Pe 17 iulie 2019 s-au împlinit exact cinci ani de când zborul 17 al companiei Malaysian Airlines (MH-17), de la Amsterdam la Kuala Lumpur. a fost doborât de o rachetă Buk de rabricație rusă. trasă de pe teritoriul Ucrainei de Est, controlat de separatiștii pro-ruși. Cei 298 de pasageri și membri ai echipajului aparatului au murit. Pe 19 iulie 2019, Echipa Comună de Anchetă (ECA) a Europol a anunțat că au fost emise mandate internaționale de arestare împotriva a patru comandanți ai autointitulatei Republici Populare Donețk pentru implicarea în doborârea cursei de pasageri MH-17 în spațiul aerian ucrainean. Mandatele îi vizează pe cetățeanul ucrainean Leonid Harcenko și pe cetățenii ruși Serghei Dubinski, Oleg Pulatov și Igor Ghirkin.

Procesul a fost programat, dar ancheta continuă!

În același timp, ECA a făcut apel la toți cei care dețin informații despre cei patru să le facă publice. Procesul este programat să înceapă pe 9 martie 2020, la Haga.

Potrivit ECA,cele mai importante concluzii ale investigațiilor de până acum (ancheta nu s-a încheiat!) sunt următoarele:

  1. serviciul militar de informații (GRU) al „Republicii Donețk”, condus de Dubinski, este principalul responsabil de procurarea de către autoritățile separatiste a lansatorului de rachete Buk, care a fost utilizat la doborârea MH-17;
  2. același serviciu de informații este responsabil de păstrarea lansatorului Buk pe un poligon aflat la sud de localitatea Snijne în perioada în care a avut loc atacul, iar rolul cheie a fost deținut de Harcenko.

 

„Am doborât deja un Sușka”. De fapt, era un Boeing 777

Leonid „Krot” Harcenko a fost comandantul batalionului de recunoaștere al GRU – Donețk. El poate fi auzit în mai multe convorbiri interceptate pe care le-a avut cu alți membri ai serviciului secret în ziua de 17 iulie 2014.

În prima, înregistrată la ora locală 1.09 PM, Harcenko poate fi auzit dându-i indicații comandantului de pluton Oleg „Zmey” Șarpov la locul de lansare; în a doua, înregistrată la ora 9.32 PM, el îl instruiește pe comandantul companiei, Eduard „ R y a z a n ” Ghilazov, să îl aducă un membru al echipei Buk, care se pierduse de grup la Snijne.

ECA vorbește în raportul său și despre o a treia înregistrare, făcută la ora 4.48 PM, la numai 28 de minute după doborârea zborului MH-17. în care Harcenko îi raportează superiorului său, Dubinski că „ei sunt chiar la locul stabilit și au doborât deja un Sușka”. Acest lucru sugerează că unitatea lui Harcenko se afla alături de echipa de operatori ai sistemului Buk în timpul lansării fatale, el numind „un Sușka” (denumire colocvială pentru avioanele militare Suhoi ucrainene) ceea ce s-a dovedit a fi un avion civil de linie.

ECA susține că Leonid Harcenko se află încă în Estul Ucrainei. Recent, un rep r e z e n t a n t al SBU, Igor Guskov, a respins zvonurile care afirmau că acesta ar fi murit, prezentând și noi detalii despre trecutul infracțional al acestuia. Harcenko a fost arestat în decembrie 1987 în Ucraina Sovietică, la vârsta de 15 ani, pentru participarea la un viol în grup, condamnat la cinci ani de închisoare și eliberat anticipat pe 24 mai 1991.

După inculparea sa de către ECA, Harcenko nu a avut nici o reacție publică.

 

„Hmuri”, omul care a adus lansatorul

Convorbirea interceptată dintre Harcenko și șeful său rus, Serghei „Hmuri” Dubinski, demonstrează că acesta din urmă nu se afla lângă lansatorul de rachete la momentul tragediei. Acest lucru este confirmat de o altă interceptare, în care Dubinski discută cu Serghei „Bolțman” Poliaev, înregistrată după tragedie, în care cel dintâi spune că cei doi se găsesc în Marinivka, un sat de pe linia frontului, aflat la zece kilometri de zona de lansare și că tocmai a fost lovit un „Sușka”. Convorbirea pare să fi avut loc la scurt timp după ce Dubinski a fost informat la 4.48 PM despre doborârea a ceea ce Harcenko credea că este un aparat militar ucrainean.

Imediat după inculpare, Serghei Dubinski a respins acuzațiile într-un interviu acordat The Guardian, afirmând: „Nu cred în obiectivitatea investigației”. Totuși, el nici nu a confirmat, nici nu a infirmat că vocea sa este cea care se aude pe in terceptări: „N-au decât să spună ce vor”.

Totuși, Novaya Gazeta a publicat o analiză judiciară realizată de experți, arătând că vocea lui „Hmuri” și cea a lui Dubinski sunt identice. Mai mult, într-o postare pe un forum din 2 august 2015, Dubinski recunoștea că cel puțin una dintre convorbiri era autentică, iar în singura înregistrare video cu „Hmuri”, deși acesta poartă o cagulă, Dubinski a recunoscut că e vorba de el.

Dubinski a declarat pentru BBC în apărarea sa că atunci când a fost doborât avionul, el nu se afla în regiunea de la est de Donețk, unde este situat atât poligonul de la Snijne cât și localitatea Marinivka. El susține că datele furnizate de agenția ucraineană de telecomunicații vor proba afirmația sa.

Însă, chiar și în cazul în care se va dovedi că Dubinski se afla departe de locul lansării, el nu va fi exonerat de responsabilitate: interceptările demonstrează că el personal a cerut să fie trimis un lansator Buk și le-a ordonat oamenilor săi să ocupe poziții la sud de Snijne în ziua tragediei. Ca organizator al planului de a încerca să doboare aviația militară ucraineană folosind rachete sol-aer cu rază lungă, într-o zonă survolată regulat de zboruri civile, Dubinski avea obligația de a se asigura că nu vor fi vizați civili.

 

Pulatov, alias „Sfântul Stalin”

O altă interceptare menționată de raportul ECA este un mesaj de la ora 9.55 AM, din aceeași zi de 17 iulie 2014, în care Dubinski îi cere lui Oleg „Ghiurza” Pulatov să primească lansatorul Buk de la Harcenko și să îl ducă în zona Pervomaiskii (la sud de Snijne) și să îl păzească împreună cu Harcenko și echipa acestuia.

Această interceptare se leagă de cea a discuției dintre Dubinski și Harcenko, înregistrată cu un minut mai devreme, în care primul îi spune celui de-al doilea că „Ghiurza” va rămâne alături de el după ce va aduce lansatorul în zona din sudul Snijne.

 La vremea respectivă, conform dezvăluirilor agenției de investigații jurnalistice Bellingcat, Pulatov era comandantul Departamentului nr. 2 al GRU din „Republica Donețk”, care se ocupa de recunoaștere și de forțele speciale (inclusiv batalionul de recunoaștere comandat de Harcenko). Pulatov a dezmințit că GRU-Donețk este implicat în doborârea MH-17, deși într-o postare pe un forum, în 25 aprilie 2017, a recunoscut că în perioada tragediei era cantonat la sud de Snijne și că deținea un lansator de rachete sol-aer cu rază medie de tip Strella. În aceeași postare, el susținea că la scurt timp după tragedie s-a îndreptat spre locul prăbușirii, la Hrabove.

Recunoaștere și cucerire

Raportul ECA afirmă că Pulatov îi ordonase lui Dubinski încă din 6 iulie 2014 să efectueze o misiune de recunoaștere pe linia frontului, lângă satul Dmitrivka, la sud de Snijne, pentru că primiseră sarcina de a deschide un culoar către Rusia. Capturarea acestei zone de frontieră a fost cel mai important obiectiv strategic al formațiunii lui Pulatov. Misiunea a început zece zile mai târziu, pe 16 iulie 2014, cu capturarea satului Marinivka de către separatiști. La atac au participat și trupe GRU.

Într-o înregistrare video din 16 iulie, agenția de investigații jurnalistice Bellingcat l-a identificat pe Pulatov alături de așazisul ministru al Apărării din „Republica Donețk”, Igor Ghirkin și cu așa-zisul premier, Aleksandr Borodai. Înregistrarea a fost făcută la numai zece kilometri de locul de lansare al rachetei Buk.

„Nerușinați” și „vânduți americanilor”

Imediat după formularea acuzațiilor, Oleg Pulatov a dezmințit orice implicare a separatiștilor în doborârea MH17. El a transmis un mesaj public către membrii ECA, numindu-i nerușinați și vânduți Statelor Unite. Mesajul lui Pulatov era un răspuns pe rețeaua socială rusă VK la un mesaj adresat lui direct de către ECA, înaintea conferinței oficiale de presă în care au fost prezentate acuzațiile la adresa celor patru suspecți. Pulatov a postat un „screenshot” al acestui schimb de mesaje pe un profil anonim, „Sviatoy Stalin” („Sfântul Stalin”), care fusese anterior identificat ca fiind al său.

 

Lansatorul Buk 332 de la Brigada rusă 53

Punerea sub acuzare de către ECA a lui Igor Ghirkin era previzibilă, dat fiind că acesta era „ministrul Apărării” al „Republicii Donețk” în momentul tragediei. El apare într-o interceptare din 18 iulie 2014, care arată că a fost implicat în transportarea lansatorului Buk și a echipei sale înapoi în Rusia, după tragedie, pentru a ascunde crima. ECA a prezentat și mai multe dovezi care arată rolul lui Ghirkin în procurarea și amplasarea lansatorului la Snijne, operațiune realizată în coordonare cu importanți oficiali ruși.

Printre aceste dovezi, două interceptări ale lui Ghirkin: una cu Serghei Aksionov, premier instalat de Moscova în recent anexata Crimee; a doua, cu asistentul lui Aksionov. Ambele sunt din data de 8 iulie 2014. În ele, Ghirkin poate fi auzit solicitându-le rușilor ajutor masiv sub formă de tancuri, artilerie antitanc și sisteme de apărare antiaeriene cu echipe antrenate, capabile să reziste în bătălia de la Sloviansk, prima confruntare majoră între separatiștii sprijiniți de ruși și forțele ucrainene în regiunea Donbas.

Ghirkin poate fi ușor recunoscut pe înregistrare. La fel și Aksionov, al cărui fel de a vorbi este inconfundabil. Identitatea asistentului lui Aksionov nu a fost dezvăluită, dar Bellingcat susține că acesta e foarte probabil Mihail Șeremet, fostul șef al miliției pro-ruse de „autoapărare” a Crimeii și apropiat al lui Aksionov. Ca răspuns la acuzațiile aduse de ECA, Ghirkin a dezmințit încă o dată pe pagina sa de VK orice implicare a separatiștilor în doborârea zborului MH-17, adăugând că nu va răspunde la nici o întrebare legată de acest eveniment. Însă el a acceptat să comenteze înregistrarea discuției cu Aksionov: fără a confirma sau infirma veracitatea înregistrării, el a subliniat că solicitarea de ajutor militar nu dovedește că a primit asemenea arme din Rusia.

Totuși, pe 23 iunie 2014, la circa două săptămâni după discuția Aksionov-Ghirkin, un convoi militar a plecat de la Brigada 53 Rachete Antiaeriene a forțelor ruse și s-a îndreptat către frontiera cu Ucraina. În raportul ECA se notează că deplasarea era o consecință a ordinelor emise în 19 și 21 iunie 2014. Deși prezentat ca un „exercițiu militar”, convoiul conținea șase lansatoare Buk, dintre care unul era Buk 332 (sau 3×2), tipul de lansator care a trecut frontiera cu Ucraina în noaptea de 17 iulie 2014 și a fost folosit la doborârea MH-17 în aceeași zi.

Consilierul lui Putin „schimbă cursul”

ECA a inclus în raport și o conferință de presă din 10 iulie 2014, susținută de Ghirkin și Borodai, în care al doilea, întrebat cu cine s-a întâlnit în recenta călătorie pe care o făcuse la Moscova, a răspuns: „Am fost pentru consultări politice, care, în opinia mea, au fost fructuoase. Ca respect față de persoanele cu care m-am întâlnit, nu le voi dezvălui identitatea. Acest secret, dacă vreți, ține de zona informațiilor militare. Totuși, consider aceste consultări un mare succes și contez foarte mult pe ajutorul Federației Ruse în viitorul cât mai apropiat.”

„Ne grăbim cu toate, nu-ți fă griji!”

ECA a prezentat și interceptarea unei convorbiri, la o zi după conferința de presă, când Borodai l-a sunat pe Vladislav Surkov, consilier al președintelui Vladimir Putin și delegat al Rusiei pentru acordul de la Minsk. Cei doi vorbesc despre un ajutor militar rusesc suficient de mare pentru „a schimba cursul” evenimentelor. „Surkov: Am avut o discuție cu tipii, aici acasă, știi tu, cei care răspund de toată povestea militară…

Borodai: Așa?…

Surkov: Și au spus: ‘Da, ne vom grăbi cu toate, nu-ți fă griji, suntem conștienți’ – însă măsuri care să schimbe cursul – am vorbit deja multe despre asta…”

„Delfinul” avea comanda unică

Mai multe dovezi despre rolul lui Surkov în coordonarea implicării Rusiei în războiul din Donbas se găsesc în așanumitele SurkovLeaks – peste un giga de mailuri și alte documente plecate de la biroul consilierului lui Putin și obținute de grupul de hackeri ucraineni Cyberhunta în octombrie 2016.

În raportul ECA, se afirmă că pe 14 iulie 2014, la câteva zile după discuția dintre Ghirkin și Surkov, a avut loc o ședință în localitatea Krasnodon (acum, Sorokin), aproape de frontiera cu Rusia, cu participarea lui Ghirkin și a altor comandanți din cele două republici separatiste, la care s-a stabilit ca aprovizionarea cu echipamente din Rusia și operațiunile militare să aibă loc sub conducerea unei persoane cu nume de cod „Delfinul”, și a adjuncților săi, „Dunai” (sau „Orion”) și „Elbrus”.

Investigațiile Bellingcat au stabilit că „Delfinul” era general-colonelul (r.) rus Nikolai Tkacev, iar „Orion”, ofițerul GRU activ Oleg Ivanikov.

Te-ar putea interesa și: