În vara lui 1983, după Universiada de la Edmonton, Canada, dictatorul făcea adevărate şedinţe de analiză sportivă în CC al PCR. Nervos, reproşa că săritura în lungime a atletei Anişora Cuşmir a fost prea scurtă.
Nicolae Ceauşescu, dictator şi jucător amator de volei la vila sa de la Snagov (unde, potrivit martorilor, era de cele mai multe ori lăsat să câştige sau iertat dacă se ajuta cu mâna pe fileu când sărea după minge), le dădea indicaţii şi îi certa pe şefii sportului românesc, chiar în miezul întâlnirilor oficiale ale conducerii partidului.
Sportul îşi făcea loc cu uşurinţă printre subiectele economice, politice sau sociale de la şedinţele Comitetului Central (CC) al Partidului Comunist Român (PCR). Iar Ceauşescu avea, ca în orice domeniu de altfel, trecere în faţa oricărei expertize venite din partea unor specialişti.
"Evenimentul zilei" publică, în exclusivitate,
Întâlnirea suprinsă în stenogramă avea loc la câteva zile după Universiada de la Edmonton, Canada, din 1-12 iulie, unde România se clasase pe locul cinci, cu şase medalii de aur, 11 de argint şi zece de bronz. Ceauşescu îi reproşează generalului Marin Dragnea, preşedintele Comitetului Olimpic Român (COR) şi şef al Consiliului Naţional pentru Educaţie Fizică şi Sport (CNEFS) de la acea vreme, că în delegaţia României în Canada au fost incluşi "oameni mulţi", în special tehnicieni, şi tranşează, scurt, ca, pe viitor, sportul românesc să se axeze pe "disciplinele cu oameni puţini".
Calculul "băbesc" al dictatorului privind sportul transpare din spusele sale: la atletism sau gimnastică poţi lua cu oameni puţini multe medalii, trăgea Ceauşescu concluzia. Sporturile de echipă, ca polo sau baschet, erau astfel puse la zid, descrise ca un soi de elemente "neproductive", se sugerează chiar marginalizarea lor. De alături, pe un ton expert, Elena Ceauşescu şi-a încurajat soţul pe tot parcursul şedinţei: "Aşa este! Aşa este". Câini care latră şi o caravană
Astăzi, la 27 de ani de la şedinţă, generalul în rezervă Marin Dragnea, fostul şef al sportului din perioada 1974-1984, spune că dictatorii aveau mereu impresia că se pricep şi la sport – "Ca şi ăştia de azi, de altfel", crede generalul. Dragnea adaugă că dictatorii dădeau mereu directive absurde, în special când venea vorba de bani, dar, susţine acesta, a reuşit, de fiecare dată, să-i ocolească, abil. "Câinii latră, caravana merge", ar veni, proverbială, explicaţia acestuia. LIDERUL ARBITRU
"Tovarăşi, ce s-a întâmplat că Cuşmir a sărit aşa de slab?"
"Ce aveţi de spus, tovarăşi?", băga Ceauşescu frica în oficialii prezenţi la întâlnire, începând, abrupt, discuţia.
Nemulţumirile conducătorului iubitor de sport se întindeau de la lungimea săriturii campioanei Anişoara Cuşmir (care, de altfel, obţinuse medalia de aur la această competiţie), până la modificarea unor prevederi ale regulamentului de transfer al fotbaliştilor.
"Ce s-a întâmplat că Cuşmir a sărit aşa de slab la această Universiadă?", îl întreabă astfel Nicolae Ceauşescu pe Marin Dragnea. Fostul general încearcă o explicaţie: "Tovarăşe secretar general, vă raportez – nu cunosc exact ce s-a întâmplat, astă seară sosesc – dar cred că perioada între Edmonton şi Helsinki nu a fost suficientă şi nu a putut fi recuperată să câştige locul I. A fost o durată scurtă, de numai 22 de zile. Cred că asta ar fi o cauză. Ea a avut cele mai bune rezultate, de 7,15, 7,43". "Nu ştiu ce se întâmplă, dar totdeauna, în afară, rezultatele sunt mai slabe", reia, tăios, Ceauşescu. "Nu suntem în stare să păstrăm nivelul care s-a atins la un moment dat, în competiţiile internaţionale. (...) Nu se poate aşa!".
"Cu un număr de înotători mai mare, obţinem mai mult"
Pe Ceauşescu, dincolo de rezultatele pe care el le considera "slabe", îl nemulţumea că delegaţia română a fost una mare, că mergea şi mult personal nesportiv pe lângă echipe. De aici, până la a sugera, sub aprobările slugarnice ale lui Emil Bobu, fost ministru de Interne, că sporturile pe echipe nu merită prea multă atenţie, a fost doar un pas: "Nicolae Ceauşescu: (...) Noi am trimis un număr foarte mare de oameni, faţă de alte ţări, şi cu personalul nesportiv mai mare decât cel sportiv; asta după unele informaţii pe care le-am avut. Elena Ceauşescu: Aşa este. Emil Bobu: Este o tendinţă, tovarăşe Ceauşescu, ca să se trimită mult personal nesportiv şi, în acest sens, noi am luat o serie de măsuri. N.C.: (...) Sigur, e pregătirea normală, de a nu se emoţiona de la o competiţie la alta. (...) Cred că la o serie de discipline – mă refer şi la Universiadă – să nu mai mergem pe echipe mari, cum am mers la baschet, spre exemplu, la polo, cu atâţia oameni. Dacă ducem un număr de înotători mai mare, obţinem mai mult decât am obţine la baschet şi polo. Adică, trebuie să tragem nişte concluzii. Americanii, spre exemplu, au câştigat, cu câţiva oameni, medalii la atletism şi înot. Deci la disciplinele cu oameni mai puţini, nu cu oameni mulţi. (...)
Una este, spre exemplu, competiţiile în cadrul baschetului între echipe, şi alta de a merge la competiţii, cum este Universiada. Nu se poate aşa. Dimpotrivă să punem accentul pe aceste discipline, cu oameni mai puţini.
Văd aici, la gimnastică am luat zece medalii. Sigur, la înot am luat două, dar am fost cu doi sportivi, la atletism am luat şapte medalii. Putem să mergem deci în aceste sectoare, şi nu în acelea cu oameni mulţi".
Dictatorul le reproşează celor prezenţi că tehnicienii din echipele sportive merg la competiţii doar de dragul de a se plimba. Sportul, în opinia sa, trebuia limitat strict la sportivi. "Eu am impresia că prea mulţi vor să se plimbe pe seama echipelor. Trebuie să stabilim nişte norme. Ar fi timpul să revedem, să înlocuim, să punem o foarte strictă ordine în această privinţă, pentru că toţi aceştia care pleacă au început să devină o povară pe capul jucătorilor, nu este un sprijin", arată stenograma. De alături se aude un "Aşa este!", întărit de Emil Bobu. Suspiciuni Momentul a fost unul tensionat. Nicolae Ceauşescu îşi mărturiseşte şi unele suspiciuni legate de raportarea rezultatelor atleţilor români. Din stenogramă reiese că bănuia un "blat" menit să-i ia ochii.
"Oamenii trebuie felicitaţi(...), însă, în general, mergem mult cu o pregătire necorespunzătoare. Oamenii, când merg în competiţii internaţionale, pierd şi nu ştiu ce se întâmplă. Sau rezultatele în ţară nu sunt cele care se spun, care se dau, pentru ca să le dea posibilitatea să plece. Poate sunt nişte date nereale(...), pentru că în competiţii internaţionale nu obţinem aceleaşi rezultate pe care le avem în ţară", se enervează Nicolae Ceauşescu.
- Citeşte
AICI stenograma integrală
DESPRE TRANSFERURI ÎN FOTBAL
"Să terminăm cu sistemul de conrupere a jucătorilor"
Dincolo de discuţia despre rezultatele obţinute la Universiada din 1983, Ceauşescu îl trage la răspundere pe generalul Dragnea despre unele modificări aduse în regulamentul de transfer al fotbaliştilor. Dictatorul tocmai primise o scrisoare în care se făcea referire la asta şi se arată supărat. Transferurile de jucători dintre primele echipe de fotbal din România comunistă ar fi fost, în opinia dictatorului, un sistem "de racolaj", "de conrupere". "Nu sunteţi puşi să daţi cale liberă anarhiei" Stenograma consemnează cum Marin Dragnea îi aduce la cunoştinţă dictatorului că a scos unele prevederi din regulamentul de transfer. Nicolae Ceauşescu nu primeşte vestea prea bine şi se arată îngrijorat de o eventuală "anarhie" în fotbal:
"Marin Dragnea: În regulament se prevedea ca echipele care sunt pe locurile I, II, III şi IV şi sunt în competiţii internaţionale europene, să aibă posibilitatea să ia câte un jucător - de la celelalte echipe, fără deslegarea clubului, doar cu consimţământul jucătorului, în schimbul unuia dintre cei 23 de jucători. Nicolae Ceauşescu: De ce?! M.D.: Am anulat acum această prevedere. N.C.: De ce aţi făcut acest lucru?! M.D.: Am considerat că aceste echipe sunt antrenate în competiţii mari. N.C.: Regulamentul a fost aprobat, la timpul respectiv, de Secretariatul Comitetului Central. Elena Ceauşescu: Şi nu se respectă.(...) N.C.: Trebuie să se respecte regulamentul, aşa cum a fost aprobat, fără niciun fel de modificări. Nu poate să facă UCFS-ul (Uniunea pentru Cultură Fizică şi Sport – n.r.) sau altcineva modificări în regulament. Trebuie să se respecte aşa cum a fost aprobat! (...) Nu sunteţi puşi să încălcaţi normele şi să daţi cale liberă anarhiei şi indisciplinei. Dimpotrivă, trebuie să luăm măsuri serioase să terminăm cu sistemul acesta de racolaj, de conrupere a jucătorilor"
Ceauşescu recomandă apoi luarea unor "măsuri foarte serioase şi să se respecte regulamentele care le avem aprobate". "Am înţeles", încheie generalul Dragnea discuţia consemnată de stenogramă. MĂRTURIA UNUI FOST ŞEF ÎN COMUNISM
Marin Dragnea: "Elena Ceauşescu îi spunea: «Ce să dai atâţia bani la sport?»"
În biroul său de preşedinte al Asociaţei Naţionale a Veteranilor de Război, generalul Marin Dragnea, pensionar acum, fost şef al sportului în România lui Ceauşescu, e înconjurat de fotografii cu sportivi legendari, cărţi din domeniul militar şi ceva exemplare dintr-un volum despre propria-i persoană. Generalul e zâmbitor. Are nevoie totuşi de o zi răgaz ca să-şi amintească de şedinţa din CC unde Ceauşescu s-a arătat nemulţumit de Universiada de la Edmonton. Apoi vin şi explicaţiile.
Pentru dictator, sportul era o temă de importanţă naţională deoarece, spune generalul Dragnea, exista o competiţie între toate ţările din blocul comunist. "Era o ambiţie, se uitau la vecini, la bulgari, de exemplu, şi apoi te întrebau «De ce bulgarii au rezultate?»". Iar lui Ceauşescu îi plăcea sportul, de asta credea că se pricepe. El şi juca volei. Am jucat şi eu cu el. Nu ştia să joace bine. Dar când eşti şef mare ai impresia că eşti cel mai de ligă din toate", povesteşte generalul. Cum a ieşit generalul din schemă
Dacă e să analizeze după atâţia ani ce s-a petrecut atunci, la şedinţa CC, Dragnea spune că totul anunţa de fapt eliberarea sa din funcţia de conducere din CNEFS, petrecută imediat, în 1984. Conducerea dăduse un ordin prin care nu puteai ocupa funcţie de conducere dacă nu erai membru CC sau măcar deputat. Dragnea susţine că de aici i s-a tras. De la faptul că nu putea urca în ierarhia comunistă din cauza "originilor nesănătoase". Socrul său fusese cojocar, avusese ucenici doi nepoţi şi a fost catalogat astfel drept "exploatator".
Marin Dragnea fusese adus la conducerea sportului românesc în 1974 şi, timp de zece ani, se bucurase de legendarele rezultate obţinute în această perioadă. Cum ar fi notele de 10, primele din istoria gimnasticii, primite de Nadia Comăneci, la Olimpiada de la Montreal, din 1976. "Măcar locul trei"
Dictatorul fusese mulţumit de sport în anii 70, iar după Montreal îi premiase pe participanţii români de la olimpiade, de la tehnicieni la sportivi, fără să se uite la costuri, fără să mai stea să numere componenţa delegaţiei. Banii curgeau spre investiţiile în sport, zice Dragnea. În 1983, însă, atitudinea lui Nicolae Ceauşescu s-a întors, brusc, la 180 de grade. Generalul Dragnea îşi aminteşte: "În 1974, când am venit eu la sport, i-am arătat ce înseamnă o echipă. Eu i-am demonstrat că o echipă nu înseamnă doar şapte jucători. Îţi trebuie, pe lângă sportivi, trei antrenori, de exemplu, medic, cercetător, maseur. La şedinţa aceea, din 1983, s-a discutat în CC că de ce nu am luat locul trei sau doi! Ceauşescu era nemulţumit pentru că noi făcusem, cu doi ani înainte, Universiada la Bucureşti, unde ne clasasem pe locul 1. Şi era o chestiune de mândrie. Şi a zis că de ce la Bucureşti aţi făcut aşa şi acum nu. Că el a zis că măcar dacă ieşeam pe locul trei", spune generalul. Schimbarea
Au venit Jocurile Olimpice din 1984, unde s-a mers iar cu toţi sportivii selecţionaţi şi cu partea tehnică. Nu s-a renunţat deloc la echipele mari! El aşa vorbea. Am avut polo şi la Montreal, şi la Moscova, şi la Los Angeles", îşi aminteşte generalul. În viziunea fostului şef comunist al sportului, banii au început totuşi să nu mai curgă cu acelaşi avânt ca în anii 70. Ceauşescu a investit mult în sport din 1973, până prin 1982-1983, susţine generalul.
"Baza materială a fost nelimitată, sportivii erau îndestulaţi. După 1983, s-a schimbat ceva. Cel care a venit la conducere fusese prim-secretar al judeţului Bacău, Haralambie Alexa, şi nu ştia nimic. Pe el nu-l mai interesa rezultatul. Au vrut să reducă costurile în sport. Pentru că eu investeam înainte. De exemplu, când am făcut o sală de sport, cea de la Craiova, aia costa şapte milioane de lei. Şi consiliul judeţean, primăria, a dat un milion şi şase milioane am dat eu. Mi-a dat vot de blam cu avertisment după sala de la Craiova. Că eu am făcut-o de 3.000 de locuri şi proiectul era pentru 2.000", susţine Marin Dragnea. Elena şi mărul discordiei în sport Părerea personală a fostului preşedinte al COR e că Nicolae Ceauşescu şi-a schimbat atitudinea faţă de sport din cauza Elenei Ceauşescu. Nevasta ar fi avut "o foarte mare influenţă, proastă, negativă, asupra lui". Elena Ceauşescu i-ar fi spus dictatorului: "Ce să dai bani la sport?".
Marin Dragnea o caracterizează, scurt, pe consoarta dictatorului: "O ţaţă! Odată i-am zis: «Tovarăşa Ceauşescu, eu sunt militar bătrân. În 1920 purtam cizme cu rozete şi pinteni, la cavalerie». Ea zice: «Da, dar banii? Banii?». I-am zis: «Alături de uzinele care s-au făcut şi se fac, de toate categoriile, se pare că mişcarea sportivă la care m-aţi adus să pun ordine şi disciplină şi să aduc rezultate, fără o bază materială şi spirituală, fără o bază de selecţie - şcoli, licee, tot -, nu se poate! De ce RDG-ul bate şi SUA şi tot? Pentru că sunt bani». Ea zice: «Da, dar cam mulţi bani, Nicule, ai dat la sport». Şi cred că de-aici a pornit atitudinea asta", spune, azi, generalul în retragere. FOTBAL
Transferurile în comunism
Când vine vorba de discuţia privind transferurile din fotbal, generalul Marin Dragnea e evaziv. Spune că Ceauşescu a ridicat problema în şedinţă deoarece "se făcea abuz din partea ministerul apărării şi cel de interne". "Luau sportivi care urmau să fie luaţi în armată sau studenţi, îi racola şi-i făcea sublocotenenţi sau mai ştiu eu ce ca să joace la echipe", spune Marin Dragnea. Îşi aminteşte câteva aspecte din sistem. "Steaua nu lua niciodată fotbalişti de la Dinamo şi nici invers. Aşa am convenit cu ei. Iar pentru armată, numai cu aprobarea mea, puteau să plece de la Sportul Studenţesc, de la Cluj sau mai ştiu eu de unde. Dar jucătorii vroiau să vină din teritoriu. Că la armată – asta înseamnă inclusiv la Dinamo – aveau avantaje. Aveau echipamentul gratis. Ţinuta de oraş, de teren, aveau un salariu mai bun, puteau opta pentru şcolile pe care vroiau să le facă", spune Marin Dragnea. Astăzi, fotbalul nu-i mai provoacă satisfacţii fostului general comunist. Zice că banii au stricat tot. "Nu se poate cu aşa naţională!", îşi dă cu părerea Marin Dragnea. MARI CAMPIONI
Anişoara Cuşmir: "Nu eram presaţi"
Campioana olimpică Anişoara Cuşmir îşi aminteşte că anul 1983 a fost unul bun pentru ea. Tocmai luase la Edmonton aurul la săritură în lungime şi, cu câteva luni înainte, sărise 7,43 metri, stabilind un nou record. Peste doi ani se retrăgea, în urma unor probleme la coloana vertebrală, în vârful carierei sale.
Contactată de "Evenimentul zilei", fosta mare campioană s-a arătat surprinsă că Nicolae Ceauşescu discuta despre rezultatele atleţilor în şedinţele CC al PCR. "Nu am resimţit vreo presiune politică sau ceva de acest gen în perioada aceea. Probabil că sporturile de echipe au început apoi să decadă, dar la atletism nu s-a pus problema. Probabil că ei discutau, la conducere, dar noi, atleţii nu aflam de asta. Cu Marin Dragnea noi ne întâlneam foarte rar, în cadru oficial. Era un om dintr-o bucată, care venea din mediul militar, dar care a vrut să înveţe mult despre sport. Avea un suflet mare şi era foarte preocupat de sport", îşi aminteşte Anişoara Cuşmir.
JOCURI POLITICE
"Se renunţă la echipele mari"
Într-un
Documentul se încheie cu un avertisment dat de secretariatul CC al PCR conducerii CNEFS "de a respecta cu stricteţe hotărârile, aprobate de conducerea de partid, care se referă la domeniul lor de activitate".
- Citeşte
AICI documentul integral