În China antică, castrarea era o pedeapsă tradiţională, până la dinastia Sui, şi un mijloc de a obţine o slujbă în serviciul imperial. La sfârşitul dinastiei Ming, existau 70.000 eunuci, numiţi huan guan sau taijian. 

Postul de eunuc la palatul imperial era unul foarte râvnit, erau consideraţi funcţionari de rang înalt, iar puterea lor o depăşea chiar şi pe cea a primului ministru. Se considera că nu reprezentau un pericol pentru dinastie, tocmai pentru că nu puteau procrea.

Eunucilor li se făcea ablaţia testiculelor, dar li se putea îndepărta şi organul sexual (prin penectomie), inserându-se adesea un tub pentru a păstra uretra deschisă.