Cum a ajuns Al Bano dintr-un țăran sărac vedeta muzicii italiene. Corespondență din Italia de la Vlad Sauciuc

Cum a ajuns Al Bano dintr-un țăran sărac vedeta muzicii italiene. Corespondență din Italia de la Vlad Sauciuc

Povestea celebrului cântăreț Al Bano continuă. Mă aflu încă pe domeniul său din Italia unde descopăr, zi de zi, noi și noi fațete ale acestei mari vedete care, în fond, este un om normal, cu spirit latin atât de obișnuit nouă. Viața acestui mare artist e chiar de poveste. 

În anul 1961 Al Bano pleca din satul său natal, Cellino San Marco, către Milano, încercând să evadeze din sudul sărac al Italiei și să își împlinească visul din copilărie: acela de a ajunge un cântăreț celebru, aidoma lui Domenico Modugno, noua stea a muzicii italiene, care se născuse la San Pietro Vernotico, un orășel aflat la câțiva kilometri distanță de Cellino.

Ajuns la Milano, Al Bano a muncit mai întâi pe un șantier de blocuri în construcție, pentru ca mai apoi să ajungă ospătar și ajutor de bucătar într-un restaurant din apropierea Domului. Astăzi își amintește cu nostalgie de acele vremuri, chiar dacă nu au fost ușoare. A avut clienți pe aproape toți marii actori și cântăreți ai acelor timpuri. S-a îndrăgostit de fiica patronului restaurantului și a trebuit să plece întrucât acesta nu dorea să-și dea fata de nevastă unui țăran sărac din sudul Italiei. Când și-a luat adio, Al Bano i-a spus fostului său șef că într-o bună zi el va fi cel care îl va servi la masă… Și după câțiva ani, chiar așa s-a și întâmplat.

Ne puteți urmări și pe Google News

La Milano, din banii primului salariu, Al Bano a dorit să cumpere conserve din carne. A intrat într-un mic magazin și a văzut cutii cu o etichetă pe care scria “Ananas”. Fiind mai ieftine decât celelalte conserve, a crezut că găsise ceea ce căuta. Habar n-avea ce înseamna “ananas”, fruct care nu se găsea pe atunci pe meleagurile copilăriei sale. Nu mică i-a fost uimirea când, ajuns acasă, a constatat ca înauntru se aflau bucăți galbene și dulci, cu care s-a hrănit până la următoarea chenzină.

Ajuns celebru, Al Bano a cumpărat terenul pe care și-a construit propria locuință, dar și un sat turistic, despre care am vorbit în corespondența mea anterioară. Și cum turiștii sosiți aici trebuiau să aibă posibilitatea de a gusta din mâncărurile specifice sudului Italiei, a luat ființă restaurantul Don Carmelo, ce poartă numele tatalui artistului.

Înăuntru, într-un decor rustic, se află o serie de ornamente inedite, printre care instrumente muzicale vechi, din lumea întreagă, și o mulțime de fotografii frumos înrămate, în care pot fi văzute momente importante din cariera muzicală a lui Al Bano.

Spre marea mea bucurie, Al Bano nu a uitat de clipele în care a concertat în România. Un  afis uriaș amintește de concertul susținut la București alături de celebra soprană Monserrat Caballe, iar într-o altă fotografie îl vedem alături de Prea Fericitul Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în anul 2002.

Poze cu Papa Ioan Paul al II-lea, cu Maica Tereza din Calcutta, cu Secretarul general al O.N.U., Kofi Annan, și cu multe alte celebrități din lumea întreagă, completează ornamentele din cele patru săli ale restaurantului.

Vara, în curtea alăturată, se află o terasă deschisă, cu un uriaș cuptor de pizza și o mică scenă unde sunt invitați să cânte diverși artiști din zonă.

Când este acasă, Al Bano vine să mănânce aici și uneori intră în bucătărie pentru a găti câte ceva oaspeților săi, prilej cu care cântă pentru a-i învălui cu vocea sa superbă.

Arta gătitului și-a perfecționat-o alături de mama sa, Donna Jolanda, care a trecut recent la cele veșnice, la respectabila vârstă de 96 de ani. Împreună, mamă și fiu, au scris chiar și o carte de bucate, “La cuccina del Sole” (Bucataria Soarelui), în care au adunat rețete celebre din Salento.

Meniurile restaurantului conțin mâncăruri specifice dietei mediteraneene, bogate în pește, fructe de mare și carne de vițel sau miel. Pastele făcute în casă, numite orecchiette, sunt servite cu “cime di rapa”, adica frunze de napi. Popular este puree-ul de fave cu cicoare, lintea sau năutul. Rosiile cherry, brânzeturile pugliese, salata de ruccola, anghinarea sunt alte ingrediente larg folosite aici. Desertul conține pe lângă prăjituri de casă, o excelentă înghețată și fructe de sezon.

În curând, turiștii sosiți aici pentru un sejur de peste 3 zile, vor beneficia de sfaturile unui reputat medic nutriționist, care îi va ghida oferindu-le meniuri personalizate, pentru un stil de viață sănătos, în conformitate cu cele mai noi reguli medicale din acest domeniu.

O altă mare pasiune a lui Al Bano este vinul, pe care îl produce în cramele sale, din struguri ce cresc în podgoriile din vecinătate. Mesele îmbelșugate sunt stropite cu Chardonnay, Negroamaro, Primitivo sau Salice Salentino,  urmate, potrivit tradiției, de un digestivo: limoncello, amaretto sau Amaro del capo.

Dar despre crame și vin, voi mai povesti în corespondența mea viitoare.