moscova din auzite sau ca fost ofițer de informații?

General Pacepa: Pe ce mi-am bazat afirmația? Iliescu a fost supravegheat informativ de o subunitate a DIE (U.M. 0920/A) din cauza implicării sale într-o operațiune sovietică menită să-l înlocuiască pe Ceaușescu cu un alt cadru de partid, mai loial Moscovei. Am descris această operațiune în cartea „Moștenirea Kreminului,” publicată în 1993 și republicată în 2013 de Humanitas.

Vreau să vă reamintesc și că, în 1987, Ion Iliescu a scris un articol în care pleda viguros pentru o politică de „restructurare” (echivalentul românesc al perestroika-ei) în România. Articolul a fost publicat în „România Literară” și a fost reluat în același an 1987 de revista vest-germană „Der Spiegel”, ediția din 9 noiembrie, 1987, p.186.

Dan Andronic: De ce nu a renunțat Ceaușescu la putere? De ce a supus un popor întreg unui șir de privațiuni care s-a transformat în ură?

General Pacepa: Am încercat să răspund acestei întrebări de mai multe ori. Într-un articol intitulat „Leftwing Monster: Ceaușescu” publicat în 2006 în SUA am sintetizat răspunsul. Ceaușescu a fost cu adevărat un monstru care s-a lăfăit în 21 de palate, 41 de vile, și 20 de cabane de vânătoare. Visul său era să creeze prima dinastie comunistă din istorie. Restul a fost doar fațadă și propagandă comunistă. Din păcate, personalități marcante ale României contemporane încearcă acum să-l reabiliteze pe tiran.

Dan Andronic: Larry Watts, apropiat de cercurile fostului președinte Iliescu, a publicat două cărți cu pretenții istorice menite să-l reabiliteze pe prezintă pe Ceaușescu ca erou, un luptător împotriva sovieticilor, iar pe dumneavoastră ca trădător. Cum i-ați răspunde?

General Pacepa: Din experiența mea, nimic nu a fost mai dificil pentru comunism decât săși prezică trecutul. În 1922-1923 niciunul dintre conducătorii Uniuni Sovietice nu-și putea măcar imagina că, după moartea lui Lenin, toți membrii Biroului său Politic cu care a organizat așazisa Mare Revoluție Socialistă, cu excepția lui Stalin, vor fi etichetați drept „spioni” și vor fi împușcați. În România, procesul a fost invers. În zilele calde ale răscoalei populare din decembrie 1989, când Ceaușescu a fost împușcat, nimeni nu și-a putut imagina că foștii săi colaboratori, care au sărăcit România până la punctul când ea a ajuns un fel de Etiopie a Europei, vor deveni lideri ai vieții economice și politice a României democrate.

Acești lideri îl folosesc acum pe Larry Watts ca să prezică noul trecut al României. Cartea sa Romanian Casandra, menită să-l reabiliteze pe fostul Mareșal Ion Antonescu, care în 1946 a fost executat pentru crime împotriva umanității, le-a dat certitudinea că Larry Watts este omul potrivit pentru a rescrie trecutul.

Vă felicit pentru tenacitatea noii dumneavoastră campanii menite să prezinte faţa reală a tiranului, și să restaureze adevăruladevărat despre „Epoca de Aur” a lui Ceaușescu.

Dan Andronic: Cum au evoluat serviciile de informații românești după 1989?

General Pacepa: Datorită președintelui Traian Băsescu, România are azi servicii de informații și contrainformații moderne, compatibile cu apartenența țării la NATO și Uniunea Europeană. Democratizarea lor s-a petrecut însă relativ târziu, datorită faptului că Ion Ilici Iliescu, care s-a format politic la Moscova, a cunoscut doar sistemul de guvernare sovietic și nu a putut concepe o Românie al cărui președinte să nu aibă o poliţie politică de tip sovietic, capabilă să supravegheze întreaga populatie a ţării.

Abia în 2004, când Traian Băsescu a fost ales președinte, serviciile de in formații și contrainformații ale României s-au românizat și democratizat. George Maior, actualul șef al SRI și Mihai Răzvan Ungureanu, fost ministru de Externe, apoi șef al SIE, au avut rol crucial în acest proces.

Nu cunosc, bineînțeles, detalii operative curente legate de aceste servicii, dar știu că ambele se bucură acum de înalte aprecieri în comunitatea de informații a SUA. Profesionalismul, ingeniozitatea, integritatea și curajul ofițerilor SIE și SRI au fost elogiate repetat de conducerea CIA.

Dan Andronic: Ați intrat în contact cu vreunul dintre șefii de stat români sau șefii SRI sau SIE după 1989?

General Pacepa: Nu, dar le-am spus ce gândeam pe calea radioului și presei americane. Într-un interviu acordat postului de radio Vocea Americii în ianuarie 1990, am sugerat președintelui Iliescu să deschidă publicului centrele de interceptare telefonică și de cenzură poștală ale Securității, tot așa cum a deschis palatele lui Ceaușescu, să le transforme în muzee ale libertății, ca pe cele din Dachau și Auschwitz, să dea lumii garanția că trecutul nu se va repeta. Câteva zile mai târziu, ziarul american „The Wall Street Journal” mi-a publicat un articol intitulat „România nu va fi liberă atât timp cât Securitatea continuă să existe,” care a fost citit de mai multe ori la Vocea Americii și Europa Liberă.

La 1 ianuarie 1990, deci cu doar câteva zile înaintea acestor demersuri, noul ziar „Adevărul”, care în acea zi înlocuise „Scînteia”, a început să serializeze „Orizonturi Roșii” cu mențiunea că această carte a „jucat un rol de necontestat” în răsturnarea tiranului. „Ceea ce citiți în paginile acestei cărți,” scria editorul ziarului „Adevărul”, „pare să fie fructul unei fantezii bolnave. Totuși, fiecare cuvânt al ei este adevărat”. Aceasta a făcut ca intervențiile mele legate de fosta Securitate să se bucure, momentan, de atenția noilor lideri din București.

La 26 februarie 1990, un comunicat al guvernului român a anunțat că Securitatea a fost înlocuită cu un nou serviciu de securitate, creat în Ministerul Apărării Naționale și încadrat cu personal al forțelor armate.

La 7 martie 1990, am dat un interviu directorului programului românesc al Europei Libere, Nestor Rateș, în care am documentat că majoritatea unităților fostei Securități continuau să existe, că erau încadrate cu aceiași ofițeri de securitate care lucraseră în ele și în anii lui Ceaușescu. Spuneam și că noul șef al acestui „nou” serviciu de securitate era generalul Nicolae Militaru, a cărui recrutare în slujba Moscovei am descris-o în „Orizonturi Roșii”, publicată în 1987.

Dan Andronic: Apoi a apărut Serviciul Român de Informații, cu Virgil Măgureanu la comandă. Ce știați despre el?

General Pacepa: Exact. La 26 martie 1990 președintele Iliescu a recurs la o altă stratagemă: a semnat Decretul nr. 191 prin care a rebotezat Securitatea cu numele românizat – Serviciul Român de Informații, SRI. Prin același Decret, a pus în fruntea SRI pe Virgil Măgureanu, care a declarat sub jurământ, în fața Guvernului, a Parlamentului, și a țării, că nu a făcut niciodată parte din Securitate. În realitate, Măgureanu îmi fusese subaltern în DIE, unde a avut gradul de căpitan și numele conspirativ Mihăilă Mihai. Majoritatea ofițerilor din noul SRI erau, de asemenea, foști ofițeri de Securitate.

În ianuarie 1992, președintele Iliescu a semnat Legea pentru constituirea și funcționarea SRI, care prevedea, la articolul 27 alineatul 2, că doar „persoanele condamnate pentru crime împotriva drepturilor fundamentale ale omului” nu pot fi încadrate în SRI. Cu alte cuvinte, doar Nicolae și Elena Ceaușescu nu erau eligibili să lucreze în noua organizație.

 

Citiți în ziarul de partea a treia a interviului cu generalul Pacepa. Despre Mihai Caraman și influența KGB din Securitate, despre trădare și patriotism, despre închisorile CIA din România