Evenimentul Zilei > Justitie > Cum s-a ajuns la achitarea unei femei arestate și acuzate de șantaj
Cum s-a ajuns la achitarea unei femei arestate și acuzate de șantaj

Cum s-a ajuns la achitarea unei femei arestate și acuzate de șantaj

Achitarea definitivă a inculpatei Mariana Rarinca, femeia acuzată că ar fi șantajat-o pe șefa Înaltei Curți de Casație și Justiție, a făcut ca acest caz să fie, din nou, foarte comentat. Ce se întâmplă de acum încolo?

Care verdict e cel corect, de la Tribunal sau de la Curtea de Apel? Nu contează decât ultimul! Femeia a stat șase luni în arest! În acest timp, mai mulți judecători, inclusiv de la Curtea de Apel, în contestație, s-au pronunțat cu privire la măsura arestării preventive, menținând-o. Cum a fost posibil, dacă acum a fost găsită nevinovată de șantaj? E o eroare judiciară? Vor exercita procurorii calea extraordinară de atac în acest caz? Sunt întrebări la care însăși Justiția ar trebui să mediteze și care necesită clarificări.

Filmul cazului Rarinca

● 20 Mai 2015. Curtea de Apel București, Secția I Penală, prin judecătorii Risantea Găgescu și Damian Dolache, au admis apelul inculpatei Mariana Rarinca, au desființat, în parte, sentința de condamnare a inculpatei dispusă de Tribunalul București, și rejudecând, în fond, a decis achitarea inculpatei și stingerea acțiunii penale împotriva acesteia. Verdictul a fost dispus în baza art. 16 alin. 1 litera b) Cod de procedură penală și a art 17 alin 2 CPP.



Concret, primul articol care a stat la baza verdictului CABstipulează că: (1) Acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, iar când a fost pusă în mişcare nu mai poate fi exercitată dacă: b) fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege;

Cel de-al doilea articol statuează că: „În cursul judecăţii, acţiunea penală se stinge prin rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, renunţare la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitare sau încetare a procesului penal. Acum toți ochii stau ațintiți către motivarea pe care o vor da judecătorii Curții de Apel acestui verdict, care aruncă o lumină nefavorabilă asupra Justiției.

● 18 decembrie 2014. Tribunalul București, prin verdictul judecătorului Andi Mihai Malaliu, condamnă inculpata la trei ani de închisoare, cu suspendare, pentru comiterea infracțiunii de șantaj. Tribunalul București a reținut că fapta dedusă judecății există și a fost comisă de inculpata Mariana Rarinca, în susținerea acestei concluzii fiind invocate chiar declarațiile inculpatei „care arată că procedând cum a procedat, a urmărit să-și recupereze datoria de la partea vătămată, recunoscând astfel, implicit, că a amenințat-o pe partea vătămată”.

Magistratul a considerat că „infracțiunea de șantaj s-a consumat în momentul în care inculpata a reușit să-i transmită persoanei vătămate amenințările cu darea în vileag a unor fapte imaginare, compromitățoare pentru persoana vătămată și pentru soțul acesteia, și i-a solicitat o sumă de bani pentru a nu acționa astfel”.

Instanța de fond a mai reținut că „deși nu au relevanță, cu privire la existența infracțiunii de șantaj (fapta existând și dacă pretinsa datorie a părții vătămate ar fi reală), nu s-a putut stabili cu certitudine, în ciuda verificărilor făcute de către instanță, mobilul săvârșirii faptei. Cu alte cuvinte, dacă exista sau nu vreo datorie a părții vătămate Stanciu Livia Doina față de inculpată”. Magistratul a mai arătat în sentința penală că diferența dintre infracțiunea de șantaj – caz în care se urmărește obținerea unui folos material – și amenințare – caz în care insuflarea stării de temere se produce din alte motive, nu patrimoniale. „În aceste condiții, întrucât inculpata a urmărit recuperarea sumei de 2.000 de euro pretins datorată de partea vătămată, fapta inculpatei este șantaj, iar nu amenințare. Nu are relevanță pentru existența faptei împrejurarea că inculpata a considerat că era îndreptățită să primească banii solicitați, câtă vreme mijloacele folosite sunt injuste, ating libertatea morală a părții vătămate, fiind de aceea incriminate penal”, a reținut Tribunalul București. Magistratul a argumentat că fapta inculpatei nu poate fi nici hărțuire în varianta alineatului 2 a art 208 și a exclus și „starea de necesitate” prevăzută de art 20 alin 2 C.P. „întrucât inculpata nu se află într-un pericol grav, care să-i impună acesteia necesitatea de a acționa în maniera în care a făcut-o. Inculpata a fost eliberată în acea zi.

● 1 iulie 2014. Procurorii DNA Iulian Păncescu și Carmen Damian trimit dosarul magistraților Tribunalului București, cerând judecarea inculpatei Mariana Rarinca, pentru șantaj, faptă ce ar fi fost comisă în perioada august/ septembrie 2013 – 03 iunie 2014, când Mariana Rarinca ar fi amenințat-o pe Livia Stanciu, președintele ÎCCJ, cu darea în vileag a unor fapte imaginare, compromițătoare atât pentru judecătoare, cât și pentru defunctul soț al acesteia. În schimbul nedivulgării către presă a acestor informaţii, presupus compromiţătoare, inculpata Rarinca Mariana i-ar fi pretins suma de 20.000 de euro, conform rechizitoriului confirmat de procurorul șef al Secției I a DNA, Gheorghe Popovici.

● 10 iunie 2014. Rarinca a fost reținută și arestată preventiv.

Nu am putut tolera șantajul

„Această doamnă, care a lucrat la cabinetul soțului meu, decedat în urmă cu trei ani și jumătate, m-a apelat spunându- mi că soțul meu ar avea o datorie de 20.000 de euro la dumneaei. Desigur că am manifestat inițial toată disponibilitatea pentru a clarifica această situație, deși mi s-a părut absurdă după trei ani și jumătate. I-am solicitat să-mi furnizeze date concrete ce reprezintă suma respectivă. Mi-a comunicat că aceasta ar reprezenta contracte de asistență juridică care nu au fost onorate de soțul meu ca urmare a decesului acestuia. I-am cerut din nou cu insistență, în acea discuție, să-mi prezinte elemente concrete cu privire la situația respectivă. În mai multe rânduri, în discuție, a evitat. În finalul ei, m-a amenințat că dacă nu îi dau suma de 20.000 de euro va întreprinde acțiuni de defăimare a mea”, a declarat Livia Stanciu. (…) Vreau să vă spun că tocmai datorită acestei funcții pe care o dețin și pe care o exercit cu toată responsabilitatea nu voi accepta. Nu am putut tolera atunci și vă spun clar că nu voi tolera niciodată și îi voi îndemna pe toți care s-ar afla vreodată într-o astfel de situație să nu cedeze șantajelor de genul acestora”, a declarat președinta ÎCCJ, în data de 10 iunie 2014.

De la infractoare, la victimă a Justiției

Prezentă, joi seara, în emisiunea „Sinteza zilei” de la Antena 3, Mariana Rarinca a lansat din nou atacuri la adresa procurorilor DNA și a Liviei Stanciu. Asta nu înainte de a mulțumi judecătorilor Risantea Găgescu şi lui Damian Dolache, de la Curtea de Apel București, pentru că au achitat- o. „Mă bucur că există judecători corecţi, care judecă, indiferent de persoanele aflate în acea cauză. Sunt bucuroasă că mai sunt judecători corecți, judecători care judecă la modul corect!”, a declarat aceasta.


FOTO: Mariana Rarinca, în studioul Antena 3



„M-am apărat singură”

Gălățeanca a mai explicat că a scăpat de condamnarea de la fond, trei ani cu suspendare, fără ajutorul vreunui avocat, doar citind Codul Penal în cele șase luni de arest preventiv. Mai mult, a acuzat-o pe avocata Lavinia Pop, care a asistat-o pe perioada derulării umăririi penale, că nu ajutat-o. „Singura chestie pe care mi-o spunea: «Nu dați în ea, nu dați în ea (Livia Stanciu – n.r.), că este un munte de moralitate>>. Asta a fost singura apărare făcută de avocată”, a mai declarat Rarinca în timpul emisiunii.

De partea cealaltă, avocata Lavinia Pop a ținut să nege acuzațiile aduse de fosta sa clientă. „Faptul că a fost declarată nevinovată mi se datorează în parte și mie. Nu accept ca independența sămi fie compromisă de nicio presupunere”, ne-a transmis avocata.

Cât despre relația cu Livia Stanciu, Mariana Rarinca a mai precizat în emisiunea de la Antena 3 că o cunoaște pe președinta ICCJ din anul 2000. „L-am cunoscut întâi pe soţul doamnei, eu lucram la o firmă care făcea anumite tranzacţii şi dumnealui ne-a ajutat la o tranzacţie.


Gălățeanca susține că nu i-a cerut 20.000 de euro Liviei Stanciu, ci îi relata o problemă financiară personală


Eu m-am întâlnit cu domnul Stanciu Andrei şi mi-a oferit acest post de secretară la cabinetul dumnealui din Galați”, a precizat aceasta. După care a adăugat: „Soţul s-a mutat la Bucureşti pe la începutul lui 2010. Eu ţineam legătura permanent, la telefon, îmi spunea ce am de rezolvat, rezolvam. Ghinionul meu a fost că, chiar cu câteva zile înainte de a deceda, am vorbit la telefon. Dumnealui avea să îmi dea banii pe opt luni în urmă… Şi, între timp, a decedat”, a mai povestit femeia.

De aici, gălățeanca acuzată de șantaj de DNA și achitată de Curtea de Apel a susținut că nu este adevărată varianta procurorilor prin care cerea 20.000 de euro de la Livia Stanciu. „Datoria pentru opt luni era de vreo 108 milioane, pentru că am zis eu, așa mi s-a părut corect”, a precizat femeia.

„Nu am cerut 20.000 €”

Cât despre suma de 20.000 de euro, gălățeanca susține că totul a fost o încurcătură. „Nu am cerut 20.000 de euro. Banii ăștia i-am dat avans pentru o casă și pentru că vânzătorul nu a făcut actele, instanța mi-a refuzat cererea de restituire a avansului. Nu aveți nicio legătură cu asta. Dumneavoastră aveți datorie la mine exact cât v-am scris în multe mesaje și scrisori”, este sms-ul (foto) cu care s-a apărat gălățeanca.