Curtea Supremă a motrivat de ce l-a condamnat pe fostul ministru al Dezvoltării şi Administraţiei, Liviu Dragnea, la un an de închisoare cu suspendare, în dosarul privind fraude la referendumul din 2012, pentru demiterea preşedintelui Traian Băsescu si cum a individualizat pedeapsa. Instanţa a dispus ca lui Liviu Dragnea să îi fie suspendată executarea pedepsei pentru un termen de încercare de trei ani. Decizia a fost luată pe 15 mai de instanţa supremă nefiind definitivă.
Curtea arată că în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor ce vor fi aplicate inculpaţilor, instanţa va avea în vedere criteriile generale prevăzute de legiuitor, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de legea identificată ca lege penală mai favorabilă, gradul de pericol social concret al faptei comise, circumstanţele producerii acesteia, datele ce caracterizează persoana fiecăruia dintre inculpaţi, inclusiv antecedentele penale.
“Referitor la tratamentul sancţionator aplicat inculpatului Dragnea Nicolae-Liviu, Înalta Curte are în vedere rolul pe care acesta l-a avut în campania electorală din partea PSD, funcţia şi poziţia deţinută prin care şi-a exercitat autoritatea şi influenţa, faptele concrete reţinute în sarcina sa şi gravitatea acestora. În acest context al analizei, nu poate fi ignorată conduita inculpatului ulterioară transmiterii adresei prin care se solicita organizarea de tombole cu premii condiţionate de participarea la referendum, respectiv împrejurarea că a revenit asupra acesteia, dar nici modul în care legiuitorul a evaluat periculozitatea uneia dintre conduitele ilicite solicitate (încălcarea dispoziţiilor art. 5 al. 1 din Legea nr. 677/ 2001 fiind sancționată contravenţional). Circumstanţele personale favorabile inculpatului, respectiv lipsa antecedentelor penale şi funcţiile deţinute la nivel guvernamental, poziţia în societate nu pot avea o relevanţă deosebită în raport de natura infracţiunii pentru care urmează a fi condamnat, însă nici nu pot fi total nesocotite. De asemenea, conduita procesuală a fost una corespunzătoare, în sensul că, deşi a negat săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa, a dat două declaraţii şi a fost la dispoziţia instanţei ori de câte ori a fost necesară prezenţa sa.”
În raport de ansamblul acestor date, instanţa consideră că aplicarea unei pedepse egale cu minimul prevăzut de lege, de 1 an închisoarea, este de natură să conducă la atingerea scopului prevăzut de dispoziţiile art. 52 Cod penal anterior.
“În ceea ce priveşte modalitatea de individualizare a executării sancţiunii, Înalta Curte apreciază că pronunţarea soluţiei de condamnare constituie pentru inculpat un avertisment sever şi suficient cu privire la conduita pe care trebuie să o aibă orice lider politic într-o campanie electorală şi, totodată, că scopul acesteia poate fi atins şi în condiţiile neexecutării pedepsei.”
Ca atare, Înalta Curte, în baza art. 81 Cod penal anterior, a dispus suspendarea condiţionată a executării sancţiunii aplicate pe un termen de încercare de 3 ani, stabilit conform art. 82 al. 1 din același cod.
Instanta a pus în vedere inculpatului dispoziţiile art.83 Cod penal anterior.
În temeiul art. 71 Cod penal, îi va interzice, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 al.1 lit. a, b Cod penal anterior, apreciind că natura infracţiunii săvârşite impune interzicerea drepturilor de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, precum şi de aceea de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.
În baza art.71 al.5 Cod penal anterior executarea pedepselor accesorii se suspendă pe durata termenului de încercare.