Dan Murariu, un bucureştean de 27 de ani, a câştigat turneul de poker de la Nisipurile de Aur, din Bulgaria. Pokeristul a început să joace pe internet şi este jucător profesionist de patru ani.
Jetoanele zornăie creând un zumzet straniu de vuvuzele africane, în surdină. Patru sute de inşi aşteaptă cuminţi, încercând să se ignore unii pe alţii. Printre ei, şi 14 români. Unii au ochelari de soare, cu toate că lumina e suficientă.
Alţii, deşi e cald, au gluga de la hanorac trasă pe cap. Un francez imberb şi-a plasat discret, lângă „stack”-ul de fise, o broscuţă din plastic. Un bulgar în şort şi maiou, cu alură de luptător K1, îşi trosneşte degetele de parcă ar urma să intre în ring. Nouă vor ajunge, după trei zile, în finală.
Pe monitoare, un cronometru merge descrescător. „Three, two, one! Place your bets, ladies and gentlemen and good luck!”. Tocmai a început, la Nisipurile de Aur, în Bulgaria, Unibet Open, cel mai mare turneu de poker din Europa de Est. Învingătorul primeşte 150.000 de euro. Anul acesta a fost un român.
„Sportul ăsta nu e «gambling»!”
Adrenalina curge, progresiv, prin venele jucătorilor. Mizele sunt mici. Au pornit cu jetoane în valoare de 10.000 de „puncte”. Taxa de participare a fost de 1.650 de euro. Unii, norocoşi, au primit un „wild-card” de la organizatori.
Au fost scutiţi de taxă întrucât activitatea lor on-line a fost consistentă. Eduard Norel, un braşovean convertit în ieşean, e unul dintre ei: „Casa de pariuri Unibet mi-a plătit taxa, pentru că joc mult, cinci-şase ore pe zi”.
Îşi spune „Player”, adică „jucător” şi nu „Gambler”, cum sunt cunoscuţi împătimiţii jocurilor de noroc: „O oarecare doză de „gambler” o au toţi jucătorii... Numai că nu toţi recunosc. Sportul ăsta nu e «gambling»! Trebuie să-ţi faci calculul cât îţi permiţi să joci”.
Poker până dimineaţă
Se joacă în reprize de două ore. Pauzele sunt de 15 minute sau de o oră. Jucătorii pot pleca oricând dar, dacă nu se întorc în timp util, pierd „ante”-le, „deschiderea”.
După prima zi, aproape jumătate dintre participanţi au fost eliminaţi. E târziu. În câteva ore se luminează. În cel mai mare cazinou bulgăresc, din Grand Hotel Casino International, mai rămân doar gamblerii veritabili. Jucătorii de ruletă, BlackJack sau de Slot-machines, adică „păcănelele”.
Spre deosebire de concurenţii care n-au cerut decât apă sau Red Bull, ei beau pe gratis whiskey, votcă sau bere. Se fumează ţigară de la ţigară. Un samoan uriaş cu cetăţenie daneză, ieşit din concurs, se aşază la masa de Black- Jack. Pierde şi aici.
Piţi şi Giovani sunt doar amatori
Dan Semenescu, un clujean cu dioptriile de la ochelari ca nişte funduri de borcan de zacuscă bulgărească, a ieşit din prima zi a openului. Edi Norel, în a doua. Turneul destinat exclusiv doamnelor o are în finală pe Elena Muşat.
A ieşit a cincea şi a câştigat doar 371 de euro. În seara celei de-a doua zile, singurul român rămas în cursă e Dan Murariu. Un bucureştean de 27 de ani, domiciliat în Militari. În pauză, se confesează: „Am terminat ISE-ul la Iaşi şi m-am apucat de poker imediat, pe net, apoi la turnee. De patru ani numai asta fac”.
Întrebat dacă ar paria împotriva unor „gambleri” din lumea fotbalului, precum Victor Piţurcă sau Giovani Becali, jucătorul râde: „Ei sunt profesionişti în antrenorat şi impresariat. Pentru ei e doar un hobby. Pentru mine, o profesie. La poker alţii sunt profesioniştii!”.
Ambasadorul României la Poker
Dan Murariu are o figură de piatră. Doar ochii i se rotesc în cap, cameleonic. Pe braţul drept are o „matricolă” cu steagul României şi inscripţia „Poker Ambassador”.
Când joacă pe net, nickname-ul folosit e „Agentu’” cu o combinaţie aleatorie de cifre. De unde şi porecla. Joacă agresiv. Preferă să-i lase pe adversari să ia deciziile grele. Să se mănânce între ei. Apoi, punctează decisiv. La sfârşitul celei de-a doua zi se califică la „masa finală”.
E cel mai bine poziţionat „player”. Murariu a intrat la masa finală ca lider, cu 1.053.000 de jetoane, urmat de danezii Lasse Nielsen, cu 756.000, şi Bjaerke Hansen, cu 605.000. Mai sunt doi olandezi, un bulgar, un francez, un rus şi un portughez.
ULTIMA RUNDĂ
Trei, Doamne, şi toţi trei...
Masa finală a început duminică, la ora două. Consecvent, „Agentu’” pariază doar pe mână sigură, lăsându-şi adversarii să se elimine unul pe altul. Pare că nici nu respiră. Se mişcă doar când e necesar.
Cu braţele în jurul „turnului” de „chipsuri” priveşte impasibil deale rul care împarte cărţile. Au mai rămas doar trei. El şi cei doi danezi. În jurul lor toţi au încremenit. Până şi gamblerii au lăsat baltă ruleta şi au venit să vadă încleştarea. I-a dat prima lovitură de moral lui Lasse Nielsen, când a luat un pot de aproape 200.000.
Lovitura finală a venit la scurt timp, învingându-l cu un decar şi un şase la doi pătrari. Sigur pe el, Nielsen a intrat „all-in“, adică cu tot ce avea, însă pe „flop” au ieşit un as, un optar şi un şase, urmaţi de un şeptar şi un popă.
Ultima mână!
Au urmat trei ore de luptă corp la corp cu Bjaerke Hansen. Românul l-a distrus psihologic. La ultima mână, Hansen n-a mai rezistat. „All in”, a strigat hamletian danezul la un „stack” de 800.000. Toată lumea a amuţit. „Call”, adică „sec”, a răspuns prompt Agentu’.
Floare la ureche. Hansen: o damă şi un optar. Murariu: două dame. Pe masă, dealerul înşiră un opt, un doi şi un şapte. Penultima carte, „turnul”, le dă emoţii amândurora. Încă un şapte. Românul este în avantaj. „River”-ul ultima carte trasă de dealer, un treiar, nu schimbă nimic.
Dan Murariu umflă potul cel mare: 150.705 euro. Hansen se consolează cu numai 97.515. Ploaie de bliţuri, în aplauzele tuturor jucătorilor. Agentu’ din Militari e campionul! Pe 21 iunie, pleacă la Las Vegas, la Campionatul Mondial de Poker. Agentu’ visează la o chintă royală.
„Piţurcă şi Giovani Becali sunt profesionişti în antrenorat şi impresariat. Pentru ei, pokerul e doar un hobby. Pentru mine, o profesie.”, DAN MURARIU, jucător de poker