Cronicar în Oradea. M-am întâlnit cu un alt Badea Cârțan

Cronicar în Oradea. M-am întâlnit cu un alt Badea Cârțan

Am să vă povestesc azi o întâmplare din Oradea. Mergeam prin centru, în zona pietonală, când văd un om. Și atunci mă opresc să stau de vorbă cu el.

El, omul

O să mă întrebați ce m-a apucat așa, deodată, mergând alături de Cronicarii Digitali prin mijlocul patrimoniului arhitectonic. Nu a fost din senin, ci pentru că acest bărbat ieșea în evidență. Cu portul lui popular.

Altfel, peisajul citadin, betonat, asfaltat, dominat de croieli moderne și de frizuri în nuanța telefoanelor, pare să tresară, dar numai pentru o clipă.

Ne puteți urmări și pe Google News

Cel pe care vi-l prezint în continuare mă primește în universul lui cu un zâmbet larg și e gata să-mi descrie hainele pe care le poartă, după denumirea lor tradițională.

Cu straiele sale

Are zăghie, adică pantalonii aceia largi, de zici că ar fi o fustă. Are cămașă. Pe cap, un clop, astfel definindu-l. Și de gât, o straiță.

Din tot acest tablou, straița face o figură aparte, pentru că e înflorată, aparținând roșului geometric în care sunt încadrate unghiurile, asemeni unei hore, perfect aliniate datorită liniilor descriind Tricolorul.

Și cu amănuntele

Pe când hainele – cămașa și zăghiua – au imaculatul albului. Nu e însă doar un simplu alb și atât. E ceva cu mult mai complicat.

Dacă te uiți atent, îți dai seama de conținut, anume acea fină pecete a unor amprentre vestind agerimea acului și iscusința mâinilor, formele cerului și ale pământului.

Și mai e ceva. Mai sunt opincile. Mari, negre, bătrâne, legate în ținte, din care răsar nojițe zdravene, înfășurate în jurul fiecărui picior.

Cine e

Facem cunoștință. Cel despre care vă vorbesc se numește Vasile Torj și e din comuna bihoreană Dușești.

Mi-a spus că a venit în Oradea la un festival organizat în oraș. Numai că la un moment dat n-a mai stat doar acolo, pe platoul central, ci a plecat așa, în vizită, prin localitate. Cu un scop care nu ține de o destinație anume. E altceva.

O vorbă

- Să vadă oamenii portul popular, zice bărbatul.

Și-mi zâmbește larg, ca și cum ar face un lucru absolut normal. Mi-a mai zis despre veșmintele sale că nu-s cusute de curând, ci le păstrează cu sfințenie în lada de zestre a moștenirii familiei sale.

Le-a scos așadar în văzul Soarelui, că doar a venit la oraș, într-un zi în care mulți s-au adunat aici, la târg.

Modernism

Tare mândru e când îi fac poze. Tocmai lui, cu zăghia și cu opincile, și cu clopul, și cămașa lui.

Dar dacă e țăran nu înseamnă că n-ar fi în pas cu vremurile. Ca atare, mă anunță că are pagină de Facebook.

- Mă găsiți pe Facebook, Torj Vasile.

Lecție

Domnul Vasile Torj, în anul 2019, într-un octombrie neobișnuit de primitor în termometre, a venit din Dușeștii lui până în capitala Bihorului pentru același motiv pe care l-a avut, în alte vremi, Badea Cârțan – am învățat la Istorie, și de data asta nu pot să nu fac o asemenea paralelă – țăranul care a străbătut Europa, ajungând la Roma în straiele sale.

Nici într-un caz, nici în altul, nu s-au petrecut faptele în vreo zi specială, națională. Ca să îmbraci portul popular nu ai nevoie de fanfare.