Atunci când președintele Joe Biden a declarat ziua de 24 aprilie o comemorare a genocidului armean, acesta a fost primul președinte de la Ronald Reagan care a recunoscut oficial că atacurile guvernului otoman, marșurile morții și persecuția armenilor din timpul Primului Război Mondial, au fost un genocid.
În timp ce uciderile în masă, bazate pe cauze religioase, sociale sau etnice, au fost prezente în mod repetat de-a lungul istoriei, până în 1944, nu a existat o denumire pentru acestea.
Avocatul Raphael Lemkin, un polonez care a inventat termenul de “genocid”, avea doar 21 de ani atunci când a văzut rapoartele procesului lui Soghomon Tehlirian, judecat pentru asasinarea liderului otoman, Mehmet Talaat.
Într-o discuție cu profesorii săi de la facultate, Lemkin a fost șocat când a auzit că nu există o lege împotriva crimelor în masa. Tehlirian era judecat pentru o singură crimă, în timp ce Talaat scăpase nevinovat, lăsând în urmă milioane de victime.
Confruntarea cu liderii politici
În momentul în care Lemkin a început să cerceteze legile împotriva genocidului, acesta nu a găsit vreun exemplu în istoria contemporană sau antică, care să interzică această practică. Acest lucru l-a inspirat să încerce să scrie el însuși o lege.
În 1933, atunci când și-a prezentat propunerea într-o conferință, în fața liderilor internaționali, această lege nu a fost primită bine, mai ales de germani. În 1939, când Germania a invadat Polonia, Lemkin a fugit în Statele Unite, în timp ce 49 de membri ai familiei sale, au murit din cauza naziștilor.
În momentul în care a văzut holocaustul, și-a dat seama că există o asemănare între acesta și masacrul armean. Winston Churchill declarase că: „Suntem în prezența unei infracțiuni fără nume”, iar Lemkin a fost inspirat să-i ofere unul. În cartea sa din 1944, „Regula axei în Europa ocupată: legile ocupației, analiza guvernării, propuneri pentru reparare”, acesta a folosit termenul de “genocid”, definindu-l ca „distrugerea unei națiuni sau a unui grup etnic”.
Perseveranța lui Lemkin
În urma celui de-al Doilea Război Mondial, Raphael Lemkin a scris un eseu pentru American Scholar, în care a susținut Organizația Națiunilor Unite să intre într-un tratat internațional care să considere genocidul o crimă internațională, asigurând prevenirea și pedepsirea acestei acțiuni, atât pe timp de pace, cât și de război. Acest plan a avut succes. Prima instanță a infracțiunii de genocid a fost recunoscută în 1946, iar pe 8 decembrie 1948 a fost adoptată „Convenția pentru prevenirea și pedepsirea infracțiunii de genocid”.
Pentru a fi adoptată această propunere, Lemkin s-a luptat mult timp cu reticența politicienilor americani. Filmul „Watchers of the Sky”, care a avut premiera la Festivalul de Film de la Sundance în 2014, a prezentat lupta lui Lemkin pentru recunoașterea genocidului.