Formaţia americană Cypress Hill, „pionierii“ latin-rapului, pregăteşte o revenire pe piaţa muzicală şi va cânta pentru prima dată în România, la B’Estfest, pe 4 iulie.
Entuziasmat să dialogheze pentru prima dată cu cineva din România şi surprins să afle că suntem o ţară cu origini latine, Sen Dog de la Cypress Hill, un cubanez din Havana „adoptat“ de mulţi ani de SUA, vorbeşte, într-un interviu acordat pentru EVZ, despre starea actuală a hip-hopului, despre muzica şi mesajul trupei sale, dar şi despre „problemele importante“ cu care se confruntă omenirea. EVZ: Cât de mult s-a schimbat scena muzicală de la debutul vostru? Sen Dog: Foarte mult. Când am apărut noi, hip-hopul avea valori, avea un mesaj, de fapt, aceasta e esenţa acestui gen de muzică. Artiştii cântau despre adevăratele probleme, despre lucruri pe care lumea trebuia să le ştie. Acum se rezumă la bani, maşini, femei, haine, bijuterii... lucruri efemere. Şi eu am bani şi maşini, dar nu cred că e atât de important încât să mă apuc să cânt despre asta. Oamenilor trebuie să le vorbeşti despre altceva, să le dai ceva în care să creadă. Sunt mulţi rapperi foarte bogaţi: 50 Cent, Jay-Z, Snoop Dogg. Hip-hopul e acum un mod de a construi imperii financiare? Din păcate, pentru majoritatea artiştilor e doar o modalitate de a face bani. Nu mai există un mesaj în hip-hop, la ora actuală. Sunt foarte puţini cei care fac asta... Şi nu vă deranjează acest lucru? Eu n-am nicio problemă. Dacă aşa înţeleg ei să facă lucrurile, aşa să le facă. În ziua de azi nu e uşor să vinzi albume... Însă lucrurile nu vor merge aşa la nesfârşit. Când aud Cypress Hill, oamenii se gândesc automat la piesa „Insane in the Brain“. Credeţi că e cel mai bun cântec al vostru? Aşa e, lumea ne asociază tot timpul cu acea piesă, dar suntem foarte mândri de acest lucru. Suntem mândri că am reuşit să scoatem un asemenea hit, care să fie cunoscut peste tot în lume, care să te ducă imediat cu gândul la Cypress Hill. Însă, nici pe departe nu e cea mai bună piesă a noastră. Am avut altele mai bune şi înainte, şi după „Insane in the Brain“. Lucraţi la un nou album. Da, am făcut cam 5% din el. Nu ne grăbim, facem lucruri care ne plac, ne simţim bine lucrând împreună. Lumea crede că Cypress Hill a dispărut, dar suntem încă în viaţă, mergem mai departe şi suntem mai buni ca niciodată. Aţi militat întotdeauna pentru legalizarea marijuanei. Nu vă e teamă că mesajul vostru poate fi interpretat greşit? Sunt voci care spun că, după marijuana, ajungi la droguri periculoase. Nu doar marijuana te poate „conduce“ către droguri periculoase. Şi alcoolul poate face asta, şi prietenul tău cel mai bune poate face asta. Ăsta e un stereotip pe care îl spun cei care sunt împotrivă. Eu cred că oamenii importanţi, cei care iau decizii, se iau de lucrurile mărunte, când în lume sunt probleme mult mai importante: foamete, sărăcie, războaie, încălzire globală. E ridicol că, în loc să-şi folosească puterea pentru a rezolva aceste probleme, ei luptă împotriva consumului de marijuana. Însă nu toţi gândesc ca voi. Care sunt contraargumentele voastre? Păi, în primul rând, le-aş spune să încerce marijuana. Cum poţi să vorbeşti despre ceva şi să fii împotrivă, dacă nu ştii despre ce vorbeşti? Apoi, să încerce să-i cunoască pe cei care consumă, să vadă cum sunt acei oameni, înainte să-i considere nişte drogaţi. Tu eşti din Cuba, alţi doi membri ai trupei au „rădăcini“ sud-americane. Aţi fost peste tot prin lume, însă nu ai cântat acasă, în Cuba... Aş vrea să mă întorc, să-mi văd familia, prietenii... Nu i-am mai văzut de foarte mulţi ani. Prietenii noştri de la Rage Against the Machine au avut un concert acolo şi ne-au spus că publicul e minunat... Sunt privaţi de astfel de lucruri, un concert cu o trupă străină e un lucru destul de rar. Esta una dintre dorinţele noastre cele mai mari să mergem să cântăm în Cuba. Avem asta în plan... Chiar dacă Fidel Castro e încă în viaţă? Nu e riscant? Bineînţeles că e. Însă depinde pe ce „canale“ ajungi acolo... Ce crezi despre comunism? Provin dintr-o ţară comunistă şi nu sunt deloc de acord cu această ideologie. Nu are cum să fie ceva bun pentru oameni, ci doar pentru guverne. Oamenii trebuie să aibă libertate de exprimare, este unul dintre cele mai importante lucruri. Ce veţi face la Bucureşti? În primul rând vom avea un show tare, la B’Estfest, pe 4 iulie. Şi ne aşteptăm ca publicul român să „explodeze“. Apoi, vrem să ieşim, să mergem la restaurant, să încercăm mâncarea tradiţională. Şi am auzit că femeile sunt foarte frumoase în România...
DUPĂ 15 ANI
O trupă matură şi profundă Ce s-a schimbat în stilul vostru, în mentalitatea voastră? Despre ce cântaţi? Am crescut şi, cu siguranţă, am devenit mai buni decât eram acum 10-15 ani. Am devenit mult mai profunzi, mai cerebrali, lucru care se reflectă şi în stilul nostru, în muzica noastră de acum. Vorbim despre lucrurile despre care Cypress Hill a vorbit întotdeauna - violenţă, idei, conflicte, sărăcie, droguri -, dar şi despre probleme noi, actuale, cum ar fi încălzirea globală. Milităm în continuare pentru legalizarea marijuanei, lucru pe care îl cerem de foarte mulţi ani. Vorbim despre viaţă şi toate aspectele ei. Nu scăpăm nimic din vedere. Cântaţi despre dragoste? Face parte din viaţă... Nu, nu prea (râde). Noi nu prea cântăm despre asta. Dar cred că se simte în cântecele noastre dragostea pentru muzică sau dragostea pe care o avem unul pentru celălalt, ca prieteni. Dar dacă vrei tu să scriu un cântec de dragoste, o s-o fac. Poate ar trebui să încerci... O să-l scriu pentru tine, prietena mea din România.