În 2000, Virgil Măgureanu a fost ultimul care a aflat de candidatura mea la preşedinţia României, a afirmat Marian Munteanu, într-o emisiune moderată de jurnalistul Cornel Nistorescu, la B1 TV.
EVZ vă prezintă explicațiile lui Marian Munteanu.
Cronica unei aventuri politice
„Virgil Măgureanu a fost ultimul care a aflat de proiectul candidaturii mele. Există impresia că dacă cineva a fost şeful SRI, ştie tot ce se întâmplă în ţară. Ei, uite că uneori nu este aşa. Eu sunt prieten cu Mircea Druc, care a candidat în '92 la preşedinţia României. Pe atunci, l-am ajutat, împreună cu mai mulţi colegi, fiindcă era ceva special ca un basarabean să candideze la funcţia supremă în stat. Şi acum am păstrat o relaţie amicală. Ei, cu ceva timp înainte să-mi asum candidatura la preşedinţie, în 2000, Druc m-a căutat. Partidul dânsului se unise cu partidul domnului Valeriu Tabără. Druc mi-a spus că vrea un candidat tânăr care să susţină valorile naţionale şi mi-a propus să candidez. Am zis că este o propunere fezabilă. După aceea, Druc mi-a spus că vrea să se extindă acel proiect politic, şi mi-a spus că se poartă discuţii cu Partidul naţional Român al lui Virgil Măgureanu. Eu am spus că nu cred că Măgureanu m-ar susţine pe mine în mod real. Până la urmă, am avut o discuţie de doar cinci minute cu Virgil Măgureanu. M-a întrebat dacă eu credeam că el a fost amestecat în evenimentele tragice din viaţa mea. Eu i-am răspuns că vreau să facem ceva bun pentru România, şi că problemele mele personale nu contează, având în vedere acest obiectiv”, a declarat Marian Munteanu.
Iliescu, responsabil pentru mineriada din 1990
Totodată, întrebat dacă, personal, crede că Măgureanu este unul dintre responsabilii mineriadei din 1990, Munteanu a răspuns: „Nu sunt procuror, nu sunt anchetator. Eu nu învinuiesc pe nimeni. Ca o paranteză, ca gest, dăsusem mâna şi cu Ion Iliescu, care politic şi moral sigur e responsabil pentru evenimentele dramatice din '90. Însă, toate acestea nu înseamnă că nu poţi discuta cu cineva despre o anumită temă. Sunt situaţii în care, dacă vrei să faci un lucru bun, trebuie să laşi în spate interesele personale.”