Cum dă cu parfum Klaus Iohannis bordelul politic manifest cu prilejul Moțiunii de cenzură

Cum dă cu parfum Klaus Iohannis bordelul politic manifest cu prilejul Moțiunii de cenzură

Nu-l cunosc pe cel care semnează sub numele de Patrick André de Hillerin. N-am putut să nu observ că e unul dintre puținii jurnaliști români ai momentului care reușesc să reabiliteze scrisul într-o presă pe zi ce trece tot mai mult redusă la SMS-uri, și acelea fără diacritice.

Ultimul său text din Libertatea, dedicat exploatării electorale de către Klaus Iohannis a cadavrelor, indiferent de numărul acestora, m-a încîntat prin talentul de prozator, despre care știu, de la Caragiale, că e una dintre condițiile marii publicistici. Patrick André de Hillerin pune pe seama necrofiliei semnificarea politică de către Klaus Iohannis a tragicului accident rutier din Ialomița. Tot pe seama necrofiliei pune talentatul publicist și intervenția lui Klaus Iohannis în Cazul Caracal.

Față de acest diagnostic îmi permit să observ că în privința Caracalului și a accidentului rutier și-a spus cuvîntul și ceea ce eu aș numi justificarea bordelului politic pus să duduie cu prilejul Moțiunii de cenzură. În bătălia pentru căderea Guvernului stau alături lideri care pînă nu demult se albiseră reciproc de atîta scuipat dușmănos.

Acestora trebuie să li se ofere, potrivit unei lungi tradiții românești, parfumul cu care să fie binecuvîntat rahatul mîncat cu prilejul Moțiunii de cenzură:

Ne puteți urmări și pe Google News

Patria e în primejdie! Fiecare clipă care trece cu Viorica Dăncilă la Palatul Victoriei apropie România de buza prăpastiei.

Și dacă patria e în primejdie, atunci bălăcirea comună a celor care pînă mai ieri se acuzau reciproc de toate relele din lume e justificată.

Ce nu face patriotul cînd patria e în primejdie?

Patriotul e în stare să-și dea și viața pentru a o salva.

Cum să nu se pupe bălos cei care se scuipau cu rahat pînă mai ieri de dragul salvării patriei?!

Duminică, 30 septembrie 2019, invitatul ediției speciale a emisiunii Gîndurile lui Cristoiu a fost Dan Barna. A fost al treilea interviu luat de mine lui Dan Barna. De departe cel mai bun. Despre Proiectul de țară al lui Dan Barna, care m-a sedus, despre viziunea sa coerentă asupra României, voi scrie într-un număr viitor. Acum mă voi opri asupra discuției despre Moțiunea de cenzură.

Situîndu-mă pe pozițiile unui USR-ist radical, mi-am exprimat stupefacția că Opoziția votează alături de Pro România și ALDE Moțiunea de cenzură. Sau mai bine zis că solicită colaborarea, și în acest sens a și negociat prin boscheți cu Victor Ponta și Călin Popescu Tăriceanu, partidelor denunțate, acuzate, înjurate de a fi părtașe la dezastrul Guvernării de șapte ani a PSD. ALDE a fost aliatul de Guvernare al PSD în ultimii trei ani, iar Victor Ponta a condus un Guvern PSD timp de trei ani, dat jos printr-o demonstrație după tragedia de la Colectiv. Nedumerirea nu era întîmplătoare.

Ca istoric al clipei știu că politica românească și politica în general se definește prin tochitura de tip mioritic. Un bordel politic în care toți se concubinează cu toți. De data asta m-am gîndit că un alegător USR, un tînăr însuflețit de sloganul Politica altfel se crucește văzînd hora în care s-au prins liderii Opoziției și liderii partidelor pînă nu demult denunțate ca aparținînd Ciumei Roșii. La întrebarea mea cum justifică Electoratul USR decizia de a vota Moțiunea alături de Victor Ponta și Călin Popescu Tăriceanu, Dan Barna mi-a răspuns invocînd sloganul lansat de Klaus Iohannis:

Patria e în primejdie!

Dacă Patria e în primejdie cîtă vreme Viorica Dăncilă e la Palatul Victoria, atunci e explicabilă bizareria că Moțiunea de cenzură e depusă și se fac eforturi uriașe să treacă fără a se fi răspuns la întrebarea:

Și dacă pică Guvernul, ce faceți?

Peste tot în lume, Moțiunea de cenzură nu e un scop în sine. Ea e depusă ca mijloc al celor care o semnează de a lua locul Guvernului răsturnat. În Spania, de exemplu, liderul partidului care depune Moțiunea de cenzură devine automat, dacă Moțiunea trece, premierul desemnat.

În cazul Moțiunii depuse de PNL, pentru prima dată în postdecembrism și poate în istoria parlamentarismului, cei care depun Moțiunea de cenzură nu anunță Guvernul care îi va lua locul. Ludovic Orban, ca șef al PNL, ar trebui săși asume deja pretenția de a fi premier. Ludovic Orban a declarat marți seara, că PNL e interesat doar ca Moțiunea să treacă.

Ce se va întîmpla după depinde de consultările de la Cotroceni. Ludovic Orban, asemenea tuturor liderilor PNL, vechi sau noi, e înnebunit să ajungă la putere. Poziția sa absurdă – misiunea Opoziției e doar să dărîme Guvernul Dăncilă – restul depinde de Klaus Iohannis e concretizarea unui ordin venit de la Cotroceni. Absurditatea de a prăbuși un guvern fără a arăta țării cine va veni în locul fostului își are cauza în spaima de electoratul radical. Dacă acestui electorat i s-ar spune că se va forma un guvern minoritar sprijinit și de Pro România și ALDE, complicii Ciumei Roșii, Klaus Iohannis, văzut ca artizanul Moțiunii, ar pierde multe voturi dinspre Dreapta. Și atunci se vorbește doar de căderea Guvernului.

Pentru ca bordelul politic presupus de alianța cu Victor Ponta și Călin Popescu Tăriceanu la votarea Moțiunii să fie înghițită de electoratul radical de tip USR, s-au pus la cale în ultimul timp o serie de Diversiuni menite a arăta că nu se mai poate, că paharul s-a umplut, că merită orice compromis pentru căderea Guvernului: – Operațiunea Scandalul ADN-ului pus pe seama Guvernului, deși autorii abuzurilor au fost procurorii DIICOT. Că a fost vorba de o Operațiune ne-am convins auzindu-l pe Klaus Iohannis făcînd Guvernul responsabil de scandal. – Campania de prezentare a situației Rovanei Plumb ca o nenorocire pentru imaginea României în UE.

Desigur, Rovana Plumb nu trebuia trimisă pentru a fi Comisar în condițiile în care PSD știa că ea poate fi oricînd un exercițiu de severitate a celor de la Bruxelles. Numai că în situația Rovanei Plumb se află și candidatul maghiar. Iar belgienii, fără nici o rușine, au clasat rapid dosarul candidatului lor.

Ar fi fost normal ca Opoziția, dar mai ales presa să semnaleze și aceste lucruri. Presa marcînd și ea un bordel moral prin alianța proIohannis între Unitățile militare și instituțiile de presă care s-au pretins pînă acum luptătoare împotriva Sistemului, a trecut sub tăcere realitățile complexe de la Bruxelles.– Ducerea Vioricăi Dăncilă de către trădătorii și acoperiții din jurul ei în America exact cînd era nevoie de ea mai mult ca niciodată pentru a pregăti bătălia împotriva Moțiunii.

Mai grav, călătoria, absolut inutilă, s-a transformat într-un eșec prin ratarea întîlnirii cu vicepreședintele Pence. Întîlnirea n-ar fi avut nici un efect asupra Vioricăi Dăncilă, în America vicepreședintele contînd doar ca cel ales să-i ia locul președintelui dacă acesta are un accident de sănătate sau de funcție. Ratarea întîlnirii a avut un efect devastator asupra imaginii din ultima vreme a Guvernului Dăncilă.

De ce a pus Klaus Iohannis pe seama PSD un accident de circulație? Pentru a convinge electoratul radical că merită să dea cu nasul prin bordelul politic:

Dacă mai stă PSD la guvernare, se vor înmulți și accidentele de circulație.