Cu o presă negativă în proporție de peste 90%, cu o opoziție politică furibundă în țară și afară, Trump cade întotdeauna în picioare.

Un interviu cu consultantul conservator Matt Mackowiak, președinte și fondator al Potomac Strategy Group și șeful Partidului Republican din comitatul Travis (Texas) realizat de L’Express.

În ciuda regresului Republicanilor în Camera Reprezentanților, Donald Trump rămâne mult mai popular decât ne imaginăm noi în Europa. Este posibil să ne scape ceva?

Percepția europenilor trece prin filtrul jurnaliștilor americani, foarte anti-Trump. Cu sediile în New York sau Washington, aceștia trăiesc într-un fel de bună. Nu toți sunt rău intenționați, nici pe departe, dar toți sau aproape toți au trecut printr-un sistem educativ „liberal” și frecventează persoane apărute din același biotop. Există un anumit elitism consangvin care se manifestă prin acoperirea mediatică a președinției lui Trump. Acum câteva luni, institutul Pew Research Center a dat publicității un studiu care arată că aceste relatări sunt negative în proporție de 92%.

Trump nu are și el o parte de responsabiliate? 

Se poate. Însă niciodată nu s-a mai văzut un președinte atacat în acest fel. În treacăt fie spus, nu sunt de acord cu el în toate subiectete. La momentul Charlottesville, l-am criticat cu asprime. Dar nici un președinte nu ar trebui să fie tratat atât de negativ de către presa, în afara cazului în care a provocat o criză majoră. Și mai ales nu, cum este cazul acum, când popularitatea sa oscilează în jurul a 40-45% (pe 2 noiembrie, foarte credibilul institut Rasmussen dădea cifra de 51% - n.r.).

Nu se complace Trump în această atmosferă de dezbinare?

Țara este polarizată de multă vreme, cel puțin de la alegerile George W. Bush contra Al Gore în 2000. Uneori, americanii își regăsesc unitatea, așa cum a fost după 11 septembrie 2001 sau după masacrul de la școala primară din Sandyhook (28 morți, din care 20 de copii, în 2012). Însă țara este divizată fifty-fifty, sau mai exact 40%-40%, cu 20% aflate la mijloc care înclină într-o direcție sau alta.

Nici una dintre părți nu are chef să se reconcilieze cu cealaltă. Democrații îl urăsc pe Trump. Și-au dorit să-l împiedice să guverneze din prima zi... pentru simplul motiv că era Donald Trump?

Ce apreciază la el susținătorii președintelui?

În afara succesului său economic, care nu mai poate fi negat acum de nimeni, faptul că este un „fighter”, un bătăuș, joacă pentru el. Trump nu este un politician tradițional: el nu încearcă să câștige favorurile elitei. Dimpotrivă, le arată mereu degetul mijlociu. Iar alegătorii săi adoră asta!

Mai ales că Trump a îndeplinit multe din lucrurile pe care le-a anunțat. Și-a ținut promisiunile. Un lucru atât de rar în politică!

De exemplu?

Reforma fiscală. Într-un fel sau altul, toți președinții de după Ronald Reagan au încercat să o facă. Este ceva foarte greu de realizat, dar Trump a făcut-o. Unii îl critică pentru că această reformă a impozitelor creează avantaje în primul rând companiilor și celor cu venituri mari. Însă, combinând-o cu dereglementările în numeroase domenii, a reușit să producă o dinamică economică explicând boomul actual, situat în jurul a 4%, dar și scăderea șomajului, până la cel mai mic nivel din ultimii 55 de ani, încrederea gospodăriilor care a explodat, piața imobiliară care se dezvoltă sau salariile care cresc pentru prima dată după o generație.

Altceva ? 

A mărit bugetul Apărării. Mai mult, a dat mai multă putere militarilor simplificând regulile de angajare în luptă. Pe scurt, a slăbit chinga. Barack Obama exercita un control zilnic în legătură cu cea mai mică decizie a armatei, deoarece se preocupa de toate eventualele pagube colaterale pe câmpurile de operațiuni. Dar, mai ales, nu dorea să apară ca un războinic.

Donald Trump nu ia în seamă acest gen de lucruri: el vrea să distrugă Statul Islamic (ISIS). Abia ales, a mers să caute militarul cel mai dur din Statele Unite și l-a găsit pe generalul de Infanterie Marină Jim Mattis, încredințându-i cheile Secretariatului Apărării. Cu această indicație: „Fă-ți treaba, e inutil să-mi dai socoteală.” Acum doi ani, ISIS decapita oameni și își extindea „califatul”; astăzi, ISIS este practic învins

Aceasta este deci Metoda lui Trump? 

Președintele excelează în domeniile următoare: negocierile și raportul de forță. Vedeți cu a procedat cu canadienii pentru a negocia Acordul de Liber Sschim Nord-American. Când a văzut că Canada îi rezistă, s-a întors către Mexic pentru a încheia un acord separat cu acesta. Iar aceasta la momentul oportun, de vreme ce vecinul nostru din Sud se afla într-o perioadă de tranziție politică (ales pe 1 iulie, Andres Manuel Lopez Obrador nu va prelua funcția de președinte decât în ianuarie. Apoi s-a întors spre canadieni, care poate că sunt suficient de puternici pentru a ține piept Statelor Unite, dar nu și pentru a rezista unei alianțe Statele Unite – Mexic.

Acum, el pune presiune pe China și mărește taxele pe importurile lor la un nivel nemaivăzut până acum. Acest lucru sigur că ne penalizează și pe noi, deoarece Beijingul ia contra-măsuri, dar chinezii suferă mai mult ca noi. Iar Trump vrea să crească și mai mult presiunea pentru a-i obliga să negocieze pentru reechilibrarea balanței noastre comerciale.

Maintenant, il met la pression sur la Chine et augmente les taxes sur leurs importations à un niveau jamais vu. Cela nous pénalise car Pékin prend des contre-mesures, certes, mais les Chinois soufrent plus que nous. Et Trump veut encore accroître la pression afin de les obliger à négocier en vue de rééquilibrer notre relation commerciale. 

Cum se explică faptul că afacerea judecătorului Curții Supreme Brett Kavanaugh (acuzat că este autorul a numeroase agresiuni sexuale în tinerețe) nu i-a dăunat lui Trump ? 

În cadrul audițiilor publice, în septembrie, americanii au ascultat-o mai întâi pe aczuatoarea sa, Christine Blasey Ford. Apoi au auzit apărarea lui Kavanaugh. Și și-au spus: „Această femeie este credibilă... dar el este cel puțin la fel de credibil ca ea. În plus, povestea asta e veche de 36 de ani și cine știe ce s-a petrecut cu adevărat atunci? Și cum pot Democrații fi atât de sigur de acuzația lor în disprețul prezumției de nevinovăție de care trebuie să beneficieze acuzatul?”

Iată raționamentul lor. La sfârșitul afacerii, Trump și kavanaugh nu au pierdut nimic din sprijinul lor. Cel mai reparcabil este că Trump l-a sprijinit pe Kavanaugh până la capăt. Orice alt președinte înaintea lui, inclusiv republican, l-ar fi lăsat din brațe în mijlocul drumului. Dar Trump acționează ca un jucător de poker: în defensivă, el dublează miza. Dacă pierde mîna și nu mai are bani, pune ceasul gaj! Și dacă pierde din nou, atunci scoate din buzunar cheile mașinii și le pune pe masă! Simplul fapt de a supralicita îi descurajează pe ceilalți jucători și îi permite să câștige.