Zis și făcut. M-am încărcat energetic și m-am prezentat la Maternitatea Giulești cu gânduri să fac și io un ban cinstit din munca făcută celebră de anticul Onan. Atât doar că am fost refuzat politicos pe motiv că-s prea gras și prea bătrân pentru prelevarea prețioasei încărcături genetice. Reportajul mi-a ieșit, totuși. Numai că unu’ pe nume Turturică, care era redactor șef al României libere pe atunci, mi l-a refuzat de la publicare motivându-mi cam așa, dacă mai țiu bine minte: „Dacă vrei să faci literatură scrie cărți, nu texte pentru ziar”. O lună mai târziu m-a și dat afară, că se ocupa de epurarea „etnică” a oamenilor lui Petre Mihai Băcanu, după preluarea ziarului de către familia Adamescu. Mă rog, mi-am luat tolba și, în ziua în care m-a concediat, m-a prezentat la colegul și prietenul meu Alecu Racoviceanu, pe atunci director al fostului ziar Gardianul, care mi-a acordat, pe loc, azil publicistic. I-am dat articolul, l-a citit și l-a publicat „cap de ziar”. Întrucât arhiva de pe internet a Gardianului este închisă de un deceniu, îl republic din nou, pe site-ul EVZ, bineînțeles cu știrea lui Alecu. Că-i păcat să se piardă.

Aaaaa, am uitat să spui, io-s reporter la EVZ și Turturică e acu’ șomer, că l-au dat afară de la DIGI 24. C’est la vie!

Ce-și mai face omu’ cu mâna lui. Depozite cu dobândă la vedere la Banca de Spermă

N-are un sediu luxos ultracentral, cu pereții din oțel și termopan, dar e totuși bancă. Oamenii nu-și depun economiile aici, dar își deschid un fel de conturi pentru viitor, cu dobânda la vedere. Funcționarii instituției nu vin la serviciu îmbrăcați la patru ace, cu cravată și costum, ci muncesc în halate albe. Nu se lucrează cu euro, dolari sau vreo altă valută dar un anume fel de creditare există. Moneda forte a entității este sperma umană. Este vorba de prima bancă de spermă din România care funcționează în cadrul Departamentului de Reproducere Umană Asistată (DRUA), din Spitalul “Prof. Dr. Panait Sârbu” din Capitală, cunoscut sub numele de Maternitatea Giulești.

Dacă ești un mascul în putere, viril și cu o inteligență mulțumitoare, care ți-ai făcut de cap destul, dar nu te-nduri să dai banii de șpriț și bere pentru a-ți face niște analize complete, dacă visezi să populezi planeta cu progeniturile tale, sau dacă ți se pare că a te masturba acasă e prea banal, imoral și pe deasupra și steril, atunci cel puțin pentru aceste motive, nu-ți rămâne de făcut decât să vizitezi banca de spermă de la Maternitatea Giulești, loc în care lași ceva folositor în urma ta. Ce îl poate mâna, totuși, pe un bărbat tânar, întreg la cap și la trup, să vină la DRUA, să se masturbeze și să-și constituie un „depozit” de spermă? „Unii dintre cei care ne vizitează în acest scop vin din motive medicale. Urmează să fie operați sau să fie supuși unor tratamente de radio sau chimioterapie, în urma cărora există riscul să nu mai poată face copii. Alții sunt cei care, din diverse motive, părăsesc țara, sau sunt departe de soția care efectuează un tratament, o perioadă mai lungă și nu pot fi prezenți în momentul în care aceasta ar putea îndeplinii condițiile necesare să poată rămâne însărcinată. Iar alții, mai puțini, sunt ce care vin pur și simplu să-și doneze sperma. Aceștia sunt fie curioși, care au auzit de noi, sau oameni care vor să aibe urmași, nereușind sau nedorind acest lucru altfel”, explică tânăra doctoriță Anca Moisa, medic specialist în obstretică-ginecologie, cu competență în andrologie, una dintre cele mai autorizate voci în domeniul reproducerii umane asistate.

Calea lui Onan

În 1999, este înființată la Spitalul Prof. Dr. Panait Sârbu din București, ca parte integrantă a DRUA, prima bancă de spermă din România. „Era absolută nevoie de așa ceva. Există astfel de instituții în toată Europa. E o condiție obligatorie pentru reproducerea umană asistată, adică pentru inseminarea artificială sau pentru fertilizarea in vitro”, pledează ca în fața unui tribunal dr. Anca Moisa, o mignonă brunetă cu o alură mai degrabă de liceeană decât de ginecoloagă. Chiar dacă până atunci ești puțin nehotărât, după ce o asculți pe doctoriță parcă nu ți se mai pare atât de imoral să urmezi calea lui Onan spre beneficiul întregii umanități. La început ți se pare ușor. Ce poate fi mai simplu decât să semnezi un act în care te angajezi să nu-ți folosești talentele detectivistice pentru a-ți căuta potențialii viitori copii, apoi să ți-o faci cu mâna ta, să umpli un borcănaș cu mândria bărbăției tale și să pleci eliberat și mândru că ai slujit un țel nobil. Adevărul e însă altul. Până să ajungi singur, doar cu tine însuți, în camera de recoltare, trebuie să treci de un interviu în care îți vor fi scanate de către un medic abilitățile tale fizice și psihice de posibil viitor tătic. Nu trebuie să ai IQ-ul unui Einstein, dar trebuie să faci dovada că esti cel puțin absolvent de liceu cu bacalaureat. Apoi e obligatoriu să ai cel puțin 18 ani, ca să fi considerat cu discernământ, și să nu depășești 35 că după aia calitatea producției tale ar putea fi alterată. |i se testează și personalitatea, fără însă a fi consultat de un specialist în psihiatrie, cu toate astea fiind mai bine să nu spui că ești fan al emisiunilor de pe Discovery în care sunt filmate ritualurile de împerechere ale nevertebratelor. |i se fac și analizele cu probe serologice. Abia după ce îți iese că n-ai SIDA, sifilis sau n-ai vreo formă de hepatită se trece la pasul următor.

Verdict: bun de prăsilă

Deci e stabilit. Ai rasa „albă-caucaziană“, că alta nu e acceptată la Giulești. „Nu de alta da’ nu prea e cerere. Până și romii vor tot copii blonzi cu ochi albaștri”, recunoaște doctorița Moisa. Apoi își mai aduce aminte: “Am avut o cerere de spermă de negru. Femeia avea un copil mulatru și vroia să-i facă un frățior la fel. N-am putut s-o onorăm. N-aveam pe stoc”. Deci, să recapitulăm. Nu ești miop, obez sau cu vreo malformație fizică. Ești sănătos tun, sinapsele creierului funcționeză în parametrii normali și „ancheta genetică“ a stabilit că n-ai avut în familie diabetici, schizofreni sau alți bolnavi cu diverse maladii ce pot fi transmise genetic. Ești numai bun pentru etapa finală. Ești condus în camera de recoltare. Un pat, o chiuvetă, un WC, un televizor, o noptieră cu veioză și-un cuier. Atmosfera sordidă poate fi îmunătățită, la cerere, cu “materiale stimulatoare”, adică reviste pentru adulți gen Play Boy, Penthouse sau Hustler. Filme XXX nu rulează la Maternitatea Giulești, iar numai dacă ești de-a dreptul pervers deschizi televizorul. Programul de recoltare e dimineața și n-ai parte decât de emisiunea cu bilele lui Turcescu în reluare, „Lacrimi de iubire” sau documentare despre încălzirea globală. Poți să stai cât vrei, neexistând o limită de timp însă, de regulă, nu se stă mai mult de o jumătate de oră. S-a întâmplat, odată, să stea unu’ două ore și după aia să iasă roșu ca un rac și cu borcănașul tot gol. „N-a ieșit dom’le”, se scuza într-una. Alții preferă ca pentru o stimulare mai eficientă să vină cu partenera. Sunt avertizați însă că nu e recomandat ca recoltarea să fie precedată de o partidă de sex normal sau oral. Coitul întrerupt nu e o soluție întrucât există riscul să pierzi primele picături din “producție” care sunt cele mai bogate în spermatozoizi. „Unii nu înțeleg ce trebuie să facă. Întreabă «Și trebuie să umplu tot borcanu’?», sau«Ce-i aia masturbare?» și trebuie să le explici, așa, mai pe românește…”, se amuză ginecoloaga Anca Moisa. Apoi, zâmbind, își mai aduce aminte: “Odată, un pacient după ce a fost condus de o colegă în camera de reoltare a întrebat-o candid: «Da’ dumneavoastră unde plecați?»”.

Clipa adevărului

După ce te asiguri că ușa e bine închisă și nimeni nu-ți poate tulbura intimitatea, încerci să ajungi la Nirvana de unul singur. Pentru „profesioniști” e floare la ureche, în schimb la categoria „începători” pot apărea blocaje psihice. Dacă te-ai lăsat mobilizat de bibliografia de pe noptieră și ți-ai terminat trebușoara, te grăbești victorios și transpirat să-ți predai premiul asistentei care te pândește după ușă. Imediat, produsul muncii tale e pus într-un „mediu de congelare”, adică într-un lichid special și introdus pentru 20 de minute într-un frigider la o temperatură de 4˚C, apoi o oră la minus 80˚C și, în final, recipientul cu propria-ți sămânță ajunge într-un fel de butoiaș metalic cu azot lichid, unde va zăbovi congelat în așteptarea celei care te va alege după ce-ți va studia portretul robot. Și ai șanse destul de mari întrucât donatorii de spermă nu sunt mai mult de 20 pe an, rata de acceptare fiind de unu din cinci. Chiar dacă autosatisfacerea „asistată“ a fost până la urmă plăcută și ai de gând să repeți figura, trebuie să știi că mai ai voie doar de încă două ori. Oricum în urma experienței te alegi cu un set gratuit de analize complete, al căror cost depășește 100 de euro. În urmă cu câțiva ani donatorii erau stimulați și financiar, procedeu la care s-a renunțat din pricina înmulțirii acestora. Cu alte cuvinte te alegi cu analize pe gratis și dubla satisfacție, cea, să-i zicem, personală și aceea că ai mari șanse să devii tătic sărind peste capitolul cu ștersul plodului la fund.

Portrete robot pentru „electoratul” feminin

Înainte de a face donarea propriu-zisă, trebuie să semnezi un consimțământ prin care se consfințește confidențialitatea donării. Nu vei știi niciodată la cine va ajunge sămânța ta. Invers, nici cuplurile care primesc generoasa ta ofertă nu vor cunoaște identitatea filantropului care le-a împlinit viața cu un copil pe care erau incapabili să-l producă de unii singuri. Electoratul feminin are la dispoziție doar niște sumare portrete-robot ale donatorilor care conțin doar niște parametrii fizici și de educație: înălțime, greutate, studii, vârstă, culoarea părului, ochilor sau tenului. Există și o rubrică în care se specifică religia, ca să nu se încurce, și la propriu și la figurat, borcanele. Oricum, majoritatea donatorilor sunt studenți. „Cei mai mulți vin după ce apare câte ceva despre noi în presă. Sunt curioși“, mărturisește doctorița Moisa. Și tot ea continuă: „În Franța, unde am făcut în două rânduri niște specializări, un cuplu așteaptă în medie un an să găsească donatorul potrivit. La noi nu așteaptă de loc. Numărul e suficient”.

La Maternitatea Giulești o inseminare artificială costă 200 de lei, pe când la o clinică privată ajunge până la 500 de euro. Procentul de reușită al procedeului e de 15%. Oamenii nu știu că aici sunt cei mai buni specialiști, sau dacă știu, cei cu dare de mână preferă privații din snobism. Tot la Giulești o fertilizare in vitro costă 1.400 de euro dar procentul de reușită crește până la 30%. Cât de meseriași sunt doctorii de aici o constituie uriașa realizare pe care a costituit-o mediatizata fertilizare in vitro a Adrianei Iliescu care a devenit, la 67 de ani, cea mai bătrână mamă din lume dând naștere prin cezariană, după 33 de săptămâni, unei fetițe de 1, 6 kilograme, botezată Eliza Maria. Fetiță care, prorocește doctorița Anca Moisa, va fi perfect sănătoasă. Așa că, dacă întrunești condițiile, dacă te plictisești, vrei experiențe inedite, poți vizita amplasamentul bancar de la Maternitatea Giulești pentru a constitui un depozit în valută forte.

 

 

 

 

Te-ar putea interesa și: