Când simţiţi că nu mai puteţi, decât să spargeţi tot în cale sau să-i loviţi pe ceilalţi, ieşiţi la o plimbare. Copiii care au fost educaţi cu pumnul vor avea dificultăţi de învăţare şi de integrare în societate.
"Sparg ce-mi cade în mână şi mă calmez. Zilele trecute am distrus un copiator. Decât să fac prostii, mai bine ducă-se 100 de milioane", este una din reacţiile primite ieri, la Chatul evz.ro, de la cititori. Înainte să trântiţi uşa şi să daţi cu pumnul în masă, este important să aflaţi care este sursa furiei şi să reperaţi în timp când aţi devenit nervos, au fost sfaturile psihologului invitat, Keren Rosner.
Violenţa este o metodă de descărcare pe moment, dar nemulţumirile vor răbufni permanent dacă lăsaţi problemele să se agraveze. Specialistul a atras atenţia asupra urmărilor pe care le are violenţa, mai ales asupra copiilor, a explicat de ce bărbaţii sunt mai agresivi şi cum se pot preveni izbucnirile nervoase.
Cum identificaţi cauza furiei
"Am momente când îmi vine să urlu, să dau cu tot de pământ şi să îi jignesc pe ceilalţi. După 15 minute de plâns mă calmez", spunea o citoare EVZ. Medicul vă ghidează cum ajungeţi la sursa furiei.
„Gândiţi-vă ce anume vă înfurie de obicei, observaţi dacă motivele au ceva în comun, gândiţi-vă când aţi început să deveniţi nervos şi cum evaluaţi acea perioadă".
Grija zilei de mâine şi perioadele tulburi de la serviciu sunt, adeseori, cauze ale episoadelor de furie, pentru că oamenii tind să se compare cu cu cei care o duc mai bine.
"Violenţa poate fi generată şi de lipsurile materiale, de frustrarea individului care se compară cu ceilalţi, de invidia şi sentimentul de nedreptate. Direcţionaţi acest consum de energie către ceva creativ şi constructiv. Nu a spus nimeni că viaţa este perfectă", sfătuieşte specialistul.
De la copilul crescut cu bătaia la adultul retras şi temător
Copiii agresaţi în copilărie, mai ales cei mai mici, de 3-4 ani, acceptă bătaia "pe nemestecate", fără să înţeleagă motivul. Bătaia va fi gratuită, pentru că nu vor conştientiza că trebuie să-şi schimbe comportamentul. Va învăţa acest model şi-l va aplica în viitor.
"Un copil de patru ani agresat va suferi de probleme psihice mai târziu, va deveni anxios şi neîncrezător în societate. Poate să dezvolte ticuri, dificultăţi de comunicare, concentrare şi învăţare. Va tresări la cel mai mic semn, iar asta îl va însoţi până la maturitate", a subliniat pshihologul.
Copilul care a mâncat bătaie "pe pâine" va fi adultul timid, retras, care va lega şi va menţine cu greu prietenii.
Educaţia nevestelor cu pumnul, deprinsă din familie
Bărbaţii sunt, în general, mai violenţi decât femeile, mai ales dacă au învăţat în familie că totul se obţine cu forţa.
"Băiatul îşi autentifică puterea prin violenţă (aşa cum cred unii părinţi) şi este ghidat de familie către un comportament agresiv. Să nu uităm că, după modelul familiei tradiţionale, bărbatul trebuie să fie şef în casă şi să se impună prin violenţă", a explicat psihologul.
Nu este însă vorba doar de forţa fizică. "Sunt cupluri în care femeia este evident mai viguroasă decât partenerul, dar, cu toate acestea, este tratată cu pumnul. Violentul are nevoie de un obiect al violenţei tăcut. Poate, dacă mai multe femei ar reacţiona, aceste fenomene s-ar diminua", a conchis psihologul Keren Rosner.
TRUCURI
Numărătoare în gând şi exerciţii de respiraţie
- În momentul în care simţiţi că explodaţi, opriţi-vă o secundă şi conştientizaţi ce se întâmplă în jur, ca şi cum aţi rămâne spectatorul propriilor trăiri.
- Începeţi să număraţi în gând, trageţi aer în piept, din diafragmă, pentru a simţi cum vă eliberaţi toată tensiunea din corp şi gândiţi-vă cum s-au terminat alte momente tensionate.
- Dacă sunteţi furios la muncă, ţineţi la îndemână un site cu bancuri sau vorbiţi cu cineva drag. Părăsiţi câmpul de bătălie, găsiţi motive să vă retrageţi dintr-o discuţie nocivă şi ieşiţi la plimbare ca să vă reculegeţi.
- Dincolo de soluţiile pe termen scurt, psihologii recomandă să căutaţi sursa problemelor, şi când anume au început să vă copleşească nervii. În niciun caz nu trebuie să treceţi cu vederea agresiunea verbală sau fizică la care sunteţi supuşi.