Criză sau resuscitare? Ciudat, dar economia depinde de noi. Editorial Capital

Criză sau resuscitare? Ciudat, dar economia depinde de noi. Editorial Capital

Criza economică o înlocuiește pe cea medicală în preocupările liderilor din întreaga lume. Auzim din ce în ce mai des că această criză va fi mai gravă decât cea din 2008-2010 și chiar decât cea din anii 30. Ba mai mult, suntem avertizați că putem avea și modificări politice în statele democratice, amintind că recesiunea interbelică a dus la apariția unor dictaturi în mai multe țări din Europa. Sunt câteva argumente care susțin ambele scenarii: cel pesimist și cel optimist.

Criza economică o înlocuiește pe cea medicală în preocupările liderilor din întreaga lume. Auzim din ce în ce mai des că această criză va fi mai gravă decât cea din 2008-2010 și chiar decât cea din anii 30. Ba mai mult, suntem avertizați că putem avea și modificări politice în statele democratice, amintind că recesiunea interbelică a dus la apariția unor dictaturi în mai multe țări din Europa. Sunt câteva argumente care susțin ambele scenarii: cel pesimist și cel optimist.

Cel mai important argument în favoarea teoriei unei crize fără precedent se referă la amploarea blocajelor din această perioadă. În precedentele crize economice deficiențele au apărut în ramuri care se referă la obiecte cu durată lungă de întrebuințare, reprezentate de echipamentele profesionale, construcții, imobiliare și autovehicule. Erau practic niște scăderi predictibile, în astfel de perioade oamenii prioritizându-și cheltuielile către produse de strictă necesitate. Numai că această criză a adus afectarea și a altor industrii, prin resctricțiile impuse. Este vorba de transporturi, turism, restaurante, hoteluri și energie. Avem, practic, o dublă criză care însumează peste 35% din afacerile mondiale. Cea din 2008, spre exemplu a afectat domenii care însumau sub 20% din afacerile la nivel mondial. Afectarea noilor domenii va duce la o scădere și mai accentuată pentru produsele cu durată lungă de folosință, case sau mașini.

Al doilea motiv se referă la creșterea costurilor pentru menținerea unei afaceri, care se pot întinde pe ani de zile, în lipsa unui vaccin. Măsurile care se impun pentru asigurarea distanțării sociale presupun apariția unor costuri suplimentare care să acopere dezinfectarea frecventă a spațiilor, echipamentele de protecție a personalului, costurile pentru testarea COVID-19 și chiar riscul de absenteism al angajaților din cauza noului coronavirus. O altă provocare la care trebuie să răspundă oamenii de afaceri în această criză se referă la relocarea unor fabrici. Situația din această primăvară a arătat că fluxurile de transport pot fi dereglate foarte ușor, astfel încât marii producători se gândesc să aducă mai aproape de fabricile mamă unitățile de producție a subansamblelor. Este bine cunoscut cazul fabricilor Kia din Coreea de Sud. Aceastea au fost închise în luna martie nu din cauza restricțiilor sau a scăderii comenzilor, ci din cauza faptului că nu mai aveau cum să se aprovizioneze cu subansamble de la fabricile din China.

Ne puteți urmări și pe Google News

Revista Capital a reapărut în ediție tipărită. De vineri poate fi găsită la chioșcurile de presă. Citește în numărul din mai materiale ample despre:

· ”Lockdown-ul” obligă Europa la restructurare · Cum va trece România peste pandemia economică · Noile carduri pe care își țin acum românii banii · Statul român distruge cinematografia prin nepăsare · Digitalizarea, soluția tehnică din vremea pandemiei

Un alt treilea motiv se referă la riscul apariției unor afaceri de tip zombie. Pe fondul pandemiei, statele naționale pompează bani în repornirea unităților de producție și susținerea supraviețuirii firmele aproape fără un standard de calitatea. Nimeni nu mai are timp să analizeze ce afacere stă pe baze sănătoase și care ar fi dispărut oricum. Astfel că ne putem trezi în situația ca afaceri sau sectoare care erau oricum muribunde să fie susținute în această perioadă, ajungând apoi să supraviețuiască numai din credite, ca peste câțiva ani să ajungă tot la faliment. Practic, există riscul prelungii bolii numită criză economică. Spre exemplu, pentru România a fost evident la începutul acestei crize că nu are capacități de producției, fiind dependentă de importuri pentru materiale sanitare. Această situație este generalizată la nivel de economie națională, fiind cunoscut faptul că ne bazăm aproape exclusiv pe consum. Cu toate acestea, nu pare că oficialii se gândesc la o reformare a economie, poate din graba cu care se fac lucrurile acum sau poate din lipsă de dorință.

Există însă și argumente ca această criză să nu fie atât de gravă precum cele din trecut. În primul rând, construcțiile nu mai reprezintă o pondere atât de mare în PIB. Precenta criză a izbucnit de la o bulă imobiliare care a dus la prăbușirea unora dintre cele mai mari bănci din lume. Ca să înțelegem mai bine cum funcționa, dau o dată statistică: în 2008 sectorul construcțiilor reprezenta 11% din PIB-ul României, anul trecut a reprezentat numai 4%. Este important pentru că este unul dintre domeniile care vor fi afectate în această perioadă. În precenda criză oamenii primeau credite pentru orice, cu un minim de documentație, acum lucrurile s-au schimbat. Spre exemplu, în 2008 primeai credit demonstrând că poți plăți o rată ce reprezenta două treimi din salariu, pe când acum ea poate reprezenta doar o treime din salariu. Situația construcțiilor și imobiliarelor este similară în majoritatea statelor civilizate de pe Glog. Adică acelea care vor veni și cu soluții de salvare.

Al doilea motiv se referă la sănătatea băncilor, care au mai mult capital decât la precedenta criză. Ele își vor reduce cu siguranță creditarea, în afara celei cu garanții de stat, dar pentru decidenții politici nu mai reprezintă o problemă care trebuie rezolvată. Acum, față de 2008, guvernele au ca țintă repornirea producției și recâștigarea încrederii din partea oamenilor de a cumpăra și a face prin asta ca banii să circule.

O oportunitate adusă de această criză se referă la digitalizare, făcută aproape forțat. Asta poate duce la scăderea unor costuri pentru companii, prin munca angajaților de acasă, dar și pentru muncitori. Este evident că un om care muncește de acasă are mai puține chetuieli personale într-o zi decât atunci când mergea la birou, consumând bani pe transport și mâncare, printre altele. Acești bani pe care oamenii îi economisesc acum se pot întoarce în economie prin achiziția altor bunuri. Important este să revină încrederea oamenilor că lucrurile se vor întoarce la normal.

Digitalizarea a dus și la creșterea unor afaceri din domeniul comerțului online. Apariția a acestei obișnuințe de consum a oamenilor va duce la crearea a noi locuri de muncă în domeniul serviciilor, locuri care ar putea să absoardă șomerii din domeniile grav afectate. Este adevărat, probabil oamenii obișnuiți să cumpere direct din magazin, mai ales cei din mediul rural, nu își vor schimba comportamentul, dar există o masă critică de tineri care s-au adaptat în această primăvară.

În concluzie, scenariul pentru economia mondială și cea națională se scrie în aceste zile, dar lucrurile evoluează de la o zi la alta. Și după cum știm, economia ține și de sociologie, așa că atitudinea oamenilor de rând o pot îngropa sau o pot resuscita.