Cum manevra Securitatea declarațiile deținuților din penitenciare. Istoria secretă

Cum manevra Securitatea declarațiile deținuților din penitenciare. Istoria secretă Sursa: Arhiva EVZ

Garda de Fier, înființată încă din 1927 de Corneliu Zelea Codreanu, fiind o organizație paramilitară cu o orientare național-fascistă, a creat multe momente istorice, precum haosul din 1940 care a dus la abdicarea Regelui Carol al II-lea.

Un an mai târziu, mișcarea legionară a încercat să dea o lovitură de stat împotriva lui Ion Antonescu și a armatei sale, însă aceștia au fost înfrânți și înlăturați, dintre care Horia Sima s-a refugiat în Germania și a rămas în lagărele de concentrare.

Un ideal legionar

Legionarii rămași în țară au fost împărțiți în diferite penitenciare, printre acestea aflându-se și penitenciarul de la Aiud, care a fost condus de Gheorghe Crăciun începând cu 1958 și până în 1964. A fost temut pentru metodele sale de tortură și reeducare, murind în 2001,  înainte de a putea fi judecat pentru crimele comise.

Interesant este că mulți legionari aflați în spatele gratiilor, nu au renunțat la idealurile lor. Suferind zile de coșmar, pline de evenimente tragice, în sufletul acestora, idealul naționalist-fascist nu a pierit. În arhivele CNSAS, este prezentă declarația unui fost deținut, care odată cu trecerea timpului, a fost schimbată radical.

Ne puteți urmări și pe Google News

Victor Biriș, considerat cel mai important agent de influență din penitenciarul Aiud, născut pe 16 septembrie 1908, în comuna Micăsașa, a urmat Facultatea de Drept în cadrul Universității din Cluj, în 1927. După ce își finalizează studiile doctorale, în 1932, este incorporat în Regimentul 3 Infanterie Făgăraș, ulterior devenind avocat stagiar la Zlatna. Simpatizat de legionari, devine secretar general al Ministerului de Interne în timpul scurtei guvernări a lui Ion Antonescu cu legionarii.

Victor Biriș: “ Sunt în detenție de 22 de ani neîntrerupți. Deși m-am încadrat în organizația legionară din 1938, ultimul legionar primit în organizație de Corneliu Zelea Codreanu, m-am dovedit mai fanatic ca mulți alți legionari mai vechi ca mine. Am activat cu toată convingerea și am fost prieten cu Horia Sima pe care l-am cunoscut bine și pe care l-am urmat în toate acțiunile lui. În 1941, am fost condamnat la 25 de ani muncă silnică și de atunci până în prezent am stat numai în pușcărie.

În timpul detenției am desfășurat o intense activitate legionară, m-am îndoctrinat și am îndoctrinat și pe alții. Am participat la toate acțiunile întreprinse de legionari în acest penitenciar. În 1959 sau 1960 fiind în cameră cu Ilie Nicolescu, Chioreanu Nistor și încă unul al cărui nume nu-l rețin, am organizat un comandament legionar care avea drept scop preluarea puterii după căderea comuniștilor.”

Chiar dacă Victor Biriș a expus cum credința legionară l-a însoțit în toți anii petrecuți în penitenciar, ultimii ani s-au dovedit grei pentru acesta, ajungând să condamne structura pe care o elogiase atât timp. A început să declare organelor de Securitate că organizația legionară era, de fapt, criminală, că Horia Sima era și el un criminal, căruia i se datorează împușcarea legionarilor de la Vaslui și masacrele de la Jilava. De asemenea, îl acuză pe Horia Sima ca fiind autorul moral al uciderii lui Armand Călinescu. Nici pe Corneliu Zelea Codreanu nu l-a uitat, spunând că moralitatea legionară pe care acesta o prezenta, s-a reflectat în actul său de a viola o fată tânără în Moldova.

Încolțit de Securitate?

Mustrarea conștiinței l-a făcut să ceară comandantului penitenciarului de la Aiud, unde a fost încarcerat, să vorbească despre toate cunoștințele pe care le are în legătură cu activitatea legionară. Neavând încredere în Securitate, a fost greu de convins să ofere aceste declarații.

După douăzeci de ani de detenție, Victor Biriș a fost plimbat cu mașina în mai multe orașe, pentru a vedea “ marile realizări ale regimului nostru. În încheiere, a declarat că după eliberarea sa va sprijini din toate punctele de vedere regimul nostru și va demasca în scris și prin viu grai organizația legionară.”

Să fi fost oare declarația deținutului, făcută pentru a scăpa de greii ani de încarcerare sau Securitatea l-a pus să declare aceste lucruri, pentru a arăta conducătorului statului că nu mai există mentalitatea legionară ?