Cum a fost salvat Coposu de furia mulțimii la marele miting al Opoziției din 1990. Mărturia unui om cheie după decembrie 1989. VIDEO

Sursa foto: EVZ

În ianuarie 1990, la scurt timp după sângeroasa înlăturare de la cârma țării a dictaturii comuniste, zorii unei lumi noi erau tulburi. Românii învățau alfabetul libertății. Un simplu cercetător până la Revoluție, Cazimir Ionescu a ajuns în centrul noilor polii de putere, fiind desemnat vicepreședinte CPUN (Consiliul Provizoriu de Uniune Națională). În partea a doua a interviului acordat cercetătoarei Alice Barbu în cadrul emisiunii EVZ Istoric, invitatul povestește cum a fost salvat liderul PNȚCD, Corneliu Coposu, de furia mulțimii adunate la marele miting al Opoziției.

Românii erau chemați să apere democrația, însă era o perioadă a marilor manipulări. Astfel de intoxicări au vizat și partidele istorice, care erau prezentate ca adevărate atentate pentru cuceririle Revoluției.

Pe 28-29 ianuarie 1990, Capitala cunoștea un nou moment furibund. Primul mare miting postdecembrist a fost organizat la inițiativa marelui lider țărănist Corneliu Coposu de către cele 3 mari partide istorice, PNȚCD, PNL și PSDR. Era organizat perfect legal.

Partidele istorice au fost la un pas să fie șterse de pe harta țării

Aflat în conducerea CPUN, Cazimir Ionescu rememorează acele momente: importante pentru mersul istoriei din perioada imediat următoare evenimentelor din 1989. „Au venit la Guvern, au declarat la intrare că au venit să schimbe puterea. Mitingul s-a soldat și cu scene mai agresive. Crezând că am o relație specială cu dl. Coposu, l-am rugat: ieșiți pe balcon și spuneți-le că există discuții. Știam că urmează să se stabilească structura noului CPUN, în care toate partidele urmau să fie reprezentate de minimum 3 persoane. A doua zi reacția a fost una de nestăvălit. Bulevardele erau pline. Toată lumea era îngrozită că vor rade partidele istorice de pe harta țării.

M-am dus în biroul lui Iliescu: Ce e nebunia asta? Iliescu: armata nu poate, poliția nu poate. Eu și Petre Roman ne-am urcat în două mașini și am plecat la sediul PNȚCD. Atmosfera celor din stradă era de o ostilitate greu de stăvilit. Când am apărut au aruncat cu mere. L-am convins (n.r. - pe Coposu) să iasă după o jumătate de oră.

Coposu înțelegea mult mai mult decât noi ce se întâmplă"

Coposu înțelegea mult mai mult decât noi ce se întâmplă. Nu aveam nicio șansă să-i oprim pe cei din stradă cu o atitudine contrară lor. Trebuia să dăm dovadă de puțină înțelegere. Am schimbat discursul. Le-am spus: până și comuniștii și-au cerut iertare deținuților politici pentru condamnările în bloc. Oamenii nu pot fi condamnați decât invividual. Nu puteți să-i condamnați la grămadă pentru că aici scrie PNȚCD. Haideți să-i cunoașteți pe fiecare, să aflați ce au pătimit. Mergem la televiziune să spună cine sunt.

Oamenii se lăsau foarte ușor înrolați"

Erau peste 15-16.000 oameni, în spate minerii. 25.000 de oameni. Am chemat TAB-ul de la Armată, au plecat fără mine. Am rămas în sediu ca să nu fie dărâmat. Strada s-a liniștit. Au înțeles că nu e cazul să pătrundă în sediul partidului. Am pornit cu ei într-un miting către Guvern. E greu de explicat cum s-a întâmplat toată această întorsătură. Oamenii se lăsau foarte ușor înrolați", povestește fostul vicepreședinte al CPUN.

A fost revoluție, lovitură de stat și lovituri din alte state"

La 30 de ani distanță, cu mintea de acum, cum ține să precizeze, Cazimir Ionescu are o concluzie implacabilă. „A fost revoluție, lovitură de stat și lovituri din alte state. Au fost lovituri economice pe care începem să le simțim, marile strategii economice din bombardamentul economic".

Indiferent cum i-ai spune acelei „mari brambureli din decembrie 1989, cum îi mai spune invitatul lui Alice Barbu, un lucru e cert: a existat un plan la care cei ieșiți cu bună credință să dea jos comunismul, cum a fost și Cazimir Ionescu, nu au avut acces.

Petre Roman, Cazimir Ionescu

„Nu depindeau de noi decât deciziile care nu erau importante. În toată perioada CFSN am primit materialele cu 10-15 minute înainte de ședințe. Habar n-aveam ce legi votăm. Nu am avut niciodată consilieri pentru domenii în care nu eram stăpâni. Nu am semnat niciodată o stenogramă pentru care să-mi asum textul. Pe materialele pe care lucrau zile și nopți colegii mei (n.r. - de la Institutul Naţional de Cercetări Economice Bucureşti) nu primeau nici număr de înregistrare. După 30 de ani, cu mintea de acum foarte multă lume înțelege cum au renăscut serviciile, cum au apărut altele", explică acesta.

Ediția completă a emisiunii poate fi urmărită aici: