ANALIZĂ EVZ. Liga I trage astăzi obloanele, campioană fiind încoronată micuţa Oţelul Galaţi. Echipele din afara Capitalei au pus la respect Bucureştiul.

Liga I pleacă astăzi la culcare, după un sezon cu un fotbal jenant, care a trăit doar prin scandalurile promovate permanent la televiziunile de nişă.

Formaţia Oţelul Galaţi a fost încoronată campioană înaintea rundei finale, atingând o premieră pentru Moldova. Succesul "siderurgiştilor" nu face decât să prelungească supremaţia proviciei în faţa Bucureştiului, după ce ani la rând rolurile au fost inversate.

"Provincialii" au tăcut şi au făcut, "capitaliştii" s-au lăudat şi au pierdut

Oţelul a câştigat pe merit. A dominat competiţia, fiind luată în serios abia în pauza dintre tur şi retur. Gălăţenii au profitat de imboldul dat de către cei de la Unirea Urziceni în urmă cu două stagiuni. Problemele financiare ale ialomiţenilor au dus Unirea pe o poziţie retrogradabilă în acest sezon. Băieţii din Bărăgan terminaseră sezonul trecut pe locul doi.

Performera ultimilor ani este CFR Cluj, care are în palmares şapte trofee (două eventuri, în 2008 şi 2010, o altă Cupă a României, în 2009, şi două Supercupe, în 2009 şi în 2010).

Dominaţia grupărilor din afara Capitalei este fără echivoc. Cuminţi, bine puse la punct, formaţiile din provincie şi-au văzut liniştite de treabă. Nu întâmplător, aceste cluburi sunt conduse de preşedinţi care nu fac scandal la televizor. Stabilitatea băncii tehnice şi unitatea lotului, construit nu neapărat din nume mari, cât din jucători muncitori, serioşi, chiar dacă limitaţi, sunt alte două explicaţii pentru ceea ce au izbutit CFR Cluj, Unirea Urziceni şi Oţelul Galaţi.

Înaintea CFR-ului, campioană în 2008, provincia nu mai scosese capul din mediocritate din 1991, când Universitatea Craiova a reuşit eventul. Treptat însă, "Ştiinţa" a decăzut, iar acum a bifat cea de-a doua retrogradare în Liga a II-a din istorie, după cea din 2005.

Atât la vârful clasamentului, cât şi în subsolul lui, lucrurile s-au clarificat. Aşa că singura atracţie a etapei de astăzi, ultima din actuala ediţie a Ligii I, îl reprezintă duelul de la distanţă purtat între Steaua şi Gaz Metan Mediaş pentru ultima poziţie de Liga Europa.

4 titluri de campioană au câştigat echipele din provincie în ultimii trei ani: CFR Cluj (2008 şi 2010), Unirea Urziceni (2009) şi Oţelul Galaţi (2011)

CAMPIONII ROMÂNIEI ÎN ULTIMII 3 ANI

CFR CLUJ

Stabilitate şi reţeta portugheză 

• CFR Cluj este "regina" ultimelor patru sezoane, atunci când titlul a poposit de fiecare dată în provincie.
• Succesul le-a fost asigurat ardelenilor de "reţeta portugheză": importul masiv de lusitani, dar şi de brazilieni.
• Banii lui Arpad Paszkany, un personaj discret la început, au asigurat progresul echipei. Ulterior, "Arpi" a băut apă după Gigi Becali şi după Marian Iancu, ieşind din ce în ce mai des în faţă. Tot atunci au apărut primele sincope.
• "Feroviarii" au avut parte de protecţia federaţiei. Arbitrajele au fost de partea echipei lui Ioan Andone (2008) şi Andrea Madorlini (2010).
• CFR a avut o bancă tehnică stabilă. În momentul în care a început să vânture tehnicieni, rezultatele au dispărut, cum s-a întâmplat în acest sezon, când ardelenii au început campionatul cu Andrea Mandorlini, au continuat cu Sorin Cârţu, iar în retur au fost pregătiţi de Alin Minteuan.
• De când au venit la CFR, Arpad Paszkany şi Iuliu Mureşan au gândit strategii pe termen lung, spre deosebire de "granzii" din Capitală, care au căutat să obţină imediat rezultate şi cu orice preţ.

În 2008 şi în 2010, CFR Cluj a reuşit eventul, iar anul trecut a pus mâna şi pe Supercupa României. Preşedintele Iuliu Mureşan (stânga) şi patronul Arpad Paszkany (dreapta) au asigurat echipei linişte şi stabilitate financiară. Foto: Adi Dobre

UNIREA URZICENI

"Uimirea" din Bărăgan

• Unirea Urziceni, echipa născută din nimic între ciulinii Bărăganului, a cucerit titlul în 2009 şi a strâns opt puncte în Liga Campionilor, fiind creaţia antrenorului Dan Petrescu. Abil şi dedicat meseriei, "Bursucul" a reuşit să construiască o formaţie redutabilă din jucători refuzaţi.
• Patronul Dumitru Bucşaru a avut un rol esenţial în construirea echipei care şi-a căpătat renumele de "Uimirea" Urziceni. Fire retrasă, controversatul om de afaceri are meritul că şi-a lăsat oamenii să lucreze în linişte şi n-a pus presiune.
• Ca şi în cazul CFR-ului, succesele ialomiţenilor au fost corelate şi cu faptul că formaţia a avut "spate", neprimind beţe în roate, ba dimpotrivă.
• Teribila ascensiune a Unirii a fost favorizată şi de lipsa presiunii. Nici patronul, nici fanii, nici presa, nici adversarii nu au dat importanţă acestui club liliputan până când n-a luat titlul.
• Din păcate pentru locuitorii din micuţea urbă din Bărăgan, minunea n-a ţinut prea mult. Criza financiară a afectat grav şi conturile lui Dumitru Bucşaru, iar echipa a retrogradat şi se îndreaptă spre desfiinţare.

George Galamaz, căpitanul Unirii Urziceni, a ridicat trofeul deasupra capului în 2009, după ce le-a luat prim-planul rivalelor FC Timişoara şi Dinamo

OŢELUL GALAŢI

Muncă multă şi lipsa presiunii

• Oţelul a avut asigurată stabilitatea la nivelul băncii tehnice, antrenorul Dorinel Munteanu fiind sprijinit de preşedintele Marius Stan chiar şi atunci când rezultatele n-au fost cele aşteptate.
• Gălăţenii beneficiază de unul dintre cele mai omogene şi mai muncitoare loturi din Liga I.
• Preşedintele Marius Stan şi antrenorul Dorinel Munteanu formează o echipă bună, în care fiecare îşi vede de treaba lui.
• La startul acestui sezon, moldovenii nu şi-au fixat un obiectiv major, iar pe parcursul întrecerii nu au fost mult timp luaţi în serios de echipele cu pretenţii la titlu, aşa că n-au avut parte de presiune.
• Spre deosebire de alţi antrenori, Dorinel Munteanu n-a renunţat în iarnă la metodele aşa-zis învechite, precum cantonamentul montan, ceea ce a făcut ca "siderurgiştii" să aibă o bună pregătire fizică.
• Oţelul n-a avut probleme cu arbitrajele. Dimpotrivă. A beneficiat de sprijinul "fluieraşilor", cum s-a întâmplat la partidele cu Brăneşti şi cu Craiova.

Antrenorul Dorinel Munteanu, artizanul succesului gălăţean din 2011, a făcut din Oţelul o grupare muncitoareFoto: Octavian Cocoloş CAUZE

Granzii Capitalei au uitat gustul succesului. Decăderea a fost provocată în special de patronii guralivi, care au descoperit o nouă "jucărie"- televiziunea - unde s-au certat ca ţaţele

• Octavian Cojocaru

Din 2007, an în care Dinamo s-a încoronat campioană, iar Rapid a cucerit Cupa şi Supercupa, Capitala n-a mai simţit gustul succesului în nicio competiţie fotbalistică internă. Cauzele decăderii granzilor din Bucureşti sunt cunoscute, dar ele sunt repetate obsesiv, an de an, de către conducătorii de la Steaua, Dinamo şi Rapid.

"Roş-albaştrii" au fost campioni doar la scandaluri, majoritatea provocate de impulsivul patron Gigi Becali. Fostul oier a câştigat clar titlul de cel mai mediatizat şi controversat personaj din fotbal. Gigi a inventat "butoanele" şi "valizele", s-a certat cu rivalii, cu angajaţii, cu fanii, a "bătut" ziarele. A provocat implozie după implozie în propriul club, schimbând antrenorii ca pe ciorapi (şapte numai în acest sezon!) şi terorizând jucătorii cum şi când a avut chef.

"Era Becali" este de departe cea mai neagră din istoria clubului din Ghencea, cel puţin în planul imaginii, patronul stelist devenind un subiect favorit şi în presa internaţională, care nu-l omite din niciun top al celor mai trăzniţi şefi de cluburi din lume. Efectul a fost dezastruos pentru echipă, care şi-a pierdut identitatea şi onoarea câştigate în timp.

Nici conducătorii lui Dinamo n-au fost în stare să pună în practică o strategie de succes. Tehnicienii şi jucătorii au fost aduşi fără nicio logică şi au fost îndepărtaţi la fel de haotic. Şi Dinamo a fost măcinată din interior de şefi, dar şi de jucători. "Câinii" au fost mult mai prolifici la scandaluri, beţii şi apariţii în tabloide. Eternele rivale din Ghencea şi Ştefan cel Mare s-au făcut de râs şi în acest sezon al Ligii I, dar au şansa să se revanşeze în finala Cupei României, pe care o vor juca la Braşov, pe 25 mai, după o pauză de 21 de ani.

La Rapid a domnit tot balamucul. George Copos se vaită de câţiva ani că "se scufundă planeta" şi se joacă de-a vânzarea clubului. În 2008, giuleştenii se băteau cu pumnii în piept că vor pune bazele celui mai important proiect din istoria clubului, după ce iordanianul Fathi Taher a sperat că va putea putea prelua clubul. A fost adus un antrenor cu nume, portughezul Jose Peseiro, şi o mulţime de jucători.

Proiectul s-a dărâmat ca un castel de nisip şi "salvatorii" au dispărut în câteva luni. Taher şi Copos se acuză în continuare unul pe celălalt de înşelătorie, dar după acel circ Rapidul a rămas doi ani în afara cupelor europene. Primul semn de relativă însănătoşire este acela că "vişiniii" au obţinut din nou calificarea în Liga Europa la capătul acestui sezon.

Oţelul Galaţi, ultima surpriză a provinciei Foto: Octavian Cocoloş

ISTORIE

Bucureştiul a strâns 115 trofee din totalul de 175

Bucureştiul a dominat autoritar fotbalul românesc, obţinând 115 dintre cele 175 de trofee acordate până acum (92 de campionate, 71 de Cupe ale României şi 12 Supercupe).

Provincia are doar 60 de trofee în mai bine de o sută de ani. Supremaţia Capitalei a fost favorizată şi de ajutorul politic, mai ales în cazurile echipelor Steaua şi Dinamo, din perioada comunistă. Mulţi ani, mirajul Capitalei a reprezentat un magnet pentru jucători, astfel că "granzii" şi-au tras "partea leului" şi după revoluţie.

În ultimii ani însă, Capitala a devenit "fruncea" la scandaluri, iar "strategiile" şi "proiectele" au devenit doar vorbe goale pe care şefii au încercat să le scoată ochii fanilor. Jucătorii nu s-au mai arătat deranjaţi de destinaţii mai puţin ofertante, precum Urziceniu, aşa că Bucureştiul a rămas de căruţă.