Criza migratorie din Europa este una din crizele migratorii majore din epoca modernă. Ea se caracterizează prin complexitatea actorilor și consecințele ei în întreaga lume.

A început în 2010 dar a devenit majoră odată cu declanșarea războiului civil în Siria apoi cu recrudescența ISIS, începând cu 2015.
Anul trecut, peste un milion de refugiați au intrat în spațiul Schengen.

Experți ai centrului de reflecție Infoguerre analizează această criză, care a avut loc într-un context politic complicat, cu criza financiară din Grecia, cu diferitele planuri de austeritate europene. Sau cu începerea creșterii mișcărilor populiste și, odată cu ele, a celor eurosceptice.

De asemenea, această criză migratorie pune în discuție unul dintre principiile fondatoare ale Europei și tratatul care o caracterizează, acordul Schengen din 1995.

În timp ce vesticii doresc să impună cote de primire pentru cei rebotezați „solicitanți de azil”, și nu migranți, esticii se opun din răsputeri fluxurilor migratorii.

În frunte cu premierul Ungariei, Viktor Orban, care are temeri că însăși identitatea bisericii catolice este amenințată de fluxul de imigranți musulmani.

Politica cotelor a devenit un eșec și Germania a fost primul pământ de azil pentru vasta majoritate a acestor migranți.

Biserica, al doilea angajator al Germaniei

Aproximativ 27 de milioane de persoane din Germania se declară catolici, deci aparținând de autoritatea religioasă a Vaticanului.
Pe de altă parte, în Germania, biserica catolică este extrem de bogată. Vorbim de venituri de mai multe miliarde de euro anual.

În timp ce în majoritatea țărilor instituțiile religioase sunt finanțate prin donații, acestea sunt finanțate în Germania printr-o taxă. Cei care nu doresc să plătească această taxă trebuie să „părăsească oficial Biserica”.

Aceasta explică parțial faptul că biserica germană este al doilea angajator al țării, cu un număr de aproximativ 1,3 milioane de salariați.

Biserica gestionează multe școli, spitale, case de bătrâni și diverse organizații sociale.

Business cu refugiații

Cu un milion de refugiați sosiți în 2015, și alții pe drum, autoritățile publice din Germania au cunoscut o criză logistică (și nu numai) majoră.
Autoritățile s-au regăsit neputiincioase în fața unui aflux de persoane având doar hainele pe ele, căruia trebuiau să-i facă față și să ofere oamenilor facilități de bază.

Colectivitățile locale au început să caute disperate spații de găzduire pentru solicitanții de azil, care erau cazați în săli de sport, aeroporturi închise sau în clădiri de birouri dezafectate.

Aceste colectivități erau pregătite să plătească sume imense pentru a rezolva problema. Un exemplu, dat de Le Monde: în 2016, municipalitatea din Berlin, sufocat de criza migranților, a negociat cu un lanț hotelier pentru găzduirea a 10.000 de refugiați în 22 de hoteluri din oraș. Lanțul hotelier a cerut 50 de euro pe noapte de refugiat, adică 1500 de euro pe lună. Un câștig pentru hotelieri: un grad de ocupare de 100%, fără facturi neplătite, costuri foarte mici și clienți fără pretenții, bucuroși că au un acoperiș deasupra capului.

O pensiune ieftină pentru tineri sau un hotel neprofitabil au devenit găini cu ouă de aur în doar câteva săptămâni.

Municipalitățile care trebuiau să primească cota lor de migranți au semnat uneori cu ochii închiși și cu răsuflarea Angelei Merkel în ceafă. Și cu cât refugiații sunt mai mulți, cu atât prețurile au crescut.

Hoteluri, școli, gardieni, firme de construcții, medici: toată lumea a profitat de „criza migranților”.

Aici a intervenit biserica germană „investită” cu prerogative sociale, care s-a impus ca un actor major în această criză, devenind un pivot în gestiunea și tratamentul solicitanților de azil.

Papa Francisc și conducta migratorie

Iezuit, fost arhiepiscop de Buenos Aires, papa Francisc a fost determinat încă de la începuturile carierei preoțești să se ocupe de problematica socială.
După ce a ajuns la Vatican, Francisc s-a prezentat rapid ca un papă al săracilor și umiliților, exprimându-se deseori asupra problemelor legate de migrație, care au culminat în 2015.

Și-a multiplicat apelurile de susținere a „solicitanților de azil” în „lupta lor” pentru securitate într-o țară străină și chemând puterile publice să favorizeze și mai mult găzduirea și integrarea refugiaților.

Mai departe, în 2018, a susținut public foarte controversatul Pact mondial asupra migrației (Pactul de la Marrakesh) care urmărește să lărgească „canalele migratorii regulate”.

Influența catolică asupra electoratului german

În Germania, la putere este Uniunea creștin-democrată, CDU. Partid care vizează în principal un electoral alb, de clasă medie, creștin, indiferent dacă este protestant sau catolic.

„Prin urmare, ne putem întreba despre existența unui raport de forță informațional în gestiunea de către Germania a crizei migratorii. Știm că biserica catolică Germană este pivotul mașinii de gestionare a migranților. Știm de asemenea că migranții sunt un „produs” care plătește, care generează bani și a cărui „piață” nu se va diminua în viitorul apropiat. Biserica catolică germană și, prin extensie, întreaga Biserică Catolică poate vedea, așadar, în această realitate o sursă de venituri durabile și consecvente”, apreciază analistul Infoguerre Simon Melanie.

Singurul parametru care nu este controlat este cel al deciziei privind politicile de migrație de către puterile statului. Închiderea frontierelor ar reprezenta o pierdere de venituri pentru biserica germană.

Dacă Benedict al XVI-lea a fost un susținător fervent al dreptului statelor de a-și apăra frontierele și de a reglementa fluxurile migratorii, succesorul său, papa Francisc, are un mesaj complet diferit, care se adresează direct puterilor europene într-o pledoarie cu privire la „datoria” lor de a primi migranți.

Iar electoralul partidului aflat la putere în Germania este direct angajat pe front religios în datoria pe care o are, potrivit suveranului pontif, aceea de a apăra o imigrație deschisă.

Se poate aprecia la ora actuală că, examinând acest raport de forțe informațional, biserica catolică germană a câștigat.

Unii afirmă că și statul german. Dacă găzduirea migranților a avut un cost financiar și politic, țara a știut să profite de situație.

O situație care a adus o populație tânără într-o demografie îmbătrânită dar, mai ales, un bazin de mână de lucru în formare, ieftină, care lipsește în țară.

Se pune doar întrebarea dacă papa Francisc a acționat doar pentru a satisface și consolida ramura germană a bisericii catolice, una din cele mai influente și mai bogate, sau doar și-a urmat linia de acțiune pe care a început-o ca arhiepiscop în Argentina?

Te-ar putea interesa și: