Cum au fost puse bazele Crucii Roșii din România, după inundațiile din 1972  

Cum au fost puse bazele Crucii Roșii din România, după inundațiile din 1972  

Cea mai vârstnică membră a Crucii Roșii din Teleorman, Elisabeta Dumitru (91 ani), a fost premiată acum două zile, pe data de 8 martie, cu Diplomă și insignă de onoare pentru cea mai vârstnică și destoinică membră susținătoare a filialei organizației.

Dumitru Elisabeta a povestit reporterului cum a pus bazele Crucii Roșii din România, după inundațiile din 1972, alături de alți secretari numiți de șeful statului de la acea vreme, Nicolae Ceaușescu.

“(...) am fost la cea mai vârstnică membră susținătoare a filialei noastre, doamna Elisabeta Dumitru, (...) pentru a-i oferi un buchet de flori și mulțumiri pentru susținere! În toamna anului 2020, când țara era confruntată cu cel de-al doilea val de Covid-19, doamna Gazetovici Georgeta venea din Zimnicea, în vârstă de 82 de ani și ne căuta cu insistență pentru a plăti cotizația de membru susținător pentru sora sa Elisabeta, pentru a susține organizația Crucea Roșie Teleorman în demersurile sale. Pentru cine nu știe, doamna Elisabeta, sau Steluța, cum îi place sa i se spună, este în organizația Crucea Roșie Teleorman din anul 1972, aducându-și contribuția de-a lungul timpului atat în calitate de conducător al organizației cât și de membru susținător în prezent”, au transmis reprezentanții Crucii Roșii Teleorman.

“Am avut o frumoasă zi de 8 martie. Președintele și directorul Crucii Roșii Teleorman au venit la mine, m-au distins cu o Diplomă de Onoare pentru cea mai în vârstă membră a Crucii Roșii, care poartă semnătura și ștampila Crucii Roșii Române. Mi s-a dat și medalia respectivă. Am fost 20 de ani secretar al Crucii Roșii.

Ne puteți urmări și pe Google News

Sunt cadru didactic, predau istorie, filosofie și geografie, dar nu am putut profesa mai mult de 15 ani pentru că primul meu soț, fiind ofițer de Interne, ne muta dintr-o localitate în alta. De fiecare dată stăteam și mă rugam de Inspectorate să-mi dea catedra undeva.

Am renunțat și am lucrat la Uniunea Tineretului Muncitoresc la Galați. Pe urmă, am participat la constituirea Organizației Pionierilor, în aprilie 1949 și am sfârșit ieșind secretar al județului Teleorman. Nu am avut nicio sancțiune în 45 de ani de muncă”, a relatat reporterului Dumitru Elisabeta.

Unele voci susțin că Dumitru Elisabeta ar fi chiar decana de vârstă a Crucii Roșii din întreaga Românie, informație pentru care așteptăm confirmarea oficială a autorităților.

Fosta secretară a Crucii Roșii a povestit cum, după inundațiile din 1972, România nu a putut beneficia inițial de ajutoare întrucât organizația nu mai activa în statul român. În doar o lună de zile, însă, la ordinul liderului Nicolae Ceaușescu, Crucea Roșie a reprezentat din nou o organizație cu caracter oficial.

“În timpul inundației din 1972 din România, s-a constatat că organizația cea mai prestigioasă a lumii - Crucea Roșie - pentru România nu mai exista. Veneau cu ajutoare și plecau înapoi cu ele - cereau semnătura Crucii Roșii și nu aveau. A fost sesizat șeful statului, Ceaușescu a chemat atunci 41 de cadre, pe care ne-a făcut secretari. Ne-a dat termen ca într-o lună de zile Crucea Roșie să fie pusă pe picioare. Și am pus-o. Ne-a pus președinte un general pe nume Burcă și am făcut treabă aproape 20 de ani”, a povestit decana de vârstă a Crucii Roșii din România.

Ce transmite Dumitru Elisabeta tinerilor. “Frumoase flori pe acest străbun pământ românesc…”

“Din păcate, pentru generațiile care astăzi sunt tinere, viața e foarte grea. Aveți de luptat pentru că se spune că fericirea este o întreagă luptă. Dacă reziști, ești un om fericit. Și dacă mai știi să te și orientezi și în viață frumos, te ajută Dumnezeu.

Frumoase flori pe acest străbun pământ românesc… Pentru apărarea lui, am aproape 30 de unchi, străbuni, eroi inclusiv de la Al doilea Război Mondial, care mi-a luat doi frați ai fratelui meu. Unul sergent, celălalt de 21 de ani, ostaș neinstruit, înmormântat după ce a luptat pentru eliberarea Ungariei și a Slovaciei (n.r. la 4 aprilie 1945, întreg teritoriul Ungariei şi oraşul slovac Bratislava au fost complet eliberate de sub ocupaţia nazistă, de către trupele sovietice şi române). Sunt o urmașă a lor.

Se scrie o învățătură pentru alții…”, a conchis Dumitru Elisabeta, decana de vârstă a Crucii Roșii din România.