Tânărul a avut din copilărie o pasiune pentru Dacia autohtonă şi nu a renunţat la ideea sa până nu şi-a văzut visul împlinit, şi anume acela de a conduce maşina pe care orice român a avut-o în garaj pe străzile de peste ocean.

"Totul a început când am venit în State în 1995, la vârsta de 12 ani. Ţin minte că am întrebat-o pe mătuşa mea dacă aici sunt Dacii. A râs puţin şi mi-a spus că cert nu. De atunci mi s-a pus pata, ce mişto ar fi să fie o Dacie în State. Ţin minte că în liceu căutam pe internet poze cu Dacia. Era doar un site care avea poze cu Dacia, romaniancars.net. Intram pe site destul de des, mă bucuram tare mult când vedeam o poză nouă cu o Dacie. Cred că am citit istoria Daciei de vreo 100 de ori. Când eşti departe de casă te bucuri să vezi orice îţi aminteşte de locul unde ai copilărit".

Pe vremea când era în facultate, Eduard povesteşte că şi-a dorit foarte mult un Renault 12 break pus la licitaţie pe site-ul E-bay, însă nu şi-l permitea la momentul acela, aşa că a decis să bată palma cu proprietarul unui Renault R12, vechi din 1974, pentru numai 500 de dolari. Zis şi făcut, a străbătut 1.300 de km până în Wisconsin, unde îl aştepta Dacia mult dorită care nu mai fusese pornită de 10 ani.

Ajutat de prieteni, a reuşit să-i facă motorul gata de turat sub luminile Manhattan-ului, iar finisajul final l-a adus din România, la pachet cu emblemele şi volanul unei Dacii 1300.

"Am lucrat la ea pe stradă, ca tot românul. Deja lumea începea să ştie de ea, toţi românii care o vedeau se opreau să o pozeze şi mă întrebau de ea. De multe ori veneam la maşină şi găseam bileţele de la foşti proprietari de Dacii din România, care mă felicitau şi îmi spuneau ce mult se bucurau că au văzut o Dacie în State. În 2010 am dus Dacia la Romania Day Festival. Cum zic americanii, the rest is history".

După ce şi-a văzut visul împlinit, acela de a conduce maşina copilăriei pe străzile americane, Eduard s-a descis să o scoată la vânzare iar cu banii obţinuţi să îşi achiziţioneze alta. Şi pentru că nu degeaba se spune că atunci când ai un vis în care crezi cu adevărat, acesta se va împlini, nu mică i-a fost surpriza să afle că Renault-ul 12 break pe care şi-l dorea în facultate şi nu şi l-a permis, a fost achiziţionat tot de un român.

Nu a stat prea mult pe gânduri şi a pornit către Arizona, s-a împrietenit cu proprietarul iar când acesta a hotărât să o vândă, Eduard a cumpărat-o pentru 1000 de dolari plus cei 700 pe care i-a scos din buzunar pentru transport.

"Prietenul meu Tudor m-a ajutat să meşteresc la a doua Dacie, i-am refăcut carburatorul iar la 1 noaptea am pornit-o pentru prima oară. Mai era însă ceva de muncă la ea pentru a fi funcţională. Pe forumul renaultclub.us am găsit un bătrân care lucrează la Renault-uri de 40 de ani. Locuieşte în New Jersey, la o oră de mine. Am decis să duc break-ul la el şi m-a asigurat că în curând o să-l duc acasă pe patru roţi. Aşa a şi fost, acum două săptămâni l-am adus acasă pe patru roţi".

Eduard spune că reacţiile celor din jur atunci când remarcă maşina pe străzile americane sunt foarte pozitive, iar româilor care o recunosc, le vine greu să creadăm scrie promotor.ro

"Mulţi îmi dau thumbs up şi îi văd cum se uită lung. La semafor mereu primesc întrebări de genul ce an e, cum ai adus-o aici, ce fel de maşină e şi dacă vreau să o vând. Motorul e 1.647 cmc, acelaşi care e pe Renault 16. Planul de viitor e să îi pun jante Fergat (mă aşteaptă în România) şi bară faţă/spate de Dacia 1300 cu tampoane, old school. Maşina va fi recondiţionată complet. Până acum am cheltuit în jur de 4.000 de dolari, 1000 maşina, 700 transportul iar vreo 2.000 de dolari reparaţiile şi piesele".