Bugetul alocat pentru transplanturi de cord acoperă costurile pentru 30 de operaţii pe an, dar se fac mai puţin de jumătate dintre acestea.
Anul trecut s-au făcut doar şapte transplanturi de inimă, deşi fondurile alocate ar permite să se facă în jur de 30 de operaţii. Motivele: pacienţii care sunt pe lista de aşteptare mor până primesc o inimă compatibilă şi lipsesc donatorii. Până acum, din 1999, de când se fac astfel de operaţii la noi, aproximativ 42 de români au beneficiat de transplanturi de inimă, potrivit Agenţiei Naţionale de Transplant. În România, transplanturi de inimă se fac doar în două spitale: la Spitalul de Urgenţă Floreasca din Bucureşti şi la Clinica de Chirurgie Cardiovasculară din Târgu-Mureş.
Mulţi bolnavi mor înainte de a primi o inimă nouă
Numărul mic de donatori de inimă este una dintre principalele cauze pentru care în România se fac mai puţine transplanturi de cord decât permite bugetul alocat.
Un alt motiv este fragilitatea organelor. „Alte organe sunt mai puţin pretenţioase. La un număr de 30 de donatori, se pot folosi de obicei 10-15 corduri. Problema se complică şi din cauză că mulţi bolnavi mor până primesc un cord. Dacă un bolnav de rinichi poate face mulţi ani dializă, în cazul unuia care are nevoie de un transplant de cord nu există o soluţie asemănătoare“, explică Şerban Brădişteanu, şeful Secţiei de chirurgie cardiovasculară a Spitalului Floreasca.
Primul român cu transplant stă acasă cu fetiţa
În România, primul transplant de inimă a fost realizat în 1999, la Spitalul de Urgenţă Floreasca, de medicul Şerban Brădişteanu. Paul Corjăuţanu avea atunci 24 de ani şi fusese adus la Floreasca având stop cardiorespirator. Avea inima aproape dublă. „În perioada aceea, eram şi obosit, pentru că nu aveam timp de odihnă din cauza serviciului, dar eram şi foarte supărat“, îşi aminteşte bărbatul.
După ce a fost resuscitat şi i s-au făcut mai multe investigaţii, medicii i-au spus lui Paul că are posibilitatea să facă transplant de inimă. Pe lista de aşteptare mai era un bărbat, dar Paul avea compatibilitatea cea mai mare. „Am făcut cunoştinţă cu celălalt pacient. Stăteam faţă în faţă fără să ne spunem nimic. Îmi părea rău că mai aştepta cineva. Am aflat pe urmă că următorul transplant i-a fost făcut lui“, mai spune Paul.
După operaţie, a avut coşmaruri, dar se simţea bine. Acum Paul este pensionat şi ia zilnic peste 20 de medicamente care să-i ajute organismul să nu respingă inima. În plus, trebuie să ţină regim, să nu mănânce grăsimi sau prăjeli, ci multe fructe şi legume. Nici efort nu trebuie să facă prea mult. „Are grijă de fetiţa noastră, stă cu ea tot timpul, când sunt la serviciu“, povesteşte soţia lui Paul.
LIPSURI
Se fac doar 10% din transplanturile de rinichi
În România s-au făcut până acum aproape 1.700 de transplanturi de organe, arată datele Agenţiei Naţionale de Transplant. Anul trecut, în România, au avut loc 220 de transplanturi de rinichi, realizate la Institutul Fundeni şi la Institutul Clinic de Urologie şi Transplant Renal din Cluj. „La Institutul Fundeni am făcut, anul trecut, 116 transplanturi de rinichi, în 2008 am realizat 90, şi până la sfârşitul anului o să facem peste 100. Cererile sunt însă foarte multe.
În România sunt 7.500 de pacienţi care fac dializă, iar o treime sunt transplantabili. În cazul celorlalţi, o parte sunt prea în vârstă, iar pentru alţii nu se găsesc rinichi compatibili. Ar trebui să facem 2.000 de transplanturi pe an, dar MS a prevăzut 250 de transplanturi de rinichi pe an“, afirmă Ionel Sinescu, şeful Clinicii de transplant renal de la Fundeni. 80% din organele transplantate provin de la donatori vii, iar restul, de la persoane aflate în moarte cerebrală. Transplanturile de ficat se fac doar în Bucureşt, la Institutul Clinic Fundeni. „În 2007 s-au făcut 31 de transplanturi de ficat, iar anul acesta 38“, ne-a declarat Irinel Popescu, şeful Centrului de Transplant Hepatic.