Cum a fabricat DNA Oradea probele dintr-un dosar penal. A depus probe adunate la doi ani după fapte

În 2015, DNA Oradea a anunțat cu surle și trâmbițe trimiterea în judecată a celebrului o de afaceri Vasile Lucuț, proprietar al unui lanț de supermarket-uri, în orașele din nord vestul României. Ulterior, Lucuț a fost achitat pe linie.

Lucuț era acuzat de dare de mită și complicitate la spălare de bani. Concret, omul de afaceri este acuzat că i-a dat mită primarului din Beiuș, județul Bihor, suma de 59.000 de lei, pentru urgentarea emiterii unei autorizații de construire pentru un magazin din Beiuș. Procurorii DNA Oradea, prin celebrii Ciprian Man și Adrian Muntean, au susținut că mita a fost mascată sub forma unui contract de sponsorizare cu Asociația Sportivă Fortuna Beiuș, unde președinte era un alt inculpat, Adrian Domocoș.

Toți inculpații au fost achitați de Tribunalul Bihor pe motiv că fapta nu există sau fapta nu este prevăzută de legea penală.

În sentința de achitare se arată că DNA a încercat să însceneze probe și a depus mai multe interceptări telefonice ale unor discuții, care au avut loc la doi ani după comiterea presupuselor fapte. ”Nici din interceptările existente la dosarul cauzei, interceptări ale unor convorbiri la aproape doi ani de zile de la momentul la care ar fi avut loc faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților, nu se poate concluziona ca s-a comis vreo fapta penală”, potrivit luju.ro.

De asemenea, judecătorul a ajuns la concluzia că primarul din Beiuș nu a putut primi mită, deoarece a dispus efectuarea unui control pe șantierul magazinului lui Lucuț, și așa s-a descoperit că nu există autorizație de construire. ”Faptul ca s-a început construcția magazinului fără eliberarea autorizației de construire este real, acest lucru rezultând și din procesul verbal de inspecție, constituind astfel o contravenție pentru care s-a și dispus amendarea, însă de aici nu se poate trage concluzia ca motivul pentru care s-a procedat în acest fel a fost determinat de faptul ca a existat o înțelegere frauduloasă între inculpați în urma căreia s-ar fi încheiat contractele de sponsorizare (care reprezinta o mită mascată în opinia parchetului), în condițiile în care începerea efectuării lucrărilor înainte de obținerea autorizației era o modalitate de lucru al societății comerciale, aspect reținut și în rechizitoriul parchetului”.