Evenimentul Zilei > Istoria secreta > Cui i-a vândut Elena Ceaușescu o brățară primită cadou în Zimbabwe. Istoria secretă
Cui i-a vândut Elena Ceaușescu o brățară primită cadou în Zimbabwe. Istoria secretă

Cui i-a vândut Elena Ceaușescu o brățară primită cadou în Zimbabwe. Istoria secretă

Apelând la memoriile Violetei Năstăsescu, translatorul folosit de Elena Ceaușescu în timpul călătoriilor în străinătate, descoperim noi episoade intrigante despre femeia care, alături de Nicolae Ceaușescu, a ținut România într-o mână sufocantă de fier timp de un sfert de secol.

Gesturile mici sunt cele mai grăitoare. În cartea ”Elena Ceaușescu – Confesiuni fără frontiere”, Violeta Năstăsescu poveștește întâmplări aparent fără importanță din timpul vizitel celor doi în Zimbabwe, în 1979. Robert Mugabe, cel care avea să devină președintele adulat de tot mapamondul și apoi dictatorul hulit de înteaga lume, era atunci doar prim-ministru.

Pentru a continua lecturile despre Secretele lui Nicolae Ceaușescu, căutați la punctele de difuzare a presei sau pe agoramag.ro, ediția specială din decembrie a Dosarelor Evenimentului Istoric.

Telegrama lui Ion Iliescu

În timp ce ne bucuram de climatul înviorător care domnea la Harare, Zoe Ceauşescu se plângea mamei sale la telefon că Bucureştiul era lovit de un val de căldură fără precedent. Această ştire mi-a amintit că exact în acea perioadă a anului colegele mele de la facultate asudau împreună cu tinerii candidaţi la sesiunea examenului de admitere la ASE.

O confirmare a situaţiei climatice a României în acele zile a fost primită într-o depeşă de rutină care conţinea un raport sumar privind prognoza meteo şi efectele secetei provocate de caniculă. După citirea telegramei, Elena Ceauşescu s-a arătat îngrijorată: „Ia telegrama, Violeta, şi citeşte-o! Zoe a mea a avut dreptate. Căldura de la Bucureşti este insuportabilă!”. Mi-a dat bucata de hârtie şi am citit-o, încercând să-mi imaginez cum se descurcau cei de acasă pe căldurile acelea. Instinctiv am privit în josul foii şi am văzut că raportul era semnat de înalta oficialitate de partid şi de stat însărcinată cu clima şi apele României: Ion Iliescu.

Flori de la Elena Ceaușescu

La dineul oficial oferit de partea zimbabweană, discursul prim-ministrului Mugabe a abundat în expresii de gratitudine şi apreciere faţă de oaspeţii străini. Sentimente similare au fost exprimate şi de sora doamnei Mugabe, care fusese alături de soţia prim-ministrului în timpul vizitei în România, asistând-o permanent când s-a îmbolnăvit.

Zimbabwe

Cu câtva timp în urmă, prim-ministrul Mugabe şi soţia lui, Sally, fuseseră într-o vizită oficială în România, împreună cu o numeroasă suită.  Vizita în ţara noastră fusese umbrită oarecum de îmbolnăvirea neaşteptată a doamnei Mugabe, care a trebuit să fie internată de urgenţă la spital, ca urmare a sfatului medicilor români, pentru a primi un tratament adecvat. La dispoziţia bolnavei fusese pus practic un întreg apartament din spital, iar la patul său s-au aflat cei mai experimentaţi urologi pentru a o ajuta să iasă din criză. Elena Ceauşescu i-a făcut o vizită la spital, oferindu-i flori, interesându-se de progresele realizate în urma tratamentului şi urându-i însănătoşire grabnică. Am însoţit-o şi am văzut cât de mişcată a fost atunci doamna Mugabe de gestul prevenitor al Elenei Ceauşescu.

În momentul în care a ieşit din criză, însoţită de un specialist român, doamna Mugabe a fost transportată, pe targă, cu avionul la Londra pentru continuarea tratamentului. Ulterior am auzit că doctorii britanici au avut numai cuvinte de laudă pentru colegii lor români, subliniind că intervenţia şi acţiunea promptă a acestora din urmă contribuiseră substanţial la scoaterea pacientei din zona de pericol.

A venit să o vadă pe Elena Ceauşescu la reşedinţă, pentru a reitera recunoştinţa familiei pentru sprijinul acordat la Bucureşti în momentele grele şi, de asemenea, pentru a-şi exprima speranţa că şederea delegaţiei române în Zimbabwe este plăcută.

Brățara multicoloră

Plăcută a fost, într-adevăr, dar în felul de a fi al Elenei Ceauşescu, pentru a nu spune mai mult.  În timp ce eu şi generalul Iulian Vlad am plecat ca de obicei în centru pentru a căuta obiecte de artizanat local ca amintiri ale vizitei, Elena Ceauşescu a decis dintr-odată că şi ei i-ar plăcea să facă acelaşi lucru pe cont propriu, fără ajutorul nostru. Aşa s-a întâmplat că, în timp ce exploram vitrinele şi casetele de sticlă în care erau expuse diferite articole într-unul din magazinele aflate în centrul comercial, şi-a făcut apariţia şi ea în acelaşi magazin, înconjurată de un mic grup de colaboratori, printre care Ştefan Andrei şi ofiţeri de securitate locali.

Ne-am ferit să fuzionăm cu grupul ei, preferând în schimb să batem într-o retragere strategică. Ne-am gândit că nu este cazul să-i tulburăm ieşirea la cumpărături, al cărei rezultat a fost, potrivit constatărilor noastre la întoarcerea la reşedinţă, câteva lănţişoare de argint, probabil cadouri pentru acasă. In timp ce ne aflam în magazin ea a admirat o mică brăţară multicoloră de valoare nesemnificativă.

Auzindu-i preferinţa pentru brăţara în chestiune, reprezentantul Protocolului zimbabwean s-a grăbit să-i îndeplinească dorinţa, înmânându-i în dar micul obiect.

Ajunsă la reşedinţă l-a examinat şi, amintindu-şi că Ştefan Andrei manifestase şi el acelaşi interes şi considerând că se putea dispensa de un asemenea cadou, l-a chemat pentru a-i spune că poate lua brăţara dacă într-adevăr o dorea. Puţin mai târziu şeful Protocolului român i-a pus în mână cutiuţa cu jinduita brăţară, spunându-i în acelaşi timp, cu seninătate, ce sumă avea de plătit. Ministrul a rămas stană de piatră: „Ea vinde un lucru pe care l-a primit cadou?”, a exclamat cu indignare. „In regulă, o să plătesc!”, a adăugat şi s-a abţinut să mai facă vreun comentariu.

Am stat în linişte pe şezlongul de pe terasă, urmărind fără o vorbă incidentul şi gândindu-mă cu amărăciune cât de nesăbuită îi era conduita chiar şi faţă de cei mai apropiaţi colaboratori, fără să-şi dea seama că în cele din urmă o atare conduită va avea efectul bumerangului împotriva propriului eu egoist.

Informaţiile publicate de evz.ro pot fi preluate de alte publicaţii online doar în limita a 500 de caractere şi cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.