Justiţia a căpătat, în ultima perioadă, o atenţie sporită din partea societăţii. Efectul? Din ce în ce mai mulţi tineri se întreabă cum pot ajunge judecători sau procurori. Acest interes evident poate fi motivat şi de prezenţa, în creştere, a persoanelor publice în faţa instanţelor

Cristina Rotaru, directorul Insitutului Naţional de Magistratură (INM), a vorbit, în exclusivitate pentru Evenimentul Zilei, despre probele pe care trebuie să le susţină cei care îşi doresc să judece speţe celebre sau obişnuite, dar şi despre provocările pe care le presupune meseria de magistrat.

FOTO: Cristina Rotaru

Concurenţa mare presupune un examen pe măsură!

Doar în 2016, peste 3.000 de candidaţi s-au bătut pe cele 200 de locuri pe care Institutul Naţional de Magistratură le-a scos la concurs. Aceştia au trecut prin trei probe, extrem de dificile. La cea dintâi, cea ştiinţifică, s-au verificat cunoştinţele de Drept ale candidaţilor, urmată de o probă de raţionament logic şi, în final, un interviu în faţa unei comisii formate din specialişti în drept şi psihologi. „Subiectele INM de la proba ştiinţifică, din 2016, mi s-au părut grele. Dificultatea subiectelor a fost mână în mână cu interesul pentru institut”, opina directorul INM. Interviul a fost, mai tot timpul, un subiect aprins de discuţie. „Se caută persoane echilibrate. Sunt probe standard la care sunt supuşi toţi candidaţii, testarea sincerităţii având un rol crucial. Este şi motivul pentru care din comisie face parte şi un psiholog. Aşadar, nu doar specialiştii în drept au un cuvânt de spus. Atunci când se observă anumite vulnerabilităţi, se insistă pe acea temă. Mai ales că magistraţii trebuie să fie rezistenţi la stres. În plus, fiind o profesie vocaţională, sunt importante cunoştinţele generale, valorile pe care le are fiecare în bagajul intelectual. Putem vorbi, astfel, chiar şi despre modelele culturale”, apreciază Cristina Rotaru.

Părinţii în justiţie, un ajutor?

Despre pătrunderea în rândul magistraţilor s-au născut chiar adevărate mituri. Spre exemplu, se spune că dacă provii dintr-o familie de jurişti, tear ajuta enorm. „Este o pură speculaţie. Această confuzie a apărut, poate, pentru că la începutul discuţiei cu candidatul, comisia întreabă şi despre familie. Aşa, pentru acomodare. Ar fi mult prea brusc să-i dăm intervievatului speţa prin care îi verificăm sinceritatea. În fiecare an există şi întrebarea despre pasiunile pe care le au candidaţii. Tot pentru a intra în atmosferă. Nu există pile sau relaţii. Este normal ca, aidoma oricărui concurs, cei care nu trec de furcile caudine ale probelor, să transmită că examenul a fost trucat, nu a fost corect!”, mai adaugă Rotaru.

Timp de doi ani, bani puţini şi muncă multă!

După reuşita la examenul de intrare în magistratură urmează doi ani de formare. În această perioadă, auditorii primesc o bursă în valoare de aproximativ 1.800 de lei. Cu precizarea că perioada de studii la INM este considerată vechime în muncă. „În primul an, auditorii stau mai mult la sediu. Au cursuri şi seminarii, acestea din urmă fiind foarte aplicate. În toată această perioadă există şi stagii de practică, dar mult mai puţine, faţă de anul următor. În anul II, în funcţie de mediile obţinute în prima perioadă, auditorii optează pentru meseria de judecător sau procuror”, afirmă Ana Maria Garofil, director adjunct INM, responsabil cu formarea iniţială.

Calităţile unui magistrat

Directorul INM a precizat care sunt calităţile de bază ale unui judecător: „Să fie onest, în primul rând. Nu trebuie să îşi propună să fie bogat. Să aibă răbdare să îi asculte pe toţi. Un judecător care nu ascultă părţile din proces, nu poate lua o decizie corectă. Să facă eforturi personale speciale, pentru că magistratura nu este un job care durează de la 8 la 16. De asemenea, un magistrat trebuie să fie rezistent la stres”.

Studenţii caută să devină judecători

Cei mai mulţi dintre studenţii de la Drept visează să devină judecători având în vedere impactul social. „Este adevărat că, în ultima perioadă, expunerea mediatică a justiţiei a crescut interesul faţă de INM. Îmi dau seama şi de la orele de la Facultatea de Drept. Dacă prin 2000 studenţii voiau să devină în special avocaţi pe comercial, acum, aceştia sunt mai interesaţi de drept penal şi procedură penală”, a conchis Cristina Rotaru.