Cu un PSD ieșit pentru un timp din marele joc politic, marea bătălie se va duce între Alianța 2020 și PNL. România lui Cristoiu

Cu un PSD ieșit pentru un timp din marele joc politic, marea bătălie se va duce între Alianța 2020 și PNL. România lui Cristoiu

De această bătălie n-are cum să profite PSD. Sub conducerea Vioricăi Dăncilă PSD încearcă să treacă pe cît posibil

Aflat la Bacău, Dacian Cioloș a anunțat că Alianța 2020 va avea la prezidențiale un tandem Președinte-Premier: „Colegii de la USR deja se gîndesc să aibă un candidat pentru prezidențiale, ne gîndim și noi. Ne gîndim nu doar la candidatul pentru prezidențiale, dar și la un candidat pentru postul de premier, în perspectiva în care obiectivul nostru este să formăm o majoritate parlamentară care să poată să guverneze România. Așa încît alianța (USR PLUS – n.red.) va avea un tandem: candidat la prezidențiale și candidat de prim-ministru.”

Datele de pînă acum ne sugerează că Dan Barna va fi candidatul la președinție, în timp ce Dacian Cioloș va fi candidatul la funcția de premier. Declarația lui Dacian Cioloș dezvăluie ambiții uriașe din partea Alianței 2020. Principala ambiție ar consta în înlocuirea PNL pe partea Dreaptă a Scenei politice. Ea s-a văzut cu prilejul unui alt moment creat de Alianță, trecut cu vederea de jurnaliști și de politicieni.

Joi, 27 iunie 2019, liderii Alianței 2020, Dan Barna din partea USR și Dacian Cioloș din partea PLUS, au dat publicității Scrisoarea intitulată „România Unită – acord de colaborare pentru pregătirea unei guvernări responsabile pentru România în 2020”.

Ne puteți urmări și pe Google News

Deși cei doi nu precizează „adrisantul”, e limpede că epistola se adresează tuturor forțelor care se constituie azi în ceea ce am numi Opoziția la guvernarea PSD.

O simplă privire aruncată asupra scenei noastre politice, ne arată că în afara Guvernării au rămas următoarele formațiuni parlamentare: PNL, USR, PMP, UDMR, Pro România, Grupul minorităților naționale.

Acestor formațiuni, cărora li se adaugă, potrivit documentului, „forțele de bună credință din societate – politice, academice și societatea civilă” (Ce-o fi aia forțe de bună credință?!), Alianța 2020 le adresează chemarea de a semna un Acord de colaborare în vederea unei răsturnări a PSD de la Putere în urma celor trei rînduri de alegeri din perioada următoare – prezidențiale, locale și parlamentare – și a parvenirii la putere a Opoziției. Documentul se vrea o serie de „propuneri politice și de politici publice clar conturate, pe care românii să le poată înțelege și cîntări înainte de a-și da votul”.

Nu cred că trecerea în revistă a acestor propuneri, pe care forțele politice și civice adversare PSD ar trebui să și le asume ca puncte din programul lor electoral, merită fie și o minimă osteneală. Postdecembrismul dă peste margini de programe propuse românilor în schimbul votului lor pentru o anume formațiune sau o anume coaliție. Chiar și cînd oștile de strînsură realizate după hei-rupul de unire a Opoziției într-un soi de haloimăs politic au ajuns la putere, ca în cazul CDRPD din 1996, din angajamentele luate cu larmă înainte de alegeri s-a ales praful.

Merită în schimb efortul de analizare a semnificațiilor politice ale gestului făcut de Alianța 2020 prin această inițiativă.

Principala semnificație trimite la situația din partea Dreaptă a Scenei noastre politice. Aici forța principală, forța cu pretenții de a alcătui în jurul ei un Guvern, e PNL. Ar fi fost normal ca PNL să lanseze apelul la unitatea Dreptei pe baza unei platforme de guvernare. Celelalte formațiuni, inclusiv Alianța 2020, s-ar fi grăbit să anunțe asocierea la platformă. S-ar fi conturat astfel un Guvern de Dreapta condus de PNL și patronat de Klaus Iohannis. Prin lansarea de către ea a Apelului Alianța a ținut să-și anunțe pretențiile de principală forță de Dreapta, în jurul căreia și sub steagul căreia trebuie să vină celelalte partide, inclusiv PNL.

Dacă adăugăm acestei inițiative intenția de prezentare la prezidențiale în tandem, Alianța mărturisește ambiții uriașe pentru ciclul de alegeri din perioada următoare.

Ambiții care vor da prezidențialelor din acest an note unice în postdecembrism. Pentru prima dată în postdecembrism principala bătălie nu va mai fi între Stînga și Dreapta, ci în cadrul Dreptei. De această bătălie n-are cum să profite PSD. Sub conducerea Vioricăi Dăncilă PSD încearcă să treacă pe cît posibil cît mai neobservat. Strategia noii conduceri are drept scop principal conservarea guvernării pînă la parlamentarele din decembrie 2020. Noua conducere e conștientă că și la parlamentare va funcționa necesitatea Schimbării. Că indiferent de efortul dus PSD va intra în Opoziție fie și pentru că e la guvernare din 2012, de șapte ani deja și de opt ani în 2020. În aceste condiții, de scoatere din joc a Dușmanului, relația dintre PNL și Alianță repetă relația din interiorul Coaliției antifasciste după biruirea Germaniei. Desigur, Klaus Iohannis și PNL vor îndemna la unitate împotriva PSD, o unitate în jurul PNL, dar realitatea unui PSD în agonie cel puțin la nivelul imaginii, va fi suficient de puternică pentru a face incredibil acest îndemn. Prezentarea la prezidențiale în tandem exclude din start posibilitatea ca Klaus Iohannis să exploateze făgăduiala unei veniri a PNL la putere după alegerile prezidențiale. Dacă Dan Barna intră în turul al doilea, chiar învins de Klaus Iohannis, e greu de crezut că Alianța va accepta să intre la guvernare sub conducerea PNL. Dacă Dan Barna devine președinte, Alianța va refuza formarea unui guvern. Din simplul motiv că n-are majoritate în parlament. Cu un PSD ieșit pentru un timp din marele joc politic, marea bătălie se va duce între Alianța 2020 și PNL.

Concretizarea în România a marii bătălii din UE dintre Franța și Germania.