Un documentar apocaliptic al lui Giulio Meotti pentru Gatestone Institute.

„Antirasismul nu mai este, vai, apărarea egalității în demnitate, ci o ideologie, o viziune asupra lumii”, declară filosoful francez Alain Finkielkraut, fiu al unor supraviețuitori ai Holocaustului.

„Antirasismul s-a transformat așadar din temelie până la vârf… La ora marii migrații, nu mai este vorba de a primi nou-veniți, integrându-i în civilizația europeană, este vorba de a expune tarele acestei civilizații.”

Pentru Finkielkraut, acest „autorasism este patologia cea mai consternantă și mai grotescă a epocii noastre”. Capitala sa este Londra.

„Răsturnați-i pe rasiști” este o hartă cu 60 de statui ridicate în 30 de orașe britanice. Dărâmarea acestor statui este cerută pentru a sprijini o mișcare apărută în Statele Unite, după ce un polițist alb, Derek Chauvin, a asfixiat un bărbat de culoare, apăsându-l cu genunchiul pe gât.

La Bristol, manifestanții au aruncat în mare statuia lui Edward Colston, filantrop și proprietar de sclavi. În același elan, alți manifestanți au vandalizat la Londra statuile lui Winston Churchill, Mahatma Gandhi și Abraham Lincoln.

Primarul Londrei, Sadiq Khan, a ordonat demolarea statuii lui Robert Milligan, un negustor de sclavi scoțian, care trona la intrarea Museum of London Docklands și a anunțat crearea unei comisii însărcinate cu demolarea statuilor care nu reflectă „diversitatea orașului”. Municipalitatea a ordonat dărâmarea altor două statui situate fiecare în câte un spital din Londra.

Vandalismul și ura de sine câștigă teren rapid. Marile descoperiri legate de construirea Imperiului Britanic sunt considerate acum a face parte dintr-o epocă rușinoasă. Protestele nu privesc atât sclavia, pe care nimeni nu o apără astăzi în Marea Britanie. În joc este epurarea culturală a tuturor operelor care sunt contrare mantrei vremurilor noastre: „diversitatea”.

„Un nou tip de talibani face ravagii astăzi în Marea Britanie”, a scris Nigel Farage, referindu-se la acei Budha uriași pe care talibanii i-au aruncat în aer în Valea Bamyian din Afganistan. „Dacă nu reluăm rapid conducerea morală, orașele noastre vor deveni irespirabile.”

Oliver Cromwell și Horatio Nelson, două figuri majore ale istorie britanice, au fost înscriși pe lista statuilor care trebuie eliminate; Nancy Astor, prima femeie aleasă în Parlamentul britanic în 1919, figurează și ea pe listă, ca și Sir Francis Drake, Cristofor Columb și Charles Gray (prim-ministrul guvernului care a supervizat abolirea sclaviei în 1833).

Premierul britanic Boris Johnson s-a opus acestei frenezii iconoclaste, declarând:

„Nu putem modifica sau cenzura trecutul. Nu putem pretinde că istoria noastră a fost altfel. Statuile din orașele noastre au fost ridicate de generațiile trecute. Acestea aveau perspective diferite, viziuni diferite despre bine și rău. Dar aceste statui ne învață trecutul, cu toate defectele sale. A le demola ar însemna să mințim în privința istoriei noastre și să sărăcim educația generațiilor care vor veni.”

Culpabilitatea post-colonială britanică are consecințe care merg dincolo de statui. Capacul de plumb care apasă pe creștinii persecutați este una dintre aceste consecințe, afirmă un episcop din Marea Britanie, însărcinat să redacteze un raport guvernamental pe această temă.

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE