Evenimentul Zilei > Social > „Dă-ți întâlnire cu tine însuți”. Dialog de suflet cu Doru Bem
„Dă-ți întâlnire cu tine însuți”. Dialog de suflet cu Doru Bem

„Dă-ți întâlnire cu tine însuți”. Dialog de suflet cu Doru Bem

   Moto: ”Suflu. Suflare. Suflet. Iată ceea ce nu se vede, dar se trăiește din plin! Spiritualitatea este centrul vieții noastre sau așa ar trebui să fie. Pacea, dragostea, sănătatea, echilibrul, armonia și credința  își trag rădăcinile de aici!”

Irina Stroe: Ne continuăm, Doru, călătoria în timp și simțăminte. Dacă în Partea I a dialogului nostru, am poposit pentru un ”ghem” de clipe pe ogorul cel veșnic mărturisitor de Firesc al copilăriei, astăzi pășim pe o treaptă dăruită adultului, cu sămânță de copil, în sine.

„Dă-ți întâlnire cu tine însuți!”: este chemarea spre Rostul de a ne cerceta lăuntricul, de a ne asculta deopotrivă: zgomotul, tăcerea, plânsul, dar și bucuria sufletului. Este întâmpinarea-Fereastră spre Taberele de alchimie spirituală. Povestește-ne, Doru, cum a apărut Oul, ideea de început al acestor tabere ce unesc natura, sufletul omului cu puterea credinței și a cunoașterii?

Doru Bem: Ideea taberelor a pornit în urmă cu 12 ani. În perioada respectivă, aveam un cabinet de terapie unde susțineam și cursuri, era totodată și un spațiu tihnit în care stăteam cu fratele Oreste în timpul liber și pălăvrăgeam pe teme de spiritualitate până noaptea târziu. La vremea aceea eram amândoi pasionați de subiectele cu caracter ezoteric care au și făcut tema mai multor emisiuni tv, timp de ani buni.

Verile le petreceam cu familiile în Vama Veche unde timpul era, în mare parte, acoperit tot de același gen de subiecte, dar cadrul se schimba dramatic: mare, soare, nisip, briză, tihnă, seri și nopți de vară sub miliarde de stele. Era o perioadă când Vama era cel mai frumos și liniștit loc de pe litoral. Eu mă duc acolo din 1996, era cu totul altă poveste. O poveste condimentată cu jazz, rock, folk și ”oldies, but goldies”. Aveai tihna de a sta la un pahar de vin în care să privești marea și conturile melodiilor de jazz. În Vamă am ascultat pentru prima dată jazz și rock acompaniate de valurile mării. Pe atunci le puteai asculta pe ambele deodată.

Revenind, discuțiile deveneau din ce în ce mai savuroase când prietenii și colegii noștri se alăturau și ei la paharul nostru de vorbă. Polemica într-un astfel de cadru era nelipsită și binevenită. Nu de puține ori ne prindea răsăritul. Da, nu ne sculam la răsărit pe atunci, îl sculam noi pe el! Genul acesta de subiecte pe teme de spiritualitate nu prea este dezvoltat între prieteni sau, în general, între oameni. Iar dacă se ivește ocazia, fie este luat în derâdere, fie bagatelizat, fie privit cu sprânceana ridicată. Nu era și cazul nostru, pentru că discuțiile pe care le purtam între noi sau cu prietenii vizau direct crezurile noastre.

Așa că, într-o seară, la Vamă, ne-a venit ideea să organizam aceste tabere în care să ne putem întâlni cu oameni care sunt interesați de aceeași direcție, de spiritualitate. Să oferim un spațiu în care să-ți petreci timpul cu bucurie, într-un sens constructiv și inteligent. De aceea, și spun că este o tabără/vacanță ”altfel”. Este o tabără dedicată universului lăuntric, dar nu într-un sens sectar, ci într-un sens cât se poate de prietenesc, normal și lucid. Este o vacanță în care toți participanții sunt deschiși să abordeze fel și fel de discuții despre propriile curiozități, nelămuriri, frământări, certitudini, întrebări, despre  sine și universul spiritual. Ca să spun într-un spirit de glumă, este clubul spiritualiștilor anonimi, discutăm, râdem, ne împrietenim, în ideea zidirii unei vieți sănătoase din punct de vedere duhovnicesc, psihic și trupesc.

În general, vacanțele noastre se reduc la mâncare, mese peste mese, grătare, băutură, pălăvrăgeală, nopți consumate, agitație, energie cheltuită fără cap și într-un final epuizare. Da, ne întoarcem de cele mai multe ori epuizați din concediu, nu revitalizați, încărcați și cu un plus de cunoaștere.

Încercăm să petrecem împreună un timp de calitate în cadrul acestor tabere. Mergem la plaja, la înot, la masă, bem o cafea, dar ne întoarcem la cursuri, seminare, discuții, lecturi din texte apocrife, sapiențiale, și toate acestea în briza mării și sub cerul liber unde poți urmări din hamac zborul neîncordat al păsărilor și strălucirea stelelor. Nu ne oprește nimic să ne adunăm pe plajă la un suc, la un vin și să stăm până noaptea târziu la discuții care mai de care mai interesante.

Cred că încrâncenarea și stresul sunt suficiente la oraș, la școală sau la muncă. În tabere ne destindem, ne relaxăm, glumim, râdem și dialogăm spre rostul cunoașterii de sine și al lumii în care ne ducem existența, a lumii de aici și a lumii de dincolo.

Da, lumea de dincolo poate fi trăită acum și aici, dar și lumea de aici poate fi trăită dincolo în cazul în care rămâi captiv ei, duhului ei, pătimilor, propunerilor.

Irina Stroe:  An de an au apărut în grila de prezentare a cursurilor noi titluri, subiecte, teme de dezbatere. În functie de ce anume s-au produs aceste parcurgeri de noi trepte?

Doru Bem: Cursurile au venit și ca un rezultat al cererii celor care au participat și participă, dar și ca o acumulare a celor studiate de noi. Taberele s-au schimbat de la an la an, lucru care mi se pare firesc pentru că și noi ne-am schimbat de la an la an. Dacă am repeta aceeași tabără de 5 ori la rând în același an, fiecare ar fi diferită. Și aceasta, pentru că oamenii sunt diferiți, întrebările sunt altele, iar dacă ar fi aceleași, răspunsurile sunt diferite pentru că fiecare suflet are unghiul lui de vedere, de simțire, de adâncire, de trăire.

Am avut o lungă perioadă în care am susținut cursuri și inițieri cu caracter ezoteric, dar de ceva ani buni taberele noastre și-au schimbat cursul și încearcă să ofere lămuriri cât mai în detaliu despre capcanelor din sfera practicilor ezoterice și oculte.

Cursurile pe care eu le predau acum sunt rezultatul studiilor mele din sfera psihologiei patristice, adică cea clădită de experiența marilor sfinți ai creștinismului ortodox, dar și din cunoștințele acumulate pe parcursul Facultății de Teologie. Abordez teme care țin de dimensiunea cosmică a omului, istoria religiilor, antropologie, mistică, ascetică, terapia bolilor spirituale, angelologie, alchimie spirituală și altele. Printre aceste ”altele” se află și paleta practicilor ezoterice care pun de cele mai multe ori piedici în drumul omului spre Dumnezeu și spre cunoașterea de sine.

 ”În mintea strâmbă și lucrul drept se strâmbă.

Cine are minte să ia aminte!”

Părinte Arsenie Boca

 Irina Stroe: Ce Rost si tâlc are informația transmisă în aceste tabere?

Doru Bem: Părintele Arsenie Boca are o vorbă teribilă: ”În mintea strâmbă și lucrul drept se strâmbă” și ” cine are minte să ia aminte”! Pe prima am experimentat-o pe pielea mea, iar pe a doua m-au ajutat doi minunați părinți să o pun în practică.

Cunoașterea este putere mai ales atunci când ști ce să faci cu ea. Puterea este dată de Dumnezeu și Harul Său pe de-o parte, iar pe de alta de profunzimea sufletului și a minții. O minte limpede, lucidă, instruită și îmbogățită cu rugăciune, meditație și lecturi de calitate, are șansa să devină o minte strălucită, iluminată! Mai bine zis să fie pregătită pentru primirea darurilor și dorurilor lui Dumnezeu care sunt adevărata iluminare. Pentru că da, există și o falsă iluminare, chiar și o falsă spiritualitate. Adevărul nu poate fi strâmb, iar un adevăr strâmbat este ceva fals.

Oamenii care îl caută pe Dumnezeu o fac pentru că resimt un gol în viața lor, iar viața lor este sufletul lor, nu trupul lor.

Trupul este animat de ceva interior. Iar ”anima” în latină înseamnă suflet. Suflu, suflare, suflet, iată ceea ce nu se vede dar se trăiește din plin! Spiritualitatea este centrul vieții noastre sau așa ar trebui să fie. Înțelegând spiritualitatea ca relație vie cu Dumnezeu. Pacea, nădejdea, dragostea, înțelepciunea, sănătatea, echilibrul, armonia și credința își trag rădăcinile de aici! Taberele noastre sunt dedicate valorilor morale, etice, culturale și spirituale, cunoașterii și regăsirii de sine.

Spuneam în glumă mai sus că suntem ca un club al spiritualiștilor anonimi, pentru că punem accent pe relația de prietenie și de comuniune între noi cei care participăm. Nu doar eu și Oreste oferim informații și răspunsuri, ci fiecare participant este liber să o facă. Tabăra noastră este un dialog și mai puțin un monolog. Astfel ne completăm reciproc.

Care este rostul? Sa ungem fiecare dintre noi balamalele ruginite ale ușii inimii și sa-I deschidem Celui în care am gravitat ca idee înainte de a ne naște, Celui care ne este Tată și în care ne trăim existența, Celui care este cauza, finalitatea și fericirea noastră cea de toate zilele. Când acestea lipsesc din noi, lipsește și viața. Iar când viața în adevăratul ei sens lipsește încercăm să o înlocuim cu bucurii trecătoare, perisabile, finite. Cum să îți umpli sufletul cu o casă, cu bani, cu o mașină, cu bijuterii, sau cu vin?

Câți oameni care au cariere strălucite, bani și averi, nu se simt goliți, deznădăjduiți, singuri, incompleți? De ce să faci din mijloc un scop? Care este sensul vieții tale pe acest pământ? Cariera, averea, măreția propriei persoane? Este clar că nu. Dar dacă facem din ele mijloace care folosesc scopului nostru, acela de desăvârșire, atunci sunt foarte bune.

Cred că trebuie să fiecare din noi să își caute vocația de a fi om. A fi Om este o artă. Deși suntem oameni, noi, cu toții, învățăm zi de zi să învățăm să fim Oameni.

Un lucru de care am fugit foarte mult a fost ideea de tabere de spiritualitate cu tendință sectară. Nu am suportat niciodată această idee. Nu mi-au plăcut acest gen de tabere și de manifestări care, din păcate, sunt des întâlnite în lume în ultimul timp. În acest gen de tabare, se formează un duh care nu este deloc în regulă și dăunează omului. M-am gândit că aceste tabere de alchimie spirituală sunt o alternativă la altele. E un spațiu curat în care vin familii cu copii împreună, rămânem prieteni și ne vedem an de an. Resimțim aceste ieșiri ca pe un concediu împlinit, fără să sectarizam nicio clipă această ședere. Pun accentul pe un concediu cu Sens în care îți dai întâlnire cu tine însuți, într-un duh al normalității, al firescului. Ne apropiem astfel de spiritualitatea românească, moștenită de la străbunii noștri.

Noi, românii, avem felul nostru de  a ne bucura, cum fiecare nație în parte are. De aceea și putem asimila mult mai ușor adevărurile spuse pe graiul nostru românesc.

Nu cred în ideea de maestru spiritual sau de guru, ci de duhovnic! Iar noi ceilalți,  care suntem prin lume, ca toți profesorii, nu suntem maeștri spirituali, suntem oameni și ne întâlnim în diferite ocazii, făcând schimb de experiență, construindu-ne unii pe alții într-un sens ziditor. Este un spațiu al prieteniei și al egalității, al bucuriei lăuntrice.

La finalul fiecărei tabere, noi oferim tuturor participanților daruri de carte și de icoane. Anul trecut, spre exemplu, am ales ”Jurnalul Fericirii”, a Părintelui Nicolae Steinhardt. Astfel, ne despărțim la final de tabere doar pentru a ne reîntâlni în duh, cu bucurie, prin scrieri de adâncă trăire duhovnicească.

Cunoașterea este putere mai ales atunci când sti ce să faci cu ea. Puterea este dată de profunzimea sufletului și a minții. O minte limpede, lucidă, instruită și îmbogățită cu lecturi de calitate, are șansa să devină o minte strălucită, iluminată!

Irina Stroe: De asemenea, mediul în care se desfășoară taberele este unul aparte. Natura este cuibul liniștirii minții, dar și cuibarul înseninării sufletului.

Doru Bem: Da, Irina. Natura este o cale către interior. Îmbrățișând darurile ei, privind-o, respirând-o, simțind-o, contemplând-o, aducem profunzime ființei noastre. Și nu doar profunzime ci și liniște, echilibru, sănătate și tot ce este bun pentru trup și minte. Natura este leagănul și suportul trupesc al omului. Dar ea nu este doar un bun material în sine, ea conține viață sub o anumită formă, o formă în care se ascund tainic idei, gânduri, sensuri dumnezeiești. La mare, pe plaja, în pădure, la munte, în deșert, pe malul unui lac sau sub o cascadă, pe vârful unei coline sau al unui munte, nu este doar un loc în care respiri mai bine și ai parte de liniste, ci este un spatiu în care, dacă inima îți e deschisă, întreaga ființă rezonează cu ceva ce este mai mult decât materialitatea naturii.

Ți se întâmplă să vezi peisaje de rai și sa îți țâșnească lacrimile de bucurie, să tresalte ceva în inima ta. Și asta pentru că Dumnezeu a sădit fel de fel de rațiuni în propria creație pentru a-L cunoaște și a crește spre Dânsul. Creația, natura, este o scară spre Dumnezeu. Iar dacă este așa înseamnă că natura aduce o fărâmă din dragostea Sa spre noi. Taberele noastre sunt susținute și completate în același timp de natura din jurul nostru. Natura își ține și ea seminarele și cursurile ei tainice, după deschiderea lăuntrică a fiecăruia.  Am ținut foarte mult la acest aspect.

Anul acesta vom merge mai departe cu taberele de alchimie spirituală de la Vama Veche (04-09 Iulie) și cea din Delta Dunării, din satul Sfântu Gheorghe (11-18 Iulie). Anul acesta avem o locație nouă în Vama Veche, o pensiune mai retrasă, cochetă, în care să ne putem desfășura programul în liniște. The Old Border oferă confortul dorit și un spațiu generos în care îți poți petrece timpul liber, fie într-un hamac, la plaja într-un balansoar sau pe terasă la un suc cu gheață. Tabăra de alchimie spirituală se desfăfoară, în Vamă, de duminică până vineri, am ales perioada din timpul săptămânii pentru a beneficia de liniștea și frumusețea locului.

Și în Deltă este o poveste în care ai impresia că timpul stă în loc. La Sfântu Gheorghe prinde carne expresia ”veșnicia s-a născut la sat”. Sfântu Gheorghe este un sat mic, în inima Deltei Dunării, un paradis rupt de civilizație, cu ulițe acoperite de nisip și case tradiționale făcute din pământ, cu acoperișuri împletite din paie, cu mici canale sau ”mâneci” care te duc în labirintul de basm al Deltei. Este un colț de rai care adună laolaltă dunărea și marea. Aici tabăra se întinde pe parcursul a opt zile, iar cand se termină nu îți vine să mai pleci.

Plaja de la Sfântu Gheorghe este una din puținele , dacă nu chiar singura plajă sălbatică din Europa. Este de vis! Iar apa mării este ideală pentru cei mici, cca 150 de metri apa este până la genunchi. Aici profităm din plin atât de timpul generos în care cursurile și discuțiile prind contur și esență dar și de peisajul deltei pe care îl explorăm an de an.

În tabără facem o excursie cu bărcile și catamaranele prin inima deltei, anii trecuți am fost la pădurea Letea, pădurea Caraorman, insula Sacalin, epava Tuzla, gârla turcească și în alte locuri minunate. Pelicani, egrete, fazani, vulturi, șoimi, cai sălbatici, vizuini de șacali…vă spun sincer că dacă trecea și o girafă pe lângă noi nu m-ar fi mirat! Sunt bucuros că avem o țară atât de frumoasă! Anul acesta am organizat o excursie nouă, ramâne supriză. Va fi o experiență de neuitat! Nici mesele tradiționale de pește ale localnicilor nu sunt de ratat. Masa de prânz o luăm împreună pe la câte un localnic care pregătește din zorii zilei un borș savuros de pește, icre, specialitați la cuptor si fel si fel de bucate. În rest, plajă, bălăceală, cursuri, seminare și lecturi iar seara, în curtea campingului care ne găzduiște – Green Dolphin – vizionăm filme proiectate pe un ecran imens, în aer liber și cu cerul înstelat deasupra capului. La finalul taberei, sâmbătă seara, organizăm o chindie de rămas bun în care bucatele tradiționale, muzica și delicatesele nu lipsesc. Bucuria este împărtășită an de an și de copiii care vin împreună cu părinții în tabăra noastră. Atât pentru cei mari cât și pentru cei mici este o vacanță ”altfel”, garantată 100%.

Da, este nevoie de un timp pentru tine însuți!

 Irina Stroe: Cu ce gânduri, trăiri pleacă din tabere cei care participă la aceste întruniri întru cuvânt?

Doru Bem: M-am bucurat să aud că pentru mulți dintre cei care au participat în tabere a fost o experiență frumoasă și importantă, mai mult decât atât, unii și-au schimbat direcția de viață, s-au reformulat și acum sunt pe o traiectorie ascendentă a vieții lor. O bună parte revin în tabere ani la rând, suntem deja prieteni, pesemne că nu s-au ”săturat” de aceste vacanțe frumoase petrecute împreună. Sunt participanți care au trecut împreună cu noi prin toate taberele și transformarea lor în timp, vorbesc de cei cu care ne reîntâlnim aproape vară de vară, de circa 10 ani! Bineînțeles că mă bucur să văd că totuși aceste vacanțe ”altfel” au undeva un ecou în inimile oamenilor. Fără să am vreo urmă de falsă modestie, vreau să spun că nu se datorează nouă aceste lucruri bune, ci oamenilor care vin și sunt într-o căutare sinceră, reală, care au inima deschisă spre cele duhovnicești, spirituale, spre Dumnezeu.

Cu siguranță au fost și oameni care nu au rezonat cu tematicile propuse și cu noi, sunt alții care au bifat o experiență ”mondenă”  din trendul ”spiritualitate” și care, cu siguranță, nu au găsit acest lucru în taberele noastre.

De multe ori spiritualitatea este luată ca pe ceva banal, de prima mână care poate fi înțeleasă din două mișcări și trei mutări, însă nu este așa nici pe departe. Acest univers lăuntric este o școală, o academie nevăzută și infinită. Începi mai întâi cu literele, apoi cu silabisirea, apoi treci ușor la cuvinte, la propoziții, la fraze și mai tarziu la citirea coerentă a unui text. Până la înțelegerea profunzimilor și a conexiunilor între texte și idei, trece ceva timp. În planul lăuntric, lucrurile sunt infinit mai complexe, iar dacă nu încercăm să trăim viața în duh și adevăr, ajungem pe căi lăturalnice.  Și atunci se pune întrebarea: ”Ce este adevărul?”. Dar cel mai corect ar fi să ne întrebăm: ”Cine este Adevărul” și asta pentru că nu avem de a face cu o idee filosofică ci cu o Persoană. 

Adevărul deschide ușa spre blândețe, spre dragoste, spre viață și mântuire. Iisus ne-a spus: ”Învățați de la Mine că sunt blând și smerit cu inima”, iar acest cuvânt îl spune Tatălui: ”Şi le-am făcut cunoscut numele Tău şi-L voi face cunoscut, ca iubirea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei şi Eu în ei.”

Pătrunderea acestei taine deschide porțile raiului din inima fiecăruia dintre noi. Căci Dumnezeu este tainic și nicidecum magic.

Acestea fiind spuse, vă salut pe toți în ideea în care acest cuvânt ”Salut” își are rădăcinile în limba Latină – ”Salus/Salutis”- și înseamnă mântuire!

Așadar, atunci când ne salutăm unii pe alții, ne dorim, reciproc, mântuirea!

Vă salut!

 Partea a III-a: 1 Aprilie