Nu am fost singurul telespectator care, în seara zilei de 21 februarie 2022, urmărind postul de televiziune Antena 3, emisiunea Sinteza zilei, unicul canal media din România care a transmis la momentul respectiv cele mai relevante ştiri despre reuniunea Consiliului de Securitate al Federaţiei Ruse şi decizia de cotitură istorică a preşedintelui Vladimir Vladimirovici Putin privind recunoaşterea republicilor populare Donetsk şi Lugansk, ne aflam într -o problematică dilemă : la ce să fim mai întâi atenţi, la ceea ce ne comunica Mihai Gâdea, citind traducerea discursului preşedintelui Putin – validat de trei traducători - sau la expresia juisabilelor plăceri trădate de fizionomia analistului militar Radu Tudor, aflat, poate subconşient , în imposibilitatea de a-şi stăpâni trăirile ascunse.
S-ar putea să greşesc, dar sunt tentat să cred că doar un interval foarte scurt al repetării istoriei ar putea fi cauza trecerii lui Radu Tudor la comunicarea non verbală. Intervalul dintre momentul în care, secretarul de stat al S.U.A. , Colin Powel, şeful Pentagonului, Donald Rumsfeld şi directorul C.I.A. , George J.Tenet, în rol de actori de operetă în faţa Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite, se străduiau să convingă Consiliul şi opinia publică internaţională că minciuna ameninţării nucleare irakiene este un adevăr înfricoşător şi momentul de la Kremlin, când elita securităţii Federaţiei Rusiei trebuia să aducă - nu lui Putin şi nici marilor cancelarii occidentale, cunoscătoare ale realităţilor din Ucraina, ci opiniei publice internaţionale, motivaţii pentru o decizie deja luată. În cazul celor trei care au speriat Irakul, numai lui Donald Rumsfeld i-a lipsit onoarea de a regreta că a indus în eroare Organizaţia Naţiunilor Unite şi opinia publică internaţională.
Ne-a surprins naivitatea impardonabilă a celor care, influenţaţi pesemne şi de aserţiunea unui istoric, accidental şi fost ministru de externe, care clama , chiar zilele trecute ca invitat al Ancăi Alexandrescu la emisiunea concurentă Culisele statului paralel, că Istor ia nu se repetă, nu au sesizat că tocmai despre repetarea istoriei este vorba. Istoria se repetă, mai întâi ca tragedie, iar mai apoi ca farsă . Citatul este mult prea celebru.
Serghei Narîșkin, fost șef al Administrației Prezidențiale a Federației Ruse, președinte al Dumei de Stat președintele Adunării Parlamentare, membru al Consiliului Suprem al partidului Rusia Unită, directorul în funcţie al Serviciului Federal de Informaţii Externe, nu este chiar un oarecare, a cărui umilire într - o reuniune secretă să poată deveni publică. Comentatori de duzină s -au grăbit necugetaţi să trimită în derizoriu o scenetă bine pusă la punct, cu scopul de a lansa o rachetă informaţională şi a dezvălui, chipurile accidental, un secret al lui Polichinelle, respectiv adevăratele intenţii ale Kremlinului, vis a vis de ceea ce Putin sublinia întărit că este constructul bolşevic numit Ucraina, căreia Stalin i-a ataşat teritorii ale României, Ungariei şi Poloniei.
Dacă nimeni din elita comentatorilor media şi a analiştilor politici, care ne invadează casele şi ne tulbură liniştea seară de seară, nu a analizat în timp real contextul referirilor lui Putin la teritoriile româneşti, chiar că avem o mare problemă.
Stalin ne-a repetat istoria ca tragedie, iar Vladimir Vladimirovici Putin, în Preadormirea Marelui Nostru Mut Politic, s-ar putea să ne repete istoria ca farsă.
Doar idioţii politici pot să creadă, ba chiar să şi afirme public, că partenerii strategici, de pe axa lui Petrov, alias Traian Băsescu, ori vreo alianţă, fie ea şi NATO, ne reprezintă interesele.
Nu de alta, dar Putin a avertizat, de mai multe ori, România asupra pericolelor revizionismului care ne ameninţă omnidirecţional integritatea teritoriului, mai clar suportul fiinţei naţiunii române.
După anul 2014, Dimitri Rogozin, reprezentantul Federaţiei Ruse la NATO, un fel de înaintaş întru practici politice al lui George Simion, ne-a transmis, în cel puţin două rânduri, un mesaj cât se poate de explicit că timpul revenirii la locul lor a teritoriilor româneşti date de Stalin Ucrainei a sosit. Putin, nu a spus acelaşi lucru ?
La Kremlin istoria se repetă şi altfel. Natalia Kirillovna Narîșkina ( 1651-1694 ) a fost mama lui Petru cel Mare, iar la curtea Ecaterinei a II-a, un boier Narîşkin avea într-o vreme ultimul cuvînt.
Serghei Narîşkin şi-ar avea ascendenţa în marea familie a boierilor Narîşkin care a dat foarte mult Rusiei, printre altele, aşa ca fapt divers, şi stilul arhitecturat Barocul Narîşkin, cu emblematica Biserică a Adormirii Maicii Domnului.
Nu este mai puţin adevărat că, Narîşkinii Ecaterinei cea Mare ( Maica Rusiei ) mai sugeraseră şi crearea Regatului Dacia Felix, condus de un vicerege.
Trezeşte-ţi conducătorii din adormire, Maică Românie !