Cum se putea scrie despre Biserică în comunism

Cum se putea scrie despre Biserică în comunism

Dacă transmiterea Liturghiei duminicale a fost scoasă din programele Radiodifuziunii în vara lui 1948, când a încetat şi predarea Religiei în şcolile de stat, publicarea de articole cu teme bisericeşti a subzistat până în 1949, îndeosebi în popularul ziar „Universul”, care a apărut – puţini mai ştiu astăzi amănuntul acesta – până în anul 1953

Iată, de pildă, cum semnalam în Suplimentul literar-artistic al „Scânteii tineretului” un eseu al Părintelui Stăniloae inclus în „Almanahul literar” pe 1985 de redactorul-şef al publicaţiei, scriitorul Bujor Nedelcovici: „Dacă nu pomenim o serie de titluri şi nume care impun citate e pentru a putea reda pe acest spaţiu un fragment din eseul profesorului D. Stăniloae intitulat Echilibrul sufletului românesc. Este o contribuţie de mare şi limpede frumuseţe în domeniul filozofiei culturii româneşti. Să reamintim că profesorul D. Stăniloae, a cărui preocupare de o viaţă a fost şi a rămas restaurarea omului (acesta este titlul uneia din cărţile sale de referinţă), este unul dintre bizantinologii români cei mai de seamă. Şi mai observăm că, în eseul său, profesorul Stăniloae corelează latinitatea noastră cu spiritualitatea bizantină”.

Trunchiind deliberat titlul unei cărţi celebre, datând din 1943, a Părintelui Stăniloae, Iisus Hristos sau restaurarea omului, pomenindu-l însă de trei ori pe autor într-un scurt paragraf, subliniind cu aldine adjectivul „bizantină”, care, corelat cu noţiunea de „spiritualitate”, nu poate însemna decât Ortodoxie, sugeram prezenţa Teologiei şi a Bisericii, scriind despre ele, fie şi voalat, într-o revistă laică.

Astăzi mecanismul acesta pare complicat şi fastidios, însă la vremea respectivă şi-a avut rostul şi eficienţa lui, mai ales în rândul clerului şi al studenţilor teologi. Nu am fost singurul care a făcut lucrul acesta şi în capul listei trebuie aşezat poetul Ioan Alexandru, care de foarte multe ori a menţionat în articolele sale „Logosul” – sau „Cuvântul întrupat în istorie”.

Ne puteți urmări și pe Google News

Îmi amintesc, de asemeni, o întreagă pagină din „România literară” – un număr din 1977 – consacrată de către scriitorul licenţiat în Teologie Dan Zamfirescu unui volum al episcopului-vicar patriarhal Antonie Plămădeală. Redactorii-şefi ai unor reviste de cultură din anii ’80, în frunte cu Aurel Rău, care conducea „Steaua”, Marin Sorescu la „Ramuri”, sau redactori de la „Convorbiri literare” ori de la „Familia” din Oradea nu au ezitat să deschidă paginile publicaţiilor lor unor ierarhi şi înalţi ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române.

La rândul lor, romancierul George Bălăiţă a tipărit la Cartea Românească volumul Bucuria lecturii, aparţinând Preasfinţitului Calinic Argatu, pe atunci arhiereu-vicar al Episcopiei Râmnicului şi Argeşului, iar criticul literar Valeriu Râpeanu, director al Editurii Eminescu, a făcut să apară în 1982, în două volume, integrala operei dramatice a arhimandritului Vartolomeu Anania, semnată cu numele său de scriitor: Valeriu Anania. Şi exemple asemănătoare ar mai exista.